Contestație indemnizație șomaj. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA NR. 498/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1376 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 4 septembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 21 aprilie 2009 și apoi la 28 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1376/2008 Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției 9621 din 22.04.2008 emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului B, ca neîntemeiată
A respins cererea de chemare în garanție a prin lichidator judiciar Societatea Civilă formulată de intimata Agenția Pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut următoarele:
Din extrasele cărții de muncă rezultă că petentul a fost angajat la
La data de 18.04.2006 au încetat raporturile de muncă, în baza OUG8/2003, iar contestatorul a beneficiat de indemnizație de șomaj și venit în completare.
Prin sentința civilă 202/M/2008, angajatorul a fost obligată să recunoască contestatorului grupa I de muncă pentru perioada 15.05.1985 - 01.06.1999.
Recunoașterea grupei I de muncă prin sentința civilă mai sus menționată are efect retroactiv, ceea ce duce la concluzia că la data la care au fost emise dispozițiile 1412 și 1413, respectiv 18.04.2006, dispoziții prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de indemnizație de șomaj și dreptul de venit de completare, nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea acestor drepturi deoarece reclamantul îndeplinea condițiile pentru pensionare pentru limită de vârstă.
Condițiile de pensionare pentru limită de vârstă erau îndeplinite de reclamant la data la care i s-a stabilit dreptul la indemnizația de șomaj și la venitul de completare, însă aceste condiții nu erau recunoscute de angajator.
Recunoașterea ulterioară, pe calea unei hotărâri judecătorești, nu justifică menținerea drepturilor stabilite cu încălcarea prevederilor art.34 alin.1 din Legea 76/2002, conform cărora condițiile de acordare a indemnizației de șomaj sunt: stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare înregistrării cererii, nerealizarea de venituri sau realizarea din activități autorizate potrivit legii de venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, neîndeplinirea condițiilor de pensionare, potrivit legii, înregistrarea la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială persoana în cauză își are domiciliul.
Măsura dispusă de intimată prin dispoziția contestată este corectă, astfel că tribunalul a respins contestația.
Prin această decizie nu s-a solicitat restituirea sumelor achitate în baza dispozițiilor art.1412 și 1413, astfel că aspectele legate de eventuala restituire a acestor sume nu au făcut obiectul prezentului litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, în termen.
În motivele de recurs se arată că instanța a promovat o sentință nelegală și netemeinică.
Trebuia să se rețină că la data formulării cererii privind acordarea indemnizației de șomaj, contestatorul nu îndeplinea condițiile de pensionare deoarece nu avea recunoscută perioada lucrată în grupă de muncă.
Atât indemnizația de șomaj cât și venitul în completare i-au fost acordate corect, necumulând drepturile prevăzute de Legea 76/2002 și OUG8/2003 cu cele de pensie.
Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul formulat instanța constată că este fondat.
Într-adevăr pe perioada 18.04.2006 - 18.04.2008, când i s-a recunoscut contestatorului dreptul la indemnizația de șomaj și venit în completare, contestatorul nu îndeplinea condițiile de pensionare. Acestea urmau să fie atinse la atingerea vârstei standard de pensionare, respectiv în 2013.
Recunoașterea grupei I de muncă, printr-un litigiu în 28.01.2008 (sentința 202 din 28.01.2008) face ca recurentului să i se aplice reducerea vârstei standard de pensionare și respectiv să poată fi pensionat anterior perioadei estimate, deci înainte de anul 2013.
Acest lucru s-a și realizat, contestatorul solicitând pensionarea la 20.04.2008 (așa cum rezultă și din încheierea de dezbateri de la termenul din 19.01.2009 ce reprezintă preambulul deciziei 90/30.01.2009 a Curții de Apel Brașov ).
Prin această decizie pronunțată în dosarul nr- s-a reținut că indemnizația de șomaj a fost corect acordată, că "recunoașterea grupei de muncă prin hotărâre judecătorească cu toate că are efect retroactiv, nu poate conduce la anularea indemnizației de șomaj" aceasta fiind o plată valabil făcută în raport cu condițiile legale îndeplinite de statutul contestatorului la data acordării indemnizației de șomaj.
În consecință, reținând că indemnizația de șomaj nu poate fi anulată, este evident că nici dreptul la venitul în completare acordat pe aceeași perioadă ca și indemnizația de șomaj, nu poate fi anulat, dreptul de venit în completare fiind condiționat de stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj.
Deci pentru aceleași rațiuni juridice respectiv acelea că la data acordării venitului în completare ce face obiectul contestației de față, atât contestatorul cât și intimata nu cunoșteau că acesta poate beneficia de pensionare cu reducerea vârstei standard de pensionare ca efect al recunoașterii grupei I de muncă, instanța, în temeiul art.312 alin.1 raportat la 304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica sentința în sensul celor din prezentul dispozitiv.
În ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție, se constată că față de obiectul pretențiilor, intimatei nu i-au fost opuse drepturi concretizate în pretenții patrimoniale directe, astfel încât să se poată îndrepta cu o cerere de chemare în garanție împotriva unei alte persoane, drept pentru care aceasta a fost corect respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul contestator împotriva sentinței civile nr.1376/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției 9621/22.04.2008 emisă de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B și în consecință:
Anulează dispoziția susmenționată privind respingerea dreptului de venit în completare acordat contestatorului prin dispoziția 1413/2006 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B să plătească recurentului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.05.2009
Dact. /03.06.2009
- 3 exemplare -
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță