Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 91/R-CA
Ședința publică din 26 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Florinița
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, domiciliată în Pitești, str. - -, -.7,. C,. 17, județul A, împotriva sentinței civile nr. 119/AS din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- contestatoare prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.123 din 11 iunie 2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința din data de 25 iunie 2008 și consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 26 iunie 2008, când în urma dezbaterilor, a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 31 august 2007 contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii A, solicitând obligarea intimatei la majorarea pensiei corespunzător aportului adus
pentru munca depusă, cât și reactualizarea diferențelor anterioare din anul 1999 și până în prezent conform Legii 3/77, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației s-a susținut de către contestatoare că a ieșit la pensie pe caz de boală, în anul 1994, conform deciziei nr. -, însă în anul 1999 formulat cerere de pensionare pentru limită de vârstă cu vechime integrală, cerere ce a fost admisă, drepturile fiind stabilite cu data de 01.04.1999, potrivit deciziei de pensionare nr. -/23.11.1999. Ulterior, această decizie a fost revizuită și s-a stabilit că pentru toată perioada lucrată, a desfășurat o activitate de 25 de ani, 7 luni și 23 de zile în grupa a II - a de muncă, însă cuantumul pensiei a rămas același, fapt care era împotriva legii 3/77, articolul 11 pct. 1, în vigoare la acea dată. Contestatoarea a mai subliniat faptul că a făcut nenumărate sesizări, cu privire la cuantumul pensiei,
la care intimata a refuzat să-i răspundă însă la insistențele sale, în data de 01.08.2006, i s-a comunicat o altă
decizie și un răspuns evaziv. Prin noua decizie s-a arătat faptul că pensia aflată în plată este de 303 RON și ar trebui să primească 278 RON.
Contestatoarea a concluzionat că s-a încălcat cu bună știință articolul 11 pct. 1 din Legea 3/1977.
Prin sentința civilă nr.119/AS din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, contestația a fost respinsă ca nefondată.
S-a reținut că prin decizia nr.- din 22 noiembrie 1994, contestatoarea a fost înscrisă la pensie de invaliditate de gr.II conform dispozițiilor Legii 3/1977 iar repturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 15.11.1994, in raport de o vechime in munca de 29 ani 8 luni 5 zile întregită la 30 ani,din care 16 ani 7 luni 23 zile in grupa a II-a de munca si 9 ani 12 zile in grupa a III-a de munca si un salariu mediu tarifar de 2.624,53 lei.
Din înscrisurile de la filele 14-16, depuse de către intimată, a reieșit că la stabilirea vechimii in munca au fost avute in vedere înregistrările din fișa de pensie întocmită de unitatea angajatoare, cât si adeverința nr. 621/10.10.1994 a A, din care rezulta că, contestatoarea a desfășurat activitate in grupa a II-a de munca in perioadele 01.12.1973-01.03.1987 si 01.06.1991 -15.11.1994.
Ulterior, contestatoarea a solicitat trecerea la pensie pentru limita de vârsta, cererea sa fiind soluționată favorabil prin emiterea deciziei nr. -/23.11.1999. În consecință, aceasta a fost trecuta la pensie pentru limita de vârsta, începând cu data de 01.04.1999.
La data de 17.12.1999 contestatoarea a formulat o nouă cerere intimatei, privind recalcularea drepturilor de pensie in raport de adeverințele nr.523 si 522/16.08.1999 emise de A, prin care se certifica ca aceasta a desfășurat activitate in grupa a II-a de munca in perioada 18.03.1969-15.11.1994.
Intimata a emis astfel decizia nr. -/26.01.2000, prin care a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei in sensul adăugării perioadelor 18.03.1969- 31.1 1.1973 si 02.03.1987-20.06.1991 ca fiind desfășurate in grupa a II-a de munca.
Potrivit HG 1550/2004 și ale OUG 4/2005, având in vedere faptul că, contestatoarea a fost înscrisa la ensie p. începând cu anul 1994, aceasta a intrat in cea de-a treia etapa a procesului de recalculare a pensiilor din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Prin ecizia nr. -/01.08.2006, cea cu care instanța a rămas investită, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate potrivit art. 77-78 și 164 din Legea 19/2000, în raport de un stagiu de cotizare de 36 ani 3 luni 28 zile, din care 25 ani 7 luni 27 zile in grupa a II-a de muncă, 15 zile in condiții normale, 4 ani 4 luni 16 zile stagiu asimilat (pensia de invaliditate), si 6 ani 3 luni spor de vechime aferent grupei a II-a de muncă, ținându-se seama nu numai de salariile înscrise in carnetul de muncă, ci și de sporul de vechime in procentele prevăzute de dispozițiile art.164 alin. 3 din Legea 19/2000, pentru perioada 01.04.1974-01.04.1992.
Pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertul urmând să verifice dacă în această decizie a fost determinat în mod corect punctajul mediu anual și implicit dacă drepturile de pensie ale contestatoarei au fost corect calculate.
Lucrarea a fost efectuată de către expert, participând din partea contestatoarei un expert consilier în persoana doamnei expert.
Din concluziile expertului desemnat de către instanță s-a reținut că drepturile de pensie ale contestatoarei a fost calculate în conformitate cu actele normative în vigoare, fiind avute în vedere toate adeverințele emise de SC SA și care atestau desfășurarea activității în grupa a II-a de muncă.
Mai mult, expertul a indicat și faptul că grupa de muncă nu influențează cuantumul pensiei aceasta având importanță numai la reducerea vârstei standard de pensionare.
I s-a solicitat expertului să efectueze o variantă a raportului de expertiză prin determinarea punctajelor anuale în funcție de veniturile evidențiate în statele de plată lunare, la cererea apărătorului contestatoarei, însă nu a fost avută în vedere de către instanță la pronunțarea soluției, întrucât potrivit art. 10 din Legea 292/1959, a art. 5 din Legea 27/1966, a art. 10 din Legea 3/1977, precum și a art. 164 din Legea 19/2000, drepturile de pensie se stabilesc în raport de salariile tarifare înregistrate în carnetul de muncă și de sporurile cu caracter permanent.
Astfel, ținând seama de concluziile raportului de expertiză inițial ( 87-93), tribunalul a apreciat că decizia contestată a fost legal întocmită, respingând contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține de către recurentă că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității contestației față de deciziile nr.- din 23 noiembrie 1999 și nr.- din 26 ianuarie 2000, considerând a fi incidente dispozițiile art.52 alin.1 și 55 alin.1 din Legea nr.3/1977.
Se arată că, contestația înregistrată la 17 decembrie 1999 se referă atât la grupa de muncă cât și la cuantum.
Se mai susține de către recurentă că instanța de fond a apreciat greșit că grupa de muncă II nu influențează cuantumul pensiei, deși au fost invocate prevederile art.11 pct.1 din Legea nr3/1977.
Se arată de asemenea că în speță, sunt incidente prevederile art.165 din Legea nr.19/2000, cotizația pentru pensia suplimentară fiind oprită la salariul brut.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2007 a fost admisă excepția tardivității formulării contestației față de deciziile nr.- din 33 noiembrie 1999 și nr.- din 26 ianuarie 2000, emise de către
Recurenta-contestatoare a susținut că aceste decizii au fost contestate la data de 17 decembrie 1999, deci în cadrul termenului de 30 d zile prevăzut de art.521Cod procedură civilă din Legea nr.3/1997, însă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Pentru a se verifica dacă decizia nr.- din 1 august 2006 a CJP Aaf ost determinat corect punctajul mediu anual și implicit dacă drepturile de pensie ale contestatoarei au fost corect calculate, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrare efectuată de expert.
Din concluziile raportului de expertiză însușit și de expertul consilier rezultă că "în urma recalculării pensiei la data de 1 august 2006, drepturile de pensie ale reclamantei au fost determinate în mod corect".
S-a constatat că la stabilirea drepturilor recalculate ale recurentei reclamante conform HG 1550/2004 și OUG 4/2005, a fost avut în vedere întreg stagiul de cotizare realizat de către aceasta, salariile și sporurile cu caracter permanent( spor de vechime, spor de condiții grele și spor textil).
S-au avut în vedere toate adeverințele emise de
Varianta a II-a a raportului de expertiză nu a fost omologată de către instanța de judecată întrucât drepturile de pensie pentru limita de vârstă ale recurentei au fost recalculate potrivit Legii nr.19/2000, care la art.164 prevăd că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi (1 aprilie 2001) se utilizează salariile înregistrate în contractul de muncă.
Drepturile de pensie ale recurentei-reclamante au fost recalculate în raport de stagiul de cotizare realizat de aceasta în perioada 3 martie 1969-1 aprilie 1999( perioadă anterioară datei de 1 aprilie 2001).
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de, domiciliată în Pitești, str. - -, -.7,. C,. 17, județul A, împotriva sentinței civile nr. 119/AS din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie 2008, la Curtea de Apel Pitești -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
VG./2 ex./09.07.2008
Jud. fond;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Florinița
