Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 96/
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în M C,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr.2693 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 ianuarie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 25 ianuarie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2693/28.10.2007, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii H, pentru anularea Deciziei R - 2917/17.10. 2003, prin care a fost respinsă cererea reclamantului, de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că pârâta nu a luat în considerare în mod justificat adeverințele nr. 2785/2003, 740/2006 și 552/2006, întrucât acestea au fost emise fără respectarea prevederilor legale, iar locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul nu sunt prevăzute în Ordinul nr.50/1990, natura muncii prestate nefăcând ca locurile de muncă respective să fie încadrabile în grupa a II-a de muncă.
S-a mai reținut că o situație similară cu a reclamantului a fost rezolvată de către Curtea Supremă de Justiție - Secția de contencios Administrativ, prin Decizia nr. 755/3 martie 2000, în același sens fiind și poziția exprimată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin adresa nr. 43G/662/18 martie 1998.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
Prin motivele de recurs, reclamantul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, susținând că, deși nu a împlinit vârsta standard de pensionare, aceasta trebuia redusă, prin acordarea sporului de vechime aferent perioadelor în care a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, aspect dovedit prin adeverințele emise de angajator în baza nr.HG 1223/1990 și depuse la dosarul cauzei.
A mai arătat că, pentru aceste perioade, unitatea al cărei angajat este a achitat contribuția de asigurări sociale în funcție de grupa a II-a de muncă, iar adresa nr. 43G/662/18 martie 1998, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, precum și decizia nr. 755/3 martie 2000 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are caracter de acte normative, astfel că decizia de respingere a cererii de pensie s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv ale nr.HG 1223/1990, care nu pot fi modificate prin Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, adoptat anterior hotărârii de guvern menționate.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis, pentru considerentele relevate în continuare:
Prin Decizia R - 2917/07.08. 2007, pârâta Casa Județeană de Pensii Har espins cererea reclamantului, de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, invocând prevederile art. 41 alin.1 din Legea nr. 19/2000, respectiv neîndeplinirea vârstei standard de pensionare.
În motivarea acestei soluții, s-a arătat că, potrivit adresei Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nr. 43G/662/18.03.1998, funcțiile menționate în adresele nr. 828 și 711, depuse de reclamant, nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă, întrucât prin natura funcțiilor, nu își desfășoară activitatea, cel puțin 70% din programul de lucru, în condiții de șantier.
Potrivit dispozițiilor art.42 din Legea nr. 19/2000, asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare - condiție pe care reclamantul o îndeplinește - și care și-au desfășurat activitatea, total sau parțial, în condiții deosebite de muncă, au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, conform tabelului nr. 1, însă fără ca vârsta de pensionare redusă să fie mai mică de 50 de ani pentru femei și de 55 de ani pentru bărbați.
La data depunerii cererii de pensionare - 22.06.2007, reclamantul avea vârsta de 59 ani și 7 luni, vârsta standard de pensionare fiind, în raport de prevederile art. 41 alin. 2 și anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, respectiv anexa nr. 9 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, de 64 de ani și 2 luni, condiție pe care ar îndeplini-o la data de iunie 2013.
Prin adeverințele nr.2785/17.10.2003, eliberată de SC SA M C, în perioada 01.09.1971-24.09.1973 și 25.03.1974-06.03.1976; 740/2006 emisă de SC H în perioada 01.04.1991-01.05.1999 și 552/2006, emisă de SA M C în perioada 06.03.1976-01.04.1991, reclamantul a făcut dovada încadrării în grupa a II-a de muncă pentru aceste perioade de activitate: prin urmare, pentru o durată de 26 ani, 5 luni și 22 zile, astfel că, în raport de prevederile art. 42 din Legea nr. 19/2000, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani.
Din cuprinsul adeverințelor menționate, rezultă că acestea au fost emise în baza nr.HG 1223/1990 și ale Ordinului nr. 50/1990, acte normative conform cărora, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități. Această prevedere a fost reluată și prin dispozițiile art. 11 din nr.HG 261/2001 (prin care s-a abrogat nr.HG 1223/1990 ), legiuitorul uzitând de această dată, termenul de "condiții deosebite", în acord cu prevederile art. 42 din Legea nr. 19/2000.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 15 din nr.HG 261/2001, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă, până la intrarea în vigoare a respectivei hotărâri, sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, iar potrivit dispozițiilor art. 14 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate prestată în condiții deosebite, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Raportat la cele anterior relevate, Curtea constată că refuzul pârâtei, de a lua în considerare adeverințele depuse de reclamant pentru dovedirea perioadei de activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă, respectiv în condiții deosebite, conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 19/2000, este nelegal, întrucât acestea nu au fost revocate de către angajatorul - emitent și nici cenzurate, sub aspectul legalității, printr-o hotărâre judecătorească anterioară. În plus, prin adeverința nr. 355/22 mai 2007, emisă de același angajator, și prin dispozițiile de plată depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada achitării contribuției de asigurări sociale în cuantumul corespunzător grupei a II-a de muncă.
Pentru considerentele expuse, reținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor legale enunțate, precum și a dispozițiilor art. 160 alin.5 din Legea nr. 19/2000, devenind, astfel, incidente, prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica integral sentința civilă atacată, cu consecința admiterii acțiunii, anulării deciziei de respingere a cererii de înscriere a reclamantului la pensie pentru limită de vârstă și obligării pârâtei la reexaminarea acesteia, prin luarea în considerare a adeverințelor inițial omise.
În ceea ce privește invocarea de către pârâtă, în susținerea deciziei contestate, a adresei nr. 43G/662/18.03.1998, emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, se constată că aceasta nu poate prezenta relevanță în litigiul supus examinării, întrucât reflectă interpretarea dată unor dispoziții legale cu prilejul examinării unui caz particular, neavând putere de act normativ. De asemenea, nici referirea la decizia de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( nr. 755/2000 ) nu este de natură a susține legalitatea soluției primei instanțe, aceasta nefiind pronunțată în interesul legii, pentru ca, în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate să fie obligatorie pentru instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în M C,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr.2693 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică integral hotărârea atacată și, drept consecință:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Decizia R - 2917/07.08.2007 și obligă pârâta să procedeze la reexaminarea cererii de înscriere a reclamantului la pensia pentru limită de vârstă prin luarea în considerare a adeverințelor nr.2785/17.10.2003, a SA M C; 740/2006 a SC H și 552/2006, a SA M
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
29.01.2008
Jd.fd.
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
