Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 995/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 995/2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de reclamanta - și de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr.973/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din 5 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului HUNEDOARA - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta ca, la stabilirea drepturilor de pensie de invaliditate gradul II, să ia în calcul activitatea prestată în perioada 2.03.1978-23.11.1998 lucrată la "" D ca fiind lucrată în grupa II de muncă.
În motivarea acțiunii sale a arătat că deși în carnetul său de muncă și în adeverința nr. 1197/1.09.2000 emisă de " " D se specifică sporul de vechime și sporul pentru grupa II de muncă pe perioada în litigiu, pârâta H, în mod nejustificat, nu vrea să valorifice acest interval, la stabilirea drepturilor sale de pensie, ca fiind lucrat în grupa II de muncă.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâta Has olicitat respingerea acțiunii reclamantei susținând sub un prim aspect că cererea este tardiv introdusă iar sub un la doilea aspect că este neîntemeiată.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, a arătat că, prin prezenta cerere, reclamanta contestă decizia nr.-/30.10.2000 privind acordarea pensiei de invaliditate de gradul II, decizie care a rămas definitivă, conform art.52 și urm. Din Legea nr.3/1977, sub imperiul căreia s- pensionat deoarece nu a contestat-o în termenul legal prevăzut de art.52/1 din lege.
În plus, pârâta a arătat că decizia de pensionare a fost emisă conform Legii nr.3/1977, act normativ abrogat, astfel încât ea nu poate fi contestată în condițiile Legii nr.19/2000.
Totodată, urmare a recalculării pensiei, conform nr.OUG4/2005, pârâta emis decizia nr.-/30.11.2005, decizie pe care de asemenea pârâta nu a contestat-o, în termenul de 45 zile prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a susținut că solicitarea reclamantei de valorificare a perioadei 2.03.1978-23.11.1998 în grupa II de muncă, întemeiată pe dispozițiile nr.HG1223/1990, prin luarea în calcul a adeverinței nr.1197/2000 emisă de " " D și a înregistrărilor din carnetul de muncă este nefondată deoarece pe de-o parte, mențiunile din carnetul de muncă și sporul de vechime evidențiat în adeverință au fost avute în vedere la stabilirea pensiei iar pe de altă parte, din cuprinsul nr.HG1123/1990 nu rezultă că funcția avută de reclamantă în acest interval, respectiv de dactilograf, justifică încadrarea în această grupă de muncă.
Prin sentința civilă nr.973/LM/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta H și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să remită o nouă decizie prin valorificarea grupei II de muncă, pentru perioadele 1.01.1991-11.01.1993 și 1.04.1993-23.11.1998 conform înregistrărilor din carnetul de muncă precum și să plătească acesteia diferențele de pensie cuvenite începând cu data de 19.12.2008;
- s-a respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, în esență, raportat la actele și lucrările dosarului, că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul " " D în perioadele 1.01.1991-11.01.1993 și 1.04.1993-23.11.1998, în loc de muncă prevăzut de nr.HG1223/1990 și Ordinul nr.125/1990 la grupa II de muncă, realizând astfel un stagiu de cotizare de 7 ani, 8 luni și 2 zile.
A mai reținut că din cuprinsul adeverinței nr.1197/1.09.2000, eliberată de " " D, rezultă că reclamanta a fost salariata acestei unități, în intervalul 2.03.1978-11.01.1993 și 1.04.1993-23.11.1998, beneficiind de un spor de vechime pentru grupa II de muncă, pentru care s-a plătit contribuție de asigurări sociale, pe perioada 2.03.1978-30.06.1986, și că susținerile pârâtei, potrivit cărora perioada în care reclamanta a lucrat ca dactilograf nu poate fi încadrată în grupa II de muncă, sunt nefondate fiind în contradicție atât cu legislația internă cât și cu cea europeană.
Prin urmare, a apreciat că față de dispozițiile art.2 din nr.HG1223/1990 și de Hotărârea nr.9/1991 a Consiliului de Administrație la societății, prin care s-a hotărât încadrarea în grupa II de muncă, 100% din timpul normal de lucru pentru personalul muncitor din cadrul unității, inclusiv funcția de dactilograf și secretar dactilograf, decizia nr.-/2000, emisă de pârâta H, și prin care nu i-a fost valorificată reclamantei perioada lucrată în grupa II de muncă este greșită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen de 15 zile, conform art.301 Cod proc.civ. coroborat cu art.157-158 din Legea nr.19/2000, atât reclamanta cât și pârâta Casa Județeană de Pensii H, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea grupei II de muncă și pentru perioada 2.03.1978-11.01.1991, înscrisă în cartea de muncă, și pe care instanța în mod eronat nu a luat-o în considerare.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Pârât H, prin recursul său, a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În expunerea motivelor sale de recurs a susținut, sub un prim aspect, că instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, invocată de H, deoarece nici decizia de stabilire pensiei pentru pierderea capacității de muncă nr.-/30.10.2000, emisă în baza Legii nr.3/1977, și nici decizia de recalculare a pensiei nr.-/30.11.2005, nu au fost contestate în condițiile și termenele prevăzute de actul normativ care la stat la baza emiterii fiecăreia dintre lele și că în aceste condiții ele au rămas definitive, nemaiputând fi modificate.
Prin urmare, recurenta a susținut că cererea reclamantei trebuia respinsă din moment ce aceasta în calitate de titular nu a contestat modul de stabilire a pensiei.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a arătat că încadrarea în grupele superioare de muncă nu se poate face decât în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.50/1990 și că deși în carnetul de muncă la reclamantei există mențiunea tem4eiului legal al încadrării în grupa II de muncă, nu se precizează expres care este punctul din anexă care menționează activitatea de dactilograf.
Referitor la Hotărârea Consiliului de Administrație din 6.09.1991, pârâta recurentă a arătat că a fost dată cu încălcarea expresă a dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, astfel că este irelevantă în cauză iar nr.HG1223/1990 că nu sunt incidente în cauză.
Sub un ultim aspect pârâta a susținut că nemulțumirea reclamantei legată de nevalorificarea grupei II de muncă la pensie, a fost formulată pentru prima oară direct, în fața instanței de judecată, fiind astfel încălcate prevederile art.169 din Legea nr.19/2000 care reglementează procedura de recalculare a pensiilor.
Cu privire la acordarea diferențelor de pensie a arătat că instanța nu a menționat care sunt considerentele pentru care aceste diferențe trebuie acordate reclamantei.
În drept, invocă art.304/1 Cod proc.civ. nr.OUG4/2005, Legea nr.19/2000, Legea nr.3/1977, Ordinul nr.50/1990 și nr.HG1223/1990.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată următoarele:
Reclamanta s-a pensionat de invaliditate gradul II, prin decizia nr.-/ 30.10.2000 emisă în temeiul Legii nr.3/1977 (3).
Din cuprinsul deciziei rezultă că la acea dată, reclamantei i-a fost recunoscută o vechime efectivă în grupa a III de muncă, de 24 ani și 4 luni, și că perioada lucrată ca dactilograf i-a fost valorificată de H în grupa III de muncă, deoarece această funcție nu se încadrează în prevederile nr.HG1223/1990.
Potrivit art.52 alin.5 din Legea nr.3/1977, deciziile care nu au fost atacate în termen de 30 zile de la comunicare sunt definitive.
Este adevărat că în carnetul de muncă al reclamantei se menționează la poziția 23 și la poziția nr.64 că perioadele 2.03.1978-31.12.1990 și 1.01.1991-11.01.1993, 1.04.1993-23.11.1998 și-a desfășurat activitatea la loc de muncă prevăzut de nr.HG1223/1990 și Ordinul nr.125/1990, anexa 2, poziția 129, în grupa a II de muncă, iar pârâta nu are, potrivit legii, abilitatea de a cenzura mențiunile înscrise în carnetele de muncă la salariaților, însă toate aceste aspecte trebuiau invocate de către reclamantă, după comunicarea deciziei nr.-/2000, în condițiile art.52 din Legea nr.3/1977.
Referitor la cea de-a doua decizie emisă de către pârâta H sub nr.-/30.11.2005, în temeiul nr.OUG4/2005, și prin care au fost valorificate sporurile evidențiate în adeverința nr.1197/2000, se constată că nici aceasta nu a fost atacată în termenul de 45 de zile, prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
Întrucât nici această decizie nu a fost contestată de către reclamantă, a rămas definitivă, conform art.88 din Legea nr.19/2000.
Prin urmare, instanța de fond a respins greșit excepția tardivității acțiunii, atât în ceea ce privește decizia nr.-/2000 emisă de pârâta H, cât și decizia de recalculare nr.-/2005.
În plus, în ce privește decizia nr.-/ 2000, actul normativ care a stat la baza emiterii deciziei respectiv Legea nr.3/1977, a fost abrogat.
Prin urmare, se constată că susținerile critice invocate de către pârâta H, vizând tardivitatea cererii reclamantei, sunt fondate, urmând a fi admise, astfel încât nu se mai impune analizarea pârâtei criticilor referitoare la fondul cauzei.
Pentru aceleași considerente,Curtea constată că aspectele critice invocate de reclamantă sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
În raport de cele ce preced, Curtea va admite ca fondat recursul declarat de pârâta H, conform art.312 alin.2 Cod proc.civ. și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În temeiul art.312 alin.1Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii HDî mpotriva sentinței civile nr.973/LM/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii în asigurări sociale formulate de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2009.
PREȘEDINTE: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 2: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 3: Monica Maria - - |
Grefier, - |
Red..
Dact.
2ex./13.11.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
