Contestație indemnizație șomaj. Decizia 470/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5990/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.470/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, împotriva sentinței civile nr.1464 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație indemnizație șomaj.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 28.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1464 din 12 august 2009 Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată de reclamantul G, împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
A fost anulată dispoziția nr.372/28.07.2008 emisă de către pârâtă ca nelegală și a fost obligată pârâta la recalcularea drepturilor de indemnizație de șomaj lunar începând cu data de 30.06.2008, pe durata de 12 luni, cu includerea în baza de calcul a indemnizației de șomaj și a primei de fidelitate de 50520 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a soluționat cu prioritate excepția tardivității formulării contestației invocate de către pârât pe care a respins-o cu motivarea că termenul de 30 de zile de la care putea fi contestată decizia curge de la comunicarea acesteia conform art.2 din Anexa nr.8 a Ordinului nr.85/2002 cu modificările ulterioare.
S-a statuat că acest termen nu a fost depășit în condițiile în care pârâta nu a putut face dovada că a comunicat această decizie reclamantului.
Faptul că a aplicat sigiliul pe carnetul de șomaj al reclamantului nu conduce la concluzia că i-a și comunicat dispoziția de stabilire a indemnizației de șomaj în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materie.
Termenul de la care începe să curgă dreptul la acțiune al reclamantului este cel din momentul în care se face dovada că i-a fost comunicată această dispoziție, cerință nedovedită însă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că prin dispoziția privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj nr.372/28.07.2008 reclamantului i s-a stabilit o indemnizație de șomaj în sumă totală de 6585 lei.
S-a constatat că, potrivit dispozițiilor art.39 alin.(2) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, "Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin.(1) este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
b) suma prevăzută la lit.a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare".
Așa cum rezultă din adeverința nr.-/DJ/11.07.2008 emisă de RomTelecom SA, în luna mai 2008, venitul de bază de calcul al reclamantului a fost în sumă de 50520 lei, la care au fost reținute și virate sumele reprezentând contribuțiile datorate de angajat și angajator.
S-a apreciat că, art.14 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 aprobate prin HG nr.174/2002, cu modificările aduse prin HG nr.149/2008, stabilește baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, alin.(2) stabilind sumele care nu se includ în baza de calcul.
Totodată, art.14 alin.(2) lit.f) din norme, statuează că nu se includ în baza de calcul sumele reprezentând veniturile brute realizate de persoanele care nu se mai regăsesc în situațiile prevăzute de art.19 din lege, dar încasează venituri ca urmare a faptului că au deținut calitatea de asigurat obligatoriu prin efectul legii.
Ori, potrivit art.2 din actul adițional la contractul individual de muncă nr.182/339 înregistrat la data de 30.04.1992, încheiat între RomTelecom SA și reclamant (fila 13) și adeverința nr.-/DJ/11.07.2008 (fila 4) a reținut tribunalul că angajatorul s-a obligat a plăti salariatului, pe lângă salariul pentru ultima efectiv lucrată, o sumă în cuantum de 50520 lei net ca primă de fidelitate pentru activitatea depusă în cadrul societății, sumă achitată de altfel.
Raportat la dispozițiile sus-menționate, nu a fost reținută apărarea pârâtei în sensul că această primă de fidelitate nu se include în baza lunară de calcul pentru a fi luată în considerare la stabilirea indemnizației de șomaj, făcând parte din excepțiile prevăzute de art.14 alin.(2) lit.f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 aprobate prin HG nr.174/2002, cu modificările aduse prin HG nr.149/2008 deoarece a fost acordată în baza contractului individual de muncă, pe lângă salariul pentru ultima lună efectiv lucrată.
În aceste condiții, prima de fidelitate acordată reclamantului face parte din veniturile prevăzute la art.14 alin.(1) lit.i) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 aprobate prin HG nr.174/2002, cu modificările aduse prin HG nr.149/2008, venituri care se cuprind în baza de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Față de considerentele arătate, s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul G, s-a anulat dispoziția nr.372/28.07.2008 emisă de către pârâtă ca nelegală și a fost obligată pârâta la recalcularea drepturilor de indemnizație de șomaj lunar începând cu data de 30.06.2008 pe durata de 12 luni, cu includerea în baza de calcul a indemnizației de șomaj și a primei de fidelitate de 50520 lei.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, criticând-o pentru nelegalitate. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că intimatul a contestat după expirarea termenului legal de 30 de zile (prevăzut de art.119 din Legea nr.76/2002, care face trimitere la normele procedurale privind conflictele de drepturi) dispoziția privind instituirea indemnizației de șomaj, iar pe fondul cauzei se arată că în mod greșit instanța de fond a inclus în calculul veniturilor în funcție de care se stabilește cuantumul indemnizației de șomaj prima de fidelitate, aceasta din urmă reprezentând în fapt o compensație pecuniară acordată de angajator pentru pierderea locului de muncă, împrejurare ce atestă incidența dispozițiilor art.14 alin.2 lit.f din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse (încadrate în baza art.306 al.3 Cod pr.civilă în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă), a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul doar pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Din punct de vedere al condițiilor de formă, contestația formulată de intimat contrar afirmațiilor recurentei, nu este circumscrisă termenului de 30 de zile la care fac referire normele procedurale pentru soluționarea conflictelor de muncă. Într-adevăr, dispozițiile art.119 din Legea nr.76/2002 fac trimitere, pentru soluționarea litigiilor privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj, la normele procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi. Normele procedurale pentru soluționarea conflictelor de drepturi se regăsesc în privința termenelor de introducere pe rolul instanțelor judecătorești a contestațiilor în cuprinsul Codului muncii, mai exact în Titlul XII, Cap.I, art.283 alin.2.
Coroborarea textelor legale pe care le expune recurenta este eronată pentru că face trimitere la termenul de 30 de zile, termen ce nu se regăsește decât în dispozițiile art.283 alin.1 lit.a), însă acest termen se aplică doar în situația în care se contestă decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de muncă. Or, în prezenta speță, contestația nu vizează astfel de raporturi juridice, astfel că susținerea recurentei referitoare la depășirea termenului de 30 de zile este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în speță nu s-a realizat dovada comunicării deciziei contestate reclamantului. Tribunalul corect a respins astfel excepția tardivității introducerii contestației intimatului.
Pe fondul dreptului dedus judecății, Curtea însă apreciază întemeiate criticile formulate având în vedere dispozițiile legale aplicabile în privința modului de calcul al indemnizației de șomaj.
Fostul angajator a respectat prevederile art.26 și art.27 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, conform cărora "angajatorii au obligația de a plăti o contribuție proprie, precum și de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, calculate prin aplicarea unor cote asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art.19.
Potrivit art.39 alin.2 din Legea nr.76/2002, cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin.(1) este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
b) suma prevăzută la lit.a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare".
În ipoteza prevăzută la pct.b) al alin.2 al art.39 se încadrează reclamantul intimat.
Prin urmare, rezultă cu claritate faptul că la calculul indemnizației de șomaj se are în vedere salariul de bază lunar brut. Or, prima de fidelitate primită de reclamant la încetarea raporturilor de muncă nu se include în salariul de bază brut fiind o compensație pecuniară pentru pierderea locului de muncă.
Modul de calcul al indemnizației de șomaj nu trebuie confundat cu modul de calcul al contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj, care are în vedere venitul brut realizat de salariat. În acest sens sunt dispozițiile art.27 din Legea nr.76/2002, conform cărora "angajatorii au obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art.19".
Cele două noțiuni, respectiv salariul de bază lunar brut și venitul lunar brut, sunt diferite, deoarece nu orice sumă pe care o primește salariatul este inclusă în salariul de bază.
În consecință, la stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj au fost avute în vedere și au fost aplicate în mod corect dispozițiile art.39 din Legea nr.76/2002,de către intimată, astfel încât prima instanță a făcut o eronată aplicare a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, împotriva sentinței civile nr.1464 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./10.02.2010
Jud.fond:; escu
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
