Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 947/2009

Ședința publică de la 05 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție

- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani

- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria

- - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr.1008/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Completul de judecată s-a constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin participarea judecătorului din planificarea de permanență, conform aspectelor menționate în procesul verbal de incidență procedurală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii H și se solicită judecarea cauzei în lipsă.

Față de actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamanta a chemat în judecată pârâta solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să fie anulată decizia de pensionare nr.-/7.05.2007 și să fie obligată pârâta să valorifice la calculul pensiei reclamantei, sumele plătite în regim de ore suplimentare, astfel cum rezultă din adeverința nr.1031/15155/17.09.2007 emisă de " " H;

- să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie valorificate drepturile salariale evidențiate în adeverința nr.1031/15155/17.09.2007 emisă de " " H;

- să fie obligată pârâta să achite reclamantei diferențele de pensie ce rezultă între pensia acordată și cea la acre este îndreptățită conform Legii nr.19/2000 și nr.OUG4/2005, urmare a valorificării sumelor plătite în regim de ore suplimentare;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, a arătat că este beneficiara unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 8.05.2005, în baza deciziei de pensionare nr.-/21.10.2005 și că la data de 7.08.2007, pârâta a emis o decizie nouă, prin care i-a valorificat sporul pentru orele de noapte.

A mai susținut că ulterior, a intrat în posesia adeverinței nr.1031/15155/17.09.2007, din care rezultă, că în perioada de cotizare, reclamanta a beneficiat în baza prevederilor legale de la acea vreme și a contractelor individuale și colective de muncă, și de sume plătite în regim de ore suplimentare, care au intrat în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.

În consecință, reclamanta a depus o cerere, înregistrată la sediul pârâtei, sub nr.45637/26.11.2008, la care a atașat adeverința în original, prin care a solicitat să-i fie recalcularea pensiei prin valorificarea acestor venituri, cerere la care însă nu a răspuns și că acesta a fost motivul pentru care promovat această acțiune.

În drept, a invocat art.10 din Legea nr.3/1977 modificat prin Legea nr.49/1992, art.78 și art.164 din Legea nr.19/2000 și pct. VI din anexa la.OUG nr.4/2005.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta Has olicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât orele lucrate suplimentar nu sunt înregistrate în carnetul de muncă al acesteia, nu au caracterul unor sporuri permanente și prin urmare, nu există temei legal pentru valorificarea lor.

În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.

Prin sentința civilă nr.1008/LM/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta H și pe cale de consecință:

- pârâta fost obligată să emită o nouă decizie pentru recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, prin valorificarea sporului de ore suplimentare, menționat în adeverința nr. 1031/15155/17.09.2007, corectată, emisă de " " H, începând cu adat de 1.12.2008 și să plătească acesteia diferențele de pensie cuvenite, începând cu aceeași dată;

- s-a respins în rest acțiunea;

- pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului că, potrivit art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 al aceluiași articol, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințele eliberate de unitate.

Coroborând această prevede legală cu cea cuprinsă în art.23 alin.1 din aceeași lege, conform căruia baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau de contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art.78 din lege, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este fondată și că pârâta era obligată să valorifice la pensie sumele plătite în regim de ore suplimentare astfel cum au fost ele dovedite cu adeverința nr. 1031/15155/17.09.2007, corectată, emisă de " "

De asemenea s-a reținut caracterul permanent al acestor venituri din moment ce din cuprinsul acestui înscris a rezultata că reclamanta a beneficiat de aceste venituri în perioada 1975-1998.

S-a mai reținut că valorificarea acestor venituri este în concordanță și cu principiul fundamental al respectării drepturilor omului consacrat de CEDO precum și cu principiul dreptului la pensie, prevăzut de Constituția României.

În consecință, sub acest aspect instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este fondată și că se impune obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantei, prin luarea în calcul și a sumelor rezultate din adeverința nr.1031/15155/2007.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, vizând acordarea diferențelor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 26.11.2008, instanța a constatat că nu are suport legal deoarece conform art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000, pensia recalculată de acordată începând din luna următoare celei în acre a fost depusă cererea de recalculare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. coroborat cu art.157 și art.158 din Legea nr.19/2000, pârâta H, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.

În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta Has usținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, sub un prim aspect a susținut că adeverința depusă de reclamantă, în formă corectată, nu are număr de înregistrare, cuprinde o altă dată, respectiv cea de 13.02.2009, și nu a fost depusă la sediul pârâtei așa cum prevede legea.

În plus, a susținut că această adeverință vizează perioade anterioare datei de 1.04.2001, fapt ce presupune determinarea punctajelor anuale pe anii 1975-1998 și că art.164 din Legea nr.19/2000 nu permite valorificarea unor sume care nu sunt denumite și acordate ca spor salarial.

Ori, din moment ce adeverința în cauză nu atestă acordarea unui spor ci a unor sume obținute prin plata orelor suplimentare, iar potrivit legislației anterioare, respectiv art.10 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.49/1992, orele plătite în regim de ore suplimentare nu au făcut parte niciodată din baza de calcul a pensiilor, instanța de fond a apreciat în mod greșit că cererea reclamantei este fondată deoarece nu are nici un temei legal.

În al doilea rând, recurenta a susținut că nici nr.OUG4/2005 nu permite valorificarea acestui tip de venituri, actul normativ făcând referire expresă la sporuri, indemnizații și majorări de retribuții tarifare.

Legat de invocarea ca temei de drept al acțiunii a dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000, pârâta Haa rătat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece în discuție sunt drepturi salariale care se valorifică la pensie, pentru perioade anterioare datei de 1.04.2001, situație în care sunt aplicabile dispozițiile exprese ale art.164 din lege.

Cum art.164 din Legea nr.19/2000 face trimitere la caracterul permanent al acordării sporurilor salariale, iar din cuprinsul adeverinței rezultă că aceste sume au fost acordate sporadic și nu permanent, sistematic, recurenta a apreciat că nici din acest punct de vedere acțiunea reclamantei nu trebuia admisă.

Sub un ultim aspect a arătat că nu se poate vorbi nici despre existența unei încălcări a principiilor fundamentale consacrate de CEDO deoarece dreptul fundamental al pensie la reclamantei a fost respectat întrutotul iar în cauză este vorba despre solicitarea de valorificare a unor sume de bani, cu ocazia recalculării pensiei, cerere care însă nu are nici un fundament legal.

În drept, a invocat art.299 și art.304 Cod proc.civ. nr.OUG4/2005, art.4, art.18, art.23, art.8 și art.164 din Legea nr.19/2000, modificată și completată.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat.

Potrivit art. 164 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare:

"(1) La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."

Art. 78 alin.1 din aceeași lege prevede că "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice."

Din interpretarea dispozițiilor art.164 alin.3 și art.78 din Legea nr.19/2000, rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei.

În plus, se constată că și potrivit legislației anterioare datei d e1.04.2001, respectiv potrivit art.10 din Legea nr.3/1977, așa cum fost modificat prin Legea nr.49/1992, aceste venituri intrau în baza de calcul a pensiei.

Astfel, potrivit art.10 din Legea nr.3/1977, modificată și completată prin Legea nr.49/1992"Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și a următoarelor:

- sporul de vechime în muncă;

- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;

- indemnizația de zbor;

- sporul pentru condiții grele de muncă;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;

- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii".

Sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru se referă tocmai la prestarea de ore suplimentare, de ore în care o persoană prestează muncă peste durata normală de timp.

Faptul că anterior Legii nr.49/1992 aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă nu poate conduce la prejudicierea salariaților ce depun cereri de pensionare, din moment ce din actele emise de angajator, în speță adeverința nr.1031/15155/2007, s-a dovedit primirea acestor sume de bani pentru acre s-a achitat cota de corespunzător.

Unul dintre principiile care guvernează sistemul public de pensii din România este cel al contributivității, reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.

Potrivit acestui principiu "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite."

În consecință, din moment ce aceste venituri au fost acordate potrivit adeverinței în temeiul prevederilor legale în vigoare la acea dată iar angajatorul a vira la bugetul statului cota corespunzătoare de, instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune admiterea cererii de valorificare a sumelor plătite în regim de ore suplimentare. Faptul că în unele perioade reclamanta a beneficiat cu intermitențe de acest spor, nu are relevanță din moment ce el a fost prevăzut în contractul individual de muncă (22) ca drept salarial, iar în perioadele în care încasat aceste sume i s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.

Faptul că adeverința corectată depusă de reclamant, la instanța de fond, la fila 39, conține rectificări ale temeiurilor legale care au stat la baza plății orelor suplimentare, nu transformă acest înscris într-un act nou diferit de cel depus în original la. H, deoarece nu conține alte modificări și poartă același număr cu cel inițial.

În consecință, nici sub acest aspect criticile recurentei pârâte nu pot fi primite.

De asemenea se constată că în anexa la.OUG nr.4/2005, pct. V, este enumerat sporul pentru lucru sistematic peste programul de lucru ca fiind spor de natură a fi luat în calcul la determinarea punctajului mediu anual întrucât au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii nr.3/1977, modificată și completată prin Legea nr.49/1992, astfel că și din acest punct de vedere soluția pronunțată este temeinică și legală.

În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H-D împotriva sentinței civile nr.1008/LM/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 5.10.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

Red..

Tehnored.

2ex./3.11.2009

Jud.fond:

Președinte:Manuela Stoica
Judecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Alba Iulia