Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 982/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 982/2009

Ședința publică de la 12 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela

- - - președinte secție

- - - președintele Curții de Apel

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.1006/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat,lipsă fiind pârâta recurentă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să fie anulată decizia de pensionare nr.-/11.01.2007 și să fie obligată pârâta să valorifice la calculul pensiei reclamantului, începând cu data de 1.12.2005, sumele plătite în regim de ore suplimentare, astfel cum rezultă din adeverința nr.1031/20355/24.09.2008 emisă de "" H;

- să fie anulată decizia nr.-/1.07.2007 și să fie obligată pârâta să emită o decizie nouă, prin care să stabilească drepturile de pensie ale reclamantului în conformitate cu prevederile nr.OUG19/2007;

- să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei, începând cu 1.12.2005, în care să fie valorificate drepturile salariale evidențiate în adeverința nr.1031/20355/24.09.2007 emisă de "" H;

- să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, începând cu 1.07.2007, în care pe lângă punctajul mediu anual aferent perioadei 1958-1962, stabilit conform nr.OUG19/2007, să fie avut în vedere și punctajul anual rezultat din noua decizie de recalculare a pensiei, emisă potrivit capătului 3 din cerere;

- să fie obligată pârâta să achite reclamantului, începând cu 1.12.2005, diferențele de pensie ce rezultă între pensia acordată și cea la care este îndreptățit, conform Legii nr.19/2000 și nr.OUG4/2005, precum și diferențele ce i se cuvin ca urmare a aplicării nr.OUG19/2007;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, a arătat că este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 1.05.1998, în baza deciziei de pensionare nr.-/23.04.1998 și că urmare a recalculării drepturilor de pensie, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG4/2005, pârâta i-a emis decizia de recalculare a pensiei nr.-/11.01.2007, care i-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,18264 puncte și o pensie în cuantum de 646 lei.

A mai susținut că ulterior, a intrat în posesia adeverinței nr.1031/20355/24.09.2008, din care rezultă, că în perioada de cotizare, reclamantul a beneficiat în baza prevederilor legale de la acea vreme și a contractelor individuale și colective de muncă, și de sume plătite în regim de ore suplimentare, care au intrat în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.

În consecință, reclamantul a depus o cerere, înregistrată la sediul pârâtei, sub nr.4199/30.09.2008, la care a atașat adeverința în original, prin care a solicitat să-i fie recalcularea pensiei prin valorificarea acestor venituri.

Întrucât pârâta H i-a comunicat cu adresa nr.4199/16.10.2008, că sumele plătite în regim de ore suplimentare nu pot fi valorificate la pensie deoarece nu sunt prevăzute expres de nr.OUG4/2005, reclamantul promovat această acțiune.

Referitor la decizia nr.-/1.07.2007 emisă de pârâtă, reclamantul a susținut că și aceasta este nelegală întrucât la stabilirea drepturilor de pensie conform nr.OUG19/2007, pârâta Haa vut în vedere punctajul mediu determinat prin decizia nr.-/11.01.2007, atacată prin prezenta acțiune.

În drept, a invocat art.10 din Legea nr.3/1977 modificat prin Legea nr.49/1992, art.78 și art.164 din Legea nr.19/2000 și pct. VI din anexa la.OUG nr.4/2005.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât orele lucrate suplimentar nu sunt înregistrate în carnetul de muncă al acesteia, nu au caracterul unor sporuri permanente și prin urmare, nu există temei legal pentru valorificarea lor. În consecință, pârâta a arătat că nu se impune nici anularea deciziei emise în temeiul nr.OUG19/2007.

În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.

Prin sentința civilă nr.1006/LM/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta H și pe cale de consecință:

- pârâta fost obligată să emită o nouă decizie pentru recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, prin valorificarea sporului de ore suplimentare, menționat în adeverința nr. 1031/20355/24.09.2007, corectată, emisă de "" H, începând cu adat de 1.10.2008 și să plătească acesteia diferențele de pensie cuvenite, începând cu aceeași dată;

- s-a respins în rest acțiunea;

- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 450 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului că, potrivit art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 al aceluiași articol, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințele eliberate de unitate.

Coroborând această prevede legală cu cea cuprinsă în art.23 alin.1 din aceeași lege, conform căruia baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau de contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art.78 din lege, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este fondată și că pârâta era obligată să valorifice la pensie sumele plătite în regim de ore suplimentare astfel cum au fost ele dovedite cu adeverința nr. 1031/20355/24.09.2007, corectată, emisă de ""

De asemenea s-a reținut caracterul permanent al acestor venituri din moment ce din cuprinsul acestui înscris a rezultata că reclamantul a beneficiat de aceste venituri în perioada 1959-1961 și 1963-1998.

S-a mai reținut că valorificarea acestor venituri este în concordanță și cu principiul fundamental al respectării drepturilor omului consacrat de CEDO precum și cu principiul dreptului la pensie, prevăzut de Constituția României.

În consecință, sub acest aspect instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este fondată și că se impune obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului, prin luarea în calcul și a sumelor rezultate din adeverința nr.1031/20355/2008.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, vizând acordarea diferențelor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 1.12.2005, instanța a constatat că nu are suport legal deoarece conform art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000, pensia recalculată de acordată începând din luna următoare celei în care a fost depusă cererea de recalculare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. coroborat cu art.157 și art.158 din Legea nr.19/2000, pârâta H, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.

În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta Has usținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, sub un prim aspect a susținut că adeverința depusă de reclamant, în formă corectată, nu a fost depusă, în prealabil, la sediul pârâtei, așa cum prevede legea.

În plus, a susținut că această adeverință vizează perioade anterioare datei de 1.04.2001, fapt ce presupune determinarea punctajelor anuale pe anii 1975-1998 și că art.164 din Legea nr.19/2000 nu permite valorificarea unor sume care nu sunt denumite și acordate ca spor salarial.

Ori, din moment ce adeverința în cauză nu atestă acordarea unui spor ci a unor sume obținute prin plata orelor suplimentare, iar potrivit legislației anterioare, respectiv art.10 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.49/1992, orele plătite în regim de ore suplimentare nu au făcut parte niciodată din baza de calcul a pensiilor, instanța de fond a apreciat în mod greșit că cererea reclamantului este fondată deoarece nu are nici un temei legal.

În al doilea rând, recurenta a susținut că nici nr.OUG4/2005 nu permite valorificarea acestui tip de venituri, actul normativ făcând referire expresă la sporuri, indemnizații și majorări de retribuții tarifare.

Legat de invocarea ca temei de drept al acțiunii a dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000, pârâta Haa rătat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece în discuție sunt drepturi salariale care se valorifică la pensie, pentru perioade anterioare datei de 1.04.2001, situație în care sunt aplicabile dispozițiile exprese ale art.164 din lege.

Cum art.164 din Legea nr.19/2000 face trimitere la caracterul permanent al acordării sporurilor salariale, iar din cuprinsul adeverinței rezultă că aceste sume au fost acordate sporadic și nu permanent, sistematic, recurenta a apreciat că nici din acest punct de vedere acțiunea reclamantului nu trebuia admisă.

Sub un ultim aspect a arătat că nu se poate vorbi nici despre existența unei încălcări a principiilor fundamentale consacrate de CEDO deoarece dreptul fundamental al pensie la reclamantului a fost respectat întrutotul iar în cauză este vorba despre solicitarea de valorificare a unor sume de bani, cu ocazia recalculării pensiei, cerere care însă nu are nici un fundament legal.

În drept, a invocat art.299 și art.304 Cod proc.civ. nr.OUG4/2005, art.4, art.18, art.23, art.8 și art.164 din Legea nr.19/2000, modificată și completată.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat.

Potrivit art. 164 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare:

"(1) La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."

Art. 78 alin.1 din aceeași lege prevede că "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice."

Din interpretarea dispozițiilor art.164 alin.3 și art.78 din Legea nr.19/2000, rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei.

În plus, se constată că și potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, respectiv potrivit art.10 din Legea nr.3/1977, așa cum fost modificat prin Legea nr.49/1992, aceste venituri intrau în baza de calcul a pensiei.

Astfel, potrivit art.10 din Legea nr.3/1977, modificată și completată prin Legea nr.49/1992"Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și a următoarelor:

- sporul de vechime în muncă;

- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;

- indemnizația de zbor;

- sporul pentru condiții grele de muncă;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;

- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii".

Sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru se referă tocmai la prestarea de ore suplimentare, de ore în care o persoană prestează muncă peste durata normală de timp.

Faptul că anterior Legii nr.49/1992 aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă nu poate conduce la prejudicierea salariaților ce depun cereri de pensionare, din moment ce din actele emise de angajator, în speță adeverința nr.1031/20355/2008, s-a dovedit primirea acestor sume de bani pentru acre s-a achitat cota de corespunzător.

Unul dintre principiile care guvernează sistemul public de pensii din România este cel al contributivității, reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.

Potrivit acestui principiu "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite."

În consecință, din moment ce aceste venituri au fost acordate potrivit adeverinței în temeiul prevederilor legale în vigoare la acea dată iar angajatorul a vira la bugetul statului cota corespunzătoare de, instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune admiterea cererii de valorificare a sumelor plătite în regim de ore suplimentare. Faptul că în unele perioade reclamantul a beneficiat cu intermitențe de acest spor, nu are relevanță din moment ce el a fost prevăzut în contractul individual de muncă (12-18) ca drept salarial, iar în perioadele în care încasat aceste sume i s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.

Faptul că adeverința corectată depusă de reclamant, la instanța de fond, la fila 45, conține rectificări ale temeiurilor legale care au stat la baza plății orelor suplimentare, nu transformă acest înscris într-un act nou diferit de cel depus în original la. H, deoarece nu conține alte modificări și poartă același număr cu cel inițial.

În consecință, nici sub acest aspect criticile recurentei pârâte nu pot fi primite.

De asemenea se constată că în anexa la.OUG nr.4/2005, pct. V, este enumerat sporul pentru lucru sistematic peste programul de lucru ca fiind spor de natură a fi luat în calcul la determinarea punctajului mediu anual întrucât au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii nr.3/1977, modificată și completată prin Legea nr.49/1992, astfel că și din acest punct de vedere soluția pronunțată este temeinică și legală.

În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H - D împotriva sentinței civile nr.1006/LM/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - în dosar civil nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12.10. 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Petrașcu Adriana

- - - - - -

Grefier,

Red.MS

Tehnored.MS/TM/ 2 ex

Jud.

Președinte:Doriani Ana
Judecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Petrașcu Adriana

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 982/2009. Curtea de Apel Alba Iulia