Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(281/2009)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.907R
Ședința publică din 13.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Comșa
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de contestație în anulare formulată de contestatoarea Casa Județeană de Pensii, împotriva deciziei civile nr.2571R din data de 23.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 09.02.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor contestației în anulare.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă,nefiind indicate motivele prevăzute de art.318 pr.civ. cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.323 F din 11.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, a admis, ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I; a dispus anularea deciziei de recalculare pensionare nr. 93009 din 15 decembrie 2005, obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I să emită o nouă decizie prin care să recalculeze, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2005, pensia pentru limită de vârstă ce se cuvine reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, din decizia de pensionare nr.93009 din 30 ianuarie 2001 și din înscrisurile din carnetul de muncă, aflate la dosarul cauzei, a rezultat că reclamantul contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa a II-a de muncă de 25 ani și 4 luni, determinată prin aplicarea Ordinului nr.50/5 martie 1990.
Instanța de fond a mai reținut că, în urma recalculării pensiei contestatorului, intimata a emis decizia nr.93009 din 15 decembrie 2005, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,14149, iar potrivit buletinelor de calcul aflate la dosarul de fond, a rezultat că, la recalculare, intimata a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prima instanță a mai reținut că, în cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 30 ianuarie 2001, la recalculare se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și stabilirea cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, arătând că, în cazul contestatorului, care a înregistrat o vechime în grupa a II-a de muncă de 25 ani și 4 luni, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 25 de ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii I, iar Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin decizia civilă nr.2571/R/23.06.2008, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii I, în contradictoriu cu intimatul, fiind obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către acesta.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
S-a mai reținut că dispozițiile art.95 alin.2 și alin.3 din legea menționată mai sus au fost preluate și, implicit, modificate de Legea nr.19/2000, din legea anterioară, respectiv din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, în vigoare la data pensionării intimatului contestator.
S-a apreciat că dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, se completau cu dispozițiile art.16 din Legea nr.3/1977, astfel încât față de dispozițiile legale sus-citate, coroborate cu dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, ale HG nr.1550/2004, Ordinului nr.50/5 martie 1990 și ale art.42 alin.1 din Legea nr.19/2000, Curtea a înlăturat, ca nefondate toate criticile formulate de recurentă, constatând că acestea nu sunt decât simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic.
Astfel, Curtea a apreciat că prima instanță în mod justificat a reținut că intimatul-contestator a avut, la data pensionării, o vechime în grupa a II-a de muncă de 25 ani și 4 luni, stabilită potrivit Ordinului nr.50/5 martie 1990, aspect ce rezultă atât din decizia de pensionare nr.93009/30.01.2001, cât și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă.
Ca urmare, instanța de fond în mod corect a constatat că, în urma recalculării pensiei contestatorului, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii I, emițând în acest sens decizia nr.93009 din 15 decembrie 2005, determinat un punctaj mediu anual de 1,14149, întrucât a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Întrucât drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite la data de 30.01.2001, Curtea apreciază că, la recalculare, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și stabilirea cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004, aspect reținut corespunzător și de prima instanță.
Așadar, în raport de dispozițiile art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, întrucât contestatorul a înregistrat o vechime în grupa a II-a de muncă de 25 ani și 4 luni, Curtea a reținut că, în cazul acestuia, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, așa cum s-a reținut în hotărârea fondului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 pr.civ. contestatoarea Casa Județeană de Pensii I, arătându-se că s-a omis a se cerceta motivele susținute în întâmpinarea depusă la dosar.
Contestatoarea a reiterat motivele susținute și în cererea de recurs arătând că în mod greșit a fost obligată la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în ceea ce-l privește pe reclamant, prevederile art.2 alin.2 și nu 4 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 neputând să-i fie aplicate reclamantului ale cărui drepturi de pensie au fost stabilite începând cu data de 15.01.2001, conform Legii nr.3/1977, iar prevederile mai sus menționate aplicându-se beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei instanței de recurs.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către contestatoare, încadrate în dispozițiile art.318 alin.1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Ipoteza reglementată de dispozițiile art.318 pr.civ. nu se regăsește în speța de față, deoarece potrivit acestui articol, "otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Textul de lege vizează greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, ceea ce ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac.
Ipoteza prevăzută de lege prin art.318 teza I-a pr.civ. vizează erori materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Este vorba deci, despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Contestatoarea a mai susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele susținute în întâmpinarea depusă la dosar, însă acest aspect nu se susține și chiar dacă ar fi fost reale respectivele susțineri, această omisiune a instanței de recurs nu este sancționată de dispozițiile art.318 pr.civ. acesta vizând doar situația în care "instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare, ipoteza avută de legiuitor se referă doar la omisiune cercetării vreunuia dintre motivele din recurs și nu cele susținute prin întâmpinarea depusă la dosar.
Prin decizia contestată, Curtea de Apel Bucureștia răspuns punctual tuturor motivelor de recurs invocate, analizând toate susținerile recurentei astfel încât, onstatând că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.318 pr.civ. Curtea va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată contestatoarea, în favoarea intimatului, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Județeană de Pensii, împotriva deciziei civile nr.2571R din data de 23.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă contestatoarea, în favoarea intimatului, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
04.03.2009
Jud. recurs: M;;
Președinte:Ceaușescu MariaJudecători:Ceaușescu Maria, Scrob Bianca Antoaneta, Comșa
