Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 958
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.1021 din 29.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Reprezentanții părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită respingerea recursului, respingerea acțiunii și să se aibă în vedere motivele de recurs detaliate. Arată că decizia anulată a fost emisă în mod legal și că achitarea drepturilor de pensie s-a făcut așa cum stabilește legea. Mai solicită să se constate că la data pronunțării hotărârii instanței de fond s-au luat în considerare toate actele prevăzute de lege depuse în dosarul administrativ de pensie. Precizează că există depuse adeverințe cu acordul global și prime, venituri ce nu s-au luat niciodată în considerare la calculul drepturilor de pensie. Dar s-a luat în considerare adeverința de studii superioare. Mai arată că problema este perioada pentru care există trecut în carnetul de muncă salariul în dolari. Dar în situații similare toată lumea a adus adeverințe cu ce salariu tarifar brut a avut în acea perioadă, cu sporuri și contribuțiile plătite. Actul depus de intimat cu privire la modul de transformare a dolarilor în lei nu constituie un act în înțelesul legii. Cu privire la cheltuielile de judecată la care au fost obligați solicită să se aibă în vedere că instituția lor nu realizează venituri proprii pentru a le putea plăti.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că Casa Județeană de Pensii I este singura casă de pensii din țară care nu ia în calcul la stabilirea punctajului acordul global și că aceasta a invocat în recurs motive noi neinvocate la fond. Consideră că cele două adeverințe sunt corecte și au toate elementele necesare prevăzute de lege deoarece nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că adeverințele trebuie să aibă o anumită formă. Precizează că acordul global a fost o formă de retribuire cu caracter permanent și pentru care s-a plătit contribuții de 15% cum prevedea legea. Mai arată că drepturile de asigurări sociale se cuvin potrivit contribuțiilor plătite și că intimatul a lucrat în perioada 1998-2006 în străinătate unde a fost plătit în dolari și euro. Mai precizează că a depus la dosar state de plată traduse cu echivalentul în lei a dolarilor, state vizate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că prevederile legale sunt clare și că acestea sunt dovedite de contestator. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. - din 1.09.2009 în valoare de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I arată că perioada 2001-2006 fost luată în calcul la stabilirea punctajului deoarece sunt depuse adeverințe cu contribuțiile plătite. Mai arată că existe norme metodologice care arată cum trebuie întocmită o adeverință de unitate.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1773/99/20.02.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii I, solicitând anularea deciziei nr. -/10.12.2008.
În motivarea cererii sale, contestatorul a susținut că intimata nu a luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual adeverințele nr. 1003 din 10.07.2002 și nr. 2003 din 11.07.2002 emise de De asemenea, intimata nu a luat în considerare nici perioada octombrie 1998 - aprilie 2001 în care contestatorul a lucrat la Reprezentanța și a fost remunerat în valută. Conform dispozițiilor Legii nr. 57/1974 și Legii nr. 49/1992, veniturile reprezentând "acord global și prime" au avut un caracter permanent, fiind achitate contribuții de asigurări sociale în cotele stabilite prin actele normative. Or, conform disp. art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aceste condiții, contestatorul a arătat că, atât timp cât din cuprinsul adeverințelor nr. 1003 din 10.07.2002 și nr. 2003/11.07.2002 rezultă că au fost achitate contribuțiile, intimata trebuia să valorifice și aceste adeverințe la stabilirea punctajului mediu anual.
Contestatorul mai arată că nr.OUG 4/2005 se aplică doar în cazul recalculării pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, ori în situația sa este vorba de o înscriere nouă în sistemul public de pensii.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, contestatorul a susținut că, în perioada 15.10.1998 - 01.04.2001, a lucrat prin transfer la Reprezentanța AG, fiind transferat de la Compania de Construcții. Deși transferul a fost pe o perioadă de 9 ani, iar pentru sumele încasate cu titlu de salarii au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale, intimata a refuzat să-i i-a în considerare perioada 1998 - 2001. Mai mult, perioada 2001 - 2006 cât a lucrat la aceeași firmă a fost valorificată de către intimată.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Intimata Casa județeană de pensii Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că începând cu data de 24.09.2008 contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, având un stagiu de cotizare realizat de 42 ani și 8 zile. Pentru perioada de activitate anterioară datei de 01.04.2001 s-au luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual următoarele elemente: salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități. Pentru stagiul de cotizare realizat în actualul sistem de asigurări sociale, s-au respectat disp. art. 77 - 78 din legea nr. 19/2000.
Intimata a mai susținut că potrivit dispozițiilor legale (art. 164 din legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977), nu există temei legal pentru valorificarea sumelor reprezentând "acord" menționate în adeverințele nr. 1003/10.07.2002 și nr. 2003/11.07.2002, iar în această situație nu interesează faptul că s-a plătit CAS de către unitate. De asemenea, intimata precizează faptul că nr.OUG 4/2005 prevede în mod expres că nu se iau în considerare formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. În plus, potrivit legislației în vigoare, nu se iau în considerare la stabilirea punctajului mediu anual nici primele anuale și primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite. Intimata mai învederează faptul că legislația în materia asigurărilor sociale în vigoare reglementează un algoritm de calcul a pensiei pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 diferit de cel pentru perioadele de după 01.04.2001, doar din perspectiva elementelor care stau la baza calculului. După data de 01.04.2001 nu mai interesează ce salarii tarifare sau de bază s-au primit, nici sporurile și natura lor, deoarece începând cu data intrării în vigoare a legii noi se iau în calcul sumele declarate de către angajatori și asigurați care constituie baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
În ceea ce privește perioada 15.10.1998 - 01.04.2001, intimata a arătat că aceasta a fost luată în calcul la pensie, însă s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora în cazul în care pentru o anumită perioadă ce constituie stagiu de cotizare în carnetul de muncă nu sunt trecute salariile, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară în vigoare în perioada respectivă.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. -/10.12.2008 și documentația care a stat la baza emiterii acestei decizii.
Prin sentința civilă nr.1021 din 29.05.2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul, a anulat decizia nr. -/10.12.2008, intimata Casa Județeană de Pensii I fiind obligată să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de pensie prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în considerare veniturile înscrise în adeverințele nr. 1003/10.07.2002 și nr. 2003/11.07.2002 emise de "", precum și veniturile înscrise în carnetul de muncă pentru perioada 15.10.1998 - 01.04.2001.
Intimata a fost obligată să achite contestatorului și suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/10.12.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii I, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 19/2000, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 24.09.2008 pentru un stagiu total de cotizare realizat de 42 ani și 8 zile. Se reține prin această decizie că sumele înscrise în adeverința nr. 2003/11.07.2002 nu au fost luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. De asemenea, nu s-a luat în calcul perioada 01.11.1994 - 01.11.1995 întrucât lipsește viza ITM, iar pentru perioada 15.10.1998 - 01.04.2001 la determinarea punctajelor medii anuale s-au avut în vedere salariile minime pe economie întrucât nu s-a prezentat un act din care să rezulte salariul de încadrare în moneda națională la care s-a virat CAS.
Din cuprinsul adeverinței nr. 2003/11.07.2002 rezultă veniturile realizate de contestator la "" B în perioada 05.10.1978 - 20.02.1998. Din cuprinsul adeverinței nr. 338/19.02.2009 rezultă că veniturile în acord global trecute în adeverința nr. 2003/2002 au avut un caracter permanent, iar pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS.
Se mai reține de către instanță că deși nr.OUG 4/2005 prevede că sumele reprezentând acord global nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, aceasta se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. În speță însă nu este vorba despre o recalculare a pensiei, ci de o înscriere nouă la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile și principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, sistemul public de pensii, ce garantează dreptul la asigurări sociale de către stat, funcționează având ca principiu de bază, printre altele, principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale acordându-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că sumele obținute în acord global au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, instanța reține că acestea nu pot fi excluse de la calculul pensiei.
În consecință, în mod greșit intimata nu a luat în considerare adeverința nr. 2003/11.07.2002.
Se mai reține de către instanță că potrivit disp. art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună (pe baza căruia se stabilește punctajul anual) se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă. De asemenea, potrivit art. 164 alin. 1 lit. c din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute înregistrate în carnetul de muncă, de la data de 01.01.1991. Astfel, față de aceste dispoziții legale, se reține de către instanță că la calcularea drepturilor de pensie se utilizează salariile înscrise în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare, în condițiile în care pentru o anumită perioadă de timp în carnetul de muncă nu sunt înscrise drepturile salariale. Or, în speță, deși în carnetul de muncă al contestatorului sunt menționate salariile realizate în perioada 15.10.1998 - 01.04.2001, în mod greșit intimata nu a valorificat aceste salarii la stabilirea drepturilor de pensie. În plus, instanța reține și faptul că din cuprinsul înscrisurilor intitulate "raport lunar" rezultă veniturile în lei realizate de contestator în această perioadă, precum și contribuțiile achitate de către angajator. De asemenea, și din adeverința nr. 12992/11.03.2009 eliberată de ITM I rezultă echivalentul în lei al salariului realizat de contestator în perioada octombrie 1998 - decembrie 2005.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, urmând să o admită.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Casa Județeană de Pensii I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a obligat casa județeană de pensii să anuleze decizia nr.-/2008 și să emită o nouă decizie, prin care să ia în considerare veniturile înscrise în adeverința nr.1003/10.07.2002 și nr.2003/11.07.2002 emise de " ", precum și veniturile realizate de intimat pentru perioada 15.10.1998 - 01.04.2001.
Astfel, se arată că adeverința nr.1003 din 10.07.2002 eliberată de "" B conține procente de spor de vechime pentru perioada 01.03.1974-20-02-1998.
Se mai susține că, deși pentru perioada 01.09.1973-01.03.1974 unitatea a menționat în adeverința eliberată că intimatul nu ar fi primit spor de vechime, recurenta a luat însă în considerare acest spor.
Recurenta mai susține că în aceeași adeverință se consemnează în mod eronat pentru perioada 01.09.1988-01.03.1989 un spor de vechime mai mic, de 12%, față de sporul de 15% la care art.164 din Legea nr.19/2000 îl îndreptățea pe intimat.
Se mai arată că în adeverință se menționează că intimatul, în perioada 22.07.1971-01.07.1981 a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Recurenta mai invocă faptul că, în mod greșit prima instanță a obligat-o să ia în considerare veniturile reprezentând acord, prime, ore suplimentare, beneficii pentru perioada 1970-1998, menționate în adeverința nr.2003/2002, deși nu există nici un temei legal pentru această recalculare a pensiei.
Se mai arată că nu există spor de acord global, ci doar o formă de retribuire în acord global.
Casa Județeană de Pensii I arată că nu a reușit să descifreze din adeverință care a fost nivelul sumelor obținute în acord global din suma trecută în coloana în care unitatea a adunat mai multe categorii de venituri.
Recurenta mai arată că referirea la dispozițiile nr.OUG4/2005 din cuprinsul întâmpinării a fost doar în sensul de a defini care sunt sporurile care nu au făcut parte din calculul pensiilor în legislația anterioară.
În ceea ce privește principiul contributivității, definit de art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, recurenta a arătat că acesta se referă la sistemul de asigurări sociale instituit de legea nr.19, care a intrat în vigoare la 01.04.2001.
Fostul sistem de asigurări sociale era guvernat de Decretul nr.389/1972 și de Legea nr.3/1977, care prevedeau doar plata contribuției de 15% la fondul de salarii de către unitățile angajatoare.
Se mai susține că sumele plătite cu titlu de nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale.
Legiuitorul este în drept să stabilească condițiile și criteriile de acordare a drepturilor de asigurări sociale.
Legea nr.3/1977, stabilea că:" Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la stabilirea pensiei se stabilește pe baza retribuției tarifare de încadrare pentru personalul care lucrează în acord." Această medie a retribuției tarifare se calculează conform art.21 alin.1.
În ceea ce privește salariile din perioada 15.10.1998 - 01.04.2001 trecute în dolari americani în carnetul de muncă, recurenta arată că nu are "abilitatea" de a calcula drepturi de pensie în funcție de salarii acordate în valută.
Se mai susține că din adeverința nr.12992/2009 nu rezultă care au fost salariile tarifare și sporurile permanente și nici nu se precizează dacă s-a achitat la bugetul asigurărilor sociale pentru această perioadă.
Recurenta mai arată că în carnetul de muncă sunt trecute salarii în valută, care nu pot fi introduse în sistemul informatic, iar adeverința conține salariile brute, ori Legea nr.19/2000 prevede că se iau în considerare salariile tarifare brute sau nete care erau realizate înainte de 01.04.2001.
Casa Județeană de Pensii I depune la dosar practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat de către Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat doar în ceea ce privește motivele de recurs privind obligarea recurentei la valorificarea datelor menționate în adeverințele nr. 1003/10.07.2002 și nr. 2003/11.07.2002 eliberate de "".
Astfel, se reține că adeverința nr. 1003/10.07.2002 cuprinde sporuri de vechime care nu pot fi luate în considerare întrucât acestea au fost în mod corect stabilite de către recurentă, cu respectarea dispozițiilor art.164 din Legea nr.19/2000.
Se mai reține că veniturile menționate în adeverința nr.2003/2002 eliberată de "" la rubrica " acord, prime, ore suplimentare și beneficii" nu pot fi luate în considerare de către recurentă la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului-intimat întrucât acestea nu sunt detaliate, fiind prevăzută doar o sumă lunară totală de care acesta a beneficiat cu titlu de drepturi bănești din aceste categorii.
De altfel, nici adeverința nr.338/19.02.2009 depusă la dosar nu detaliază drepturile bănești primite de către recurent cu titlu de acord și prime în perioada octombrie 1970-februarie 1998.
În ceea ce privește veniturile obținute de către intimat în valută, în perioada 15.10.1998-01.04.2001, se reține că în mod corect prima instanță a obligat recurenta la valorificarea acestora în stabilirea drepturilor de pensie ale recurentului.
Astfel, mențiunile efectuate în carnetul de muncă al recurentului au la bază contractul individual de muncă nr. 10550 din 15.10.1998 și actele adiționale nr.3379/02.07.2001 și nr.3370/08.07.2002 la acest contract, din care rezultă că salariul intimatului a fost stabilit în dolari americani.
Se mai reține că înscrisurile depuse la filele nr.32-60 și 171-200 dosar de fond dovedesc atât plata salariului în valută, cât și reținerea și virarea contribuției de asigurări sociale aferente acestor drepturi salariale. Aceleași înscrisuri prevăd și rata de schimb leu/dolar la data plății salariului.
Adeverința nr.12992/11.03.2009 eliberată de B atestă că intimatul a fost salariat al Reprezentanței în perioada 15.10.1998-01.04.2001, având salariile brute menționate în tabelul anexat, în valută și în lei.
În consecință, în mod eronat recurenta a calculat punctajul mediu anual al intimatului pentru această perioadă potrivit disp.art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, utilizând salariul mediu pe țară, cu toate că în carnetul de muncă și în celelalte înscrisuri depuse de către intimat sunt înregistrate drepturile salariale pe care acesta le-a obținut.
Având în vedere că acțiunea formulată de către contestator este în parte fondată, se reține că în mod corect prima instanță a obligat Casa Județeană de Pensii I și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat dovedite în cauză.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, să se admită recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, să se modifice în parte sentința pronunțată de prima instanță, intimata Casa Județeană de Pensii I fiind obligată să emită în favoarea contestatorului o nouă decizie de pensie prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în considerare și veniturile înscrise în carnetul de muncă pentru perioada 15.10.1998-01.04. 2001.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Având în vedere această soluție a instanței de control judiciar, se va respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.1021/29.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă intimata Casa Județeană de Pensii I să emită în favoarea contestatorului o nouă decizie de pensie prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luate în considerare și veniturile înscrise în carnetul de muncă pentru perioada 15.10.1998-01.04. 2001.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ tehnored.:;
2 ex.- 22.10.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
