Contestație indemnizație șomaj. Decizia 5289/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5279/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5289/
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ T, împotriva sentinței civile nr.1171 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, având ca obiect - contestație indemnizație șomaj.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 6 dosar, lipsind intimatul reclamant
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentei pârâte Agenția Județeană Pentru
Ocuparea Forței de Muncă T, solicită admiterea recursului
astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1171 din 15 iunie 2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AJOFM T; a obligat pârâta să recalculeze reclamantului indemnizația de șomaj, de la data de 01.07.2008 pe o durată de 12 luni cu stabilirea acestui drept în condițiile art.39 alin. (2) lit. b) din Legea nr.76/2002, respectiv de 75% din salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii dreptului plus media bazei lunare de calcul a salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare; a fost obligată pârâta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat prin acțiunea civilă formulată obligarea AJOFM T la recalcularea indemnizației de șomaj lunar stabilită în cuantum de 632 lei la data 01.07.2008.
Tribunalul a reținut stabilirea indemnizației de șomaj se face în conformitate cu Legea nr.76/2002 și HG nr.174/2002.
S-a reținut că din analiza acestor dispoziții legale rezultă că la stabilirea indemnizației de șomaj se au în vedere și drepturile bănești acordate în temeiul contratelor individuale de muncă ale foștilor salariați sub formă de stimulente, premii și prime.
În cauză, reclamantului, în baza art.2 din actul adițional nr.100/21.05.2008 la contractul individual de muncă nr.182/30.04.1992 i-a fost acordată suma de 3789 lei cu titlul de primă de fidelitate sumă care nu a fost luată în calcul la stabilirea indemnizației de șomaj, contrar prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr.76/2002 și art. 14 alin.(1) din HG nr.174/2002.
Pentru drepturile salariale primite de reclamant în luna mai 2008 în care este inclusă și prima de fidelitate, angajatorul a reținut și virat contribuția individuală și contribuția proprie datorată, la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În privința apărărilor invocate de către pârâtă, cum că în cauză ar fi incidente dispozițiile art.14 alin.(2) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, aprobate prin HG nr.174/2002, Tribunalul a reținut că nu poate fi primită, întrucât acestea se referă la alte categorii de venituri și beneficiari, altele decât cele aplicabile contestatoarei.
De asemenea pârâta nu a luat în calcul la stabilirea indemnizației de șomaj, prima de fidelitate acordată reclamantului de angajatorul său SC SA.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AJOFM T prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza pe fond să se admită excepția tardivității introducerii contestației, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului se invocă două motive împotriva sentinței recurate.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că contestația împotriva dispoziției privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj a fost introdusă tardiv.
Recurenta susține că termenul de 30 de zile prevăzut pentru contestare a fost depășit, deoarece indemnizația de șomaj nr.373 din 28.07.2008 i s-a adus la cunoștință reclamantului la data de 19.08.2008, iar reclamantul a introdus contestația la data de 02.03.2009.
O a doua critică vizează fondul cauzei și se referă la faptul că prima de fidelitate acordată de către fostul angajator ROMTELECOM nu poate fi considerată ca făcând parte din baza lunară de calcul și încadrată la art.14 alin. (1) lit. i) din Normele metodologice de aplicare a legii nr.76/2002, care prevede că "Baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.27 alin.(1) din lege, este reprezentată de venitul brut lunar realizat lunar de persoane asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit după caz, din următoarele elemente: lit. i) "drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective, individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime", ci prin modul de stabilire și acordare se încadrează la alin. (2) art. 14 din același Norme metodologice.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu art. 3041proc. civ. Curtea pentru motivele care se vor arăta va respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la prima critică a sentința recurate potrivit căreia contestația formulată este tardivă, deoarece trebuia introdusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 119 alin. 2 din Legea nr.-, Curtea reține că o asemenea critică a mai fost formulată prin întâmpinare la instanța de fond și a fost în mod temeinic și legal respinsă.
Astfel, în primul rând nu este vorba despre contestarea stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj, ci este vorba despre cuantumul acestei indemnizați.
În al doilea rând dispozițiile art. 119 alin. (2) din Legea nr.76/2002 face trimitere la materia conflictelor de muncă fără a menționa existența unui termen de 30 de zile.
Potrivit Codului muncii termenul de 30 de zile vizează doar ipotezele în care se aplică o sancțiune disciplinară unui salariat sau se dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
În ceea ce privește acordarea unor drepturi de natură bănească, termenul în care se poate exercita o astfel de acțiune este de 3 ani în conformitate cu art. 283 alin. (2) din Codul muncii care dispune următoarele: "În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Prin urmare ipoteza prevăzută de art. 119 alin. (2) din Legea nr.76/2002 nu poate fi asociată cu termenul de 30 de zile invocat prin motivele de recurs, ci mai degrabă cu termenul de 3 ani având în vederea că este vorba despre drepturi bănești calculate greșit și care rezultă din indemnizația de șomaj.
Cu privire la cea de a doua critică potrivit căreia suma primită drept primă de fidelitate de la ultimul angajator nu intră în categoria veniturilor asupra cărora se calculează indemnizația de șomaj nu este fondată pentru următoarele considerente.
Curtea reține că indemnizația de șomaj se calculează în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr.76/2002 și art. 14 alin. (1) lit. i) din HG nr.174/2002 care prevede că baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art. 27 alin. (1) din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit printre alte elemente și drepturi bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective de muncă sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime.
Or, în cauză intimatului i-a fost acordată suma de 3789 lei cu titlul de primă de fidelitate, sumă ce a fost acordată în conformitate cu modificările aduse contractului individual de muncă prin actul adițional nr.100/21.05.2008, iar suma în cauză nu a fost luată în calcul la stabilirea indemnizației de șomaj contrar dispozițiilor legale menționat mai sus.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ T, împotriva sentinței civile nr.1171/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnored:
2 ex.
27.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
