Contestație indemnizație șomaj. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1402/ DOSAR NR-
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.968/M din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009, la 3 noiembrie 2009 și apoi la 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.968/M/03.06.2009 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă
Prima instanță a reținut că Prin dispoziția nr.2/8.04.2008 s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamant privind acordarea drepturilor prevăzute de art.75 din Legea 76/2002.
Potrivit acestui text legal,persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate și, ca urmare a acestui fapt îș schimbă domiciliul, primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor de șomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe țară în vigoare la data instalării".
Conform art.45 alin.2 din HG74/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă,beneficiază de drepturile prevăzute la art.75 din lege persoanele care se încadrează în muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni".
Rezultă, din textele legale menționate faptul că pentru a beneficia de prima de instalare prevăzută de dispozițiile art.75 din Legea 76/2002 sunt necesare a fi îndeplinite următoarele condiții: - persoana să fie beneficiar al indemnizației de șomaj,
- în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj să se încadreze în muncă în altă localitate și să iși schimbe domiciliul în localitatea respectivă
- încadrarea în muncă să fie pe o perioadă de cel puțin 12 luni.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.
Reclamantul nu îndeplinește cea din urmă condiție, respectiv contractul său de muncă încheiat la data de 13.11.2007 s-a încheiat pe o durată determinată de 3 luni.-6-7.
Faptul că ulterior s-a încheiat actul adițional la contract nr.1015/1.02.2008- 8 prin care s-a decis prelungirea pe durată nedeterminată a contractului inițial încheiat nu schimbă cu nimic situația întrucât în acel moment reclamantul nu mai beneficia de indemnizație de șomaj, nefiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de lege pentru a beneficia de prima de instalare.
Având în vedere cele menționate, precum și faptul că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.45 alin.2 din HG 174/2002 a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia nr.65/F/18.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-, instanța a constataT ca fiind legală decizia emisă de intimată.
Cu privire la decizia nr.1/8.04.2008 instanța a constatat că prin această decizie s-a respins cererea reclamantului privind acordarea drepturilor prevăzute la art.72 din Legea 76/2002.
Potrivit acestui text legal,persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizația de șomaj potrivit legii și care se angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, și ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizației de șomaj, beneficiază, din momentul angajării până la sfârșitul perioadei pentru care erau îndreptățite să primească indemnizație de șomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizației de șomaj, stabilită și după caz actualizată conform legii.
Nu beneficiază de prevederile alin. (1) persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani, precum și persoanele pentru care plata indemnizației de șomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizației de șomaj încetează potrivit art. 44 lit. a).
În speță reclamantul a încheiat un contract de muncă pe durată determinată de trei luni, astfel încât indemnizația de șomaj s-a suspendat în temeiul art.45 alin.1 lit. c din lege. Ulterior a încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată, astfel încât plata indemnizației de șomaj i-a încetat în temeiul art.44 lit.
Rezultă din cele mai sus menționate că reclamantul nu îndeplinește cerințele impuse de lege pentru a beneficia de drepturile prevăzute de art. 72 din Legea 76/2002, iar decizia emisă de intimată este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Criticile se referă la faptul că prima instanță nu a reținut că actul adițional face corp comun cu contractul inițial, fiind încheiat pe o durată nedeterminată, iar contractul de muncă inițial nu a fost reziliat, continuitatea sa în muncă rezultând inclusiv din adeverința depusă la dosar.
Legea nr. 76/2002 nu condiționează acordarea drepturilor prevăzute de art. 75 de durata determinată sau nedeterminată a contratului de muncă, așa încât nici hotărârea de guvern nu o poate condiționa, cu atât mai mult cu cât art. 76 din lege prevede sancțiunea în cazul în care raporturile de muncă încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat.
Legea nr. 76/2002 are ca obiect în afara reglementării sistemului de asigurare pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, așa cum rezultă nu numai din titlul legii ci și din dispozițiile generale cuprinse în art. 1 - 4.
Printre modalitățile de stimulare a ocupării forței de muncă se află și creșterea mobilității forței de muncă în condițiile economiei de piață ( art. 3 lit. h).
Potrivit dispozițiilor art. 75 din lege, subsumat punctului destinat mobilității forței de muncă, persoanele aflate în perioada în care li se acordă indemnizația de șomaj, dacă se încadrează în muncă în altă localitate, beneficiază de un ajutor de instalare în cuantum de 7 salarii minime brute pe țară. Textul acestui articol nu condiționează acordarea acestui stimulent de existența unui contract pe durată nedeterminată sau pe o durată de minimum 12 luni.
articol, respectiv art. 76, prevede ipotezele în care această indemnizație de instalare va fi restituită de către beneficiar în cazul în care contractul de muncă încetează înainte de împlinirea a 12 luni, ipoteze care se referă în principal la conduita culpabilă a angajatului sau la demisie.
În acest context, reglementarea cuprinsă în art. 45 alin. 2 din HG nr. 174/2002 trebuie interpretată numai prin coroborarea celor două texte cuprinse în lege și nu separat, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 2 din Constituție hotărârile de guvern se emit în organizarea executării legilor, ele neputând să adauge la lege sau să impună alte condiții neprevăzute în cuprinsul acesteia.
Pornind de la acest context legislativ, în speță, reclamantul, aflat în perioada în care încasa indemnizație de șomaj, s-a încadrat în muncă la o societate din altă localitate decât cea de domiciliu. Este adevărat că inițial contractul de muncă al reclamantului a fost încheiat pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 13.11.2007, dar ulterior, prin act adițional a fost transformat în contract pe durată nedeterminată. Actul adițional face parte integrantă din contractul de muncă și a fost încheiat în data de 14.11.2007 cu prevederea că va intra în vigoare la data de 13.02.2008.
Așa fiind, condițiile impuse de lege sunt îndeplinite, motiv pentru care recursul va fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii, respectiv capetele de cerere care vizează litigiul de muncă și nu cele ce vizează raporturi supuse contenciosului administrativ.
Pentru că debitorul oricărei obligații are dreptul de a pretinde ca obligația să îi fie executată la termen, în temeiul art. 1082 cod civil intimata va fi obligată la plata sumei actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.968/03.09.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă
Anulează dispoziția nr.2/08.04.2008 emisă de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești în cuantum de 7 salarii brute minime pe țară, cu titlu de primă de instalare, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor formulate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red. /11.12.2009
Dact./17.12.2009
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
