Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 95 /R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1864 din 17.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 08.01.2008, s-a depus la dosarul cauzei, de către intimatul-reclamant, întâmpinare în două exemplare, prin serviciul de registratură al instanței.
Instanța, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, invocă excepția tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă, raportat la împrejurarea că sentința civilă atacată a fost comunicată pârâtei la data de 09.11.2007, iar recursul a fost declarat la data de 27.11.2007, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " ermenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Intimatul-reclamant învederează că solicită admiterea excepției tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1864 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea înaintată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință a fost anulată decizia de pensionare nr. - din 14 mai 2007.
A fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului decizia de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat anticipat, fiind emisă decizia de pensionare anticipată parțial în 6 septembrie 2006, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 1 septembrie 2005.
În data de 4 aprilie 2007, reclamanta a solicitat emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, însă pârâta a respins cererea reclamantului, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Din actele de la dosar a rezultat că reclamantul a lucrat 12 ani în condiții deosebite de muncă, iar potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 19/2000, celor care lucrează în condiții deosebite de muncă li se reduce vârsta standard de pensionare raportat la perioada cât au lucrat, iar la reclamant s-ar reduce cu 2 ani și 5 luni vârsta standard de pensionare.
Într-adevăr, din Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001, raportat la data nașterii reclamantului, septembrie 1945, rezultă că vârsta standard de pensionare pentru reclamant ar fi 63 de ani și 6 luni și ar putea solicita pensie pentru limită de vârstă doar în cursul lunii martie 2009. Însă, având în vedere că la reclamant vârsta standard se reduce cu 2 ani și 5 luni potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 19/2000, iar la data când a formulat cererea pentru emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă el împlinise deja vârsta de 62 de ani, deci îndeplinea condițiile pentru emiterea deciziei de pensionare începând cu data de 1 aprilie 2007. (sic!)
Având în vedere aceste considerente și reținând că reclamantul îndeplinea condițiile pentru emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, tribunalul a apreciat că în mod nelegal pârâta a respins cererea reclamantului pentru emiterea acestei decizii, motiv pentru care în baza art. 155 din Legea nr. 19/2000 a fost admisă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu respingerea acțiunii.
În motivare se arată că în motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au stat la baza hotărârii atacate, instanța a reținut că "din actele de la dosar a rezultat că reclamantul a lucrat 12 ani în condiții deosebite de muncă, iar potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 19/2000, cei care lucrează în condiții deosebite de muncă li se reduce vârsta de pensionare raportat la perioada cât au lucrat iar la reclamant s-ar reduce cu 2 ani și 5 luni vârsta de pensionare".
Mai arată faptul că instanța nu a indicat de unde a rezultat diferența între 11 ani, 9 luni și 9 zile rezultați din calculul Casei de Pensii și cei 1 an și 5 luni pe care îi scade din vârsta standard de pensionare.
Pe de altă parte, solicită să se constate că reclamantul contestă o decizie prin care i se repune în plată pensia începând cu data de 01.03.2007, pentru că a mai desfășurat activitate în perioada de anticipare și nu contestă decizia prin care i se pune în aplicare sentința civilă nr. 204/2006.
Conform prevederilor art. 52 din Legea nr. 19/2000, la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege, pensia anticipată devine pensie pentru limita de vârstă și se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzută la art. 50 alin. 2 și prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. În cazul reclamantului, acest lucru este posibil la împlinirea vârstei de 63 ani și 6 luni.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, 3041, 312.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată de către reclamantul se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În motivare se arată că recurenta nu a adus nici un argument juridic nou în susținerea recursului, menținându-și apărarea formulată în dosarul fondului care în opinia acesteia este tardivitatea acțiunii.
Decizia rectificativă din 06.09.2006 ca urmare a sentinței civile nr. 204/2006 la capitolul E prevede "reducerea vârstei standard datorită condițiilor deosebite și speciale cu 2 ani precum și actualizarea procentului de diminuare a pensiei de la 15,05 % la 3,80 % corespunzător perioadei de anticipare rămasă de 19 luni.
Pârâta a refuzat acordarea pensiei pentru limită de vârstă la 01.04.2007, refuz imposibil de prevăzut și de contestat în cele 45 de zile următoare datei de 06.09.2006, din moment ce acesta s-a produs în mai/iunie 2007. În acest fel, recurenta a ajuns să nu-și respecte nici chiar propria decizie.
Această situație, care îi aduce prejudicii, l-a obligat pe reclamant la acționarea în judecată a recurentei, solicitând anularea deciziei de pensionare nr. - din 14.05.2007, care produce efecte prin nerespectarea legii și încălcarea sentinței civile nr. 204/2006, la data împlinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv 01.04.2007.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ședința publică din data de 15 ianuarie 2008, Curtea a invocat excepția tardivității recursului formulat, excepție a cărei dezlegare premerge cercetării temeiniciei recursului, conform art. 137 alin. 1.proc.civ.
Sentința atacată a fost comunicată recurentei pârâte la data de 09 noiembrie 2007, așa cum reiese din dovada de primire și procesul verbal de predare întocmit cu această ocazie (fila 25 dosar fond).
Conform prevederilor art. 301.proc.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Nefiind dispoziții contrare în cuprinsul legii speciale în materia asigurărilor sociale, Legea nr. 19/2000, prin raportare la prevederile art. 101-104.proc.civ. se constată că ultima zi când pârâta putea înainta recursul în termen era cea de 26 noiembrie 2007. Or, recursul fiind depus direct la instanță la data de 27 noiembrie 2007, apare ca formulat cu depășirea termenului prescris de lege, deci tardiv.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins ca tardiv recursul formulat, iar pe cale de consecință, păstrată întocmai sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1864 din 17 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./23.01.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
