Contestație indemnizație șomaj. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 558/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de reclamanta și de pârâta H, împotriva sentinței civile nr. 1624/LM/2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind recurenta și pârâta recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei recurente înaintează la dosar împuternicire avocațială și o chitanță în sumă de 500 lei reprezentând onorar avocat.
Reprezentanta reclamantei recurente declară că nu are chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 1624/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și pe cale de consecință anularea deciziei de imputare și exonerarea reclamantei de la plata întregii sume de bani, în cauză operând prescripția de 3 ani și nu cea specială de 5 ani. Invocă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 167/1958.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie anulată decizia de imputare nr.13/30.01.2008 prin care i s-a imputat suma de 2566 lei cu titlu de șomaj încasat necuvenit și exonerarea de la plata sumei imputate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a beneficiat de ajutor de șomaj în perioada 01.03.2004 - 01.03.2005. La data la care a solicitat acordarea ajutorului de șomaj, s-a prezentat la. H - Unitatea Locală cu actele solicitate, unde i s-a întocmit dosarul în vederea obținerii ajutorului de șomaj, constatându-se că îndeplinește condițiile prevăzute de lege. În aceste condiții, susține reclamanta, decizia atacată este netemeinică și nelegală.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației și menținerea actului atacat ca temeinic și legal, arătând în esență că reclamanta nu a îndeplinit condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj, întrucât nu a avut un stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Prin sentința civilă nr. 1624/LM/2008 a fost admisă în parte contestația formulată de către contestatoarea împotriva Deciziei de imputare nr.13/30.01.2008, emisă de conducerea intimatei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H și în consecință:
A fost anulată în parte decizia contestată cu privire la debitul în sumă de 2333 lei și menținută în rest decizia contestată pentru suma de 233 lei.
A fost respinsă în rest contestația formulată.
A fost obligată intimata la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin decizia de imputare nr.13/30.01.2008 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H (fila 2), reclamantei i s-a imputat suma de 2566 lei reprezentând șomaj încasat necuvenit pe perioada martie 2004 - februarie 2005.
În motivarea deciziei de imputare s-a reținut că reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj, prev. de art. 34 al. 1 din Legea 76/2002 și anume la data înregistrării cererii nu avea un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare înregistrării cererii.
Conform dispozițiilor art.34 alin.1 lit.a, coroborat cu alin.12al aceluiași articol din Legea nr.76 din 16 ianuarie 2002 actualizată privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, șomerii beneficiază de indemnizație de șomaj dacă au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii
Din analiza copiei carnetului de muncă depusă la dosar s-a constatat că reclamanta, la data înregistrării cererii de acordare a indemnizației de șomaj - 15.03.2004, nu îndeplinea condițiile prev.de disp.art. 34 din Legea nr. 76/2002. Astfel, stagiul minim de cotizare de 12 luni ar fi trebuit să se regăsească în intervalul 15 martie 2002 - 15 martie 2004, însă reclamanta, în acest interval a realizat doar 11 luni și 25 zile stagiu de cotizare (fila 27- 28), respectiv 11 luni și 15 zile între 15 martie 2002 - 01 martie 2003 la SC SA și 10 zile în intervalul 20 februarie 2004 - 01 martie 2004. Acest stagiu fiind evident mai mic decât cel legal, în mod necuvenit a beneficiat reclamanta de indemnizație de șomaj în perioada 01.03.2004 - 01.03.2005.
Față de cele ce preced, s-a constatat că în mod legal, în temeiul art.47 alin.1 din Legea nr.76/2002 a procedat pârâta la emiterea deciziei de imputare nr.1064/6.06.2007.
Având însă în vedere dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, conform cărora dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, raportat la data emiterii deciziei de imputare - 30.01.2008, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a fost anulată decizia atacată cu privire la debitul de 2333 lei și menținută pentru debitul de 233 lei.
Astfel, debitul se compune din sumele încasate cu titlu de ajutor de șomaj începând cu luna martie 2004 și până în luna februarie 2005 inclusiv, și raportat la data emiterii deciziei, sumele reprezentând ajutorul de șomaj încasat pe perioada martie 2004 - ianuarie 2005, sunt supuse prescripției, rămânând doar suma din luna februarie 2005.
Apărarea pârâtei în legătură cu excepția prescripției parțiale a debitului, motivat de faptul că termenul prescripție este de 5 ani, nu a fost reținută atâta timp cât ajutorul de șomaj reprezintă drepturi bănești plătite din fondul de șomaj.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a solicitat prin recursul formulat admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admisă acțiunea sa.
În motivarea recursului se arată că la data la care s-a prezentat la AJOFM s-a considerat că dosarul depus este complet, motiv pentru care a și beneficiat de ajutor de șomaj.
Decizia de imputare este netemeinică și nelegală având în vedere că pârâta prin angajații săi i-a înregistrat cererea și verificând dosarul a constatat că întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 76/2002.
Cererea sa a fost înregistrată în data de 01.03.2004 și nu în data de 15.03.2004 cum greșit a reținut instanța.
Instanța nu a ținut cont nici de faptul că a restituit suma de 500 lei reprezentând indemnizația de șomaj pe perioada 27.12.2004-01.03.2005 întrucât a fost pensionată, drepturile de pensie fiind stabilite cu data de 27.12.2004.
Prin recursul declarat, pârâta AJOFM Has olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Se susține că reclamanta nu avea la data formulării cererii un stagiu de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de lunci premergătoare depunerii cererii, fapt dovedit cu probele administrate în cauză.
În al doilea rând se susține că drepturile achitate cu titlu de indemnizație de șomaj se fac venituri la bugetul asigurărilor pentru șomaj, fiind în fapt creanțe față de bugetul general consolidat al statului, termenul de prescripție prevăzut de Codul d e procedură fiscală pentru recuperarea acestora fiind de 5 ani.
CURTEA, analizând sentința atacă prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a anulat decizia contestată cu privire la debitul în sumă de 2333 lei considerând, raportat la prevederile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani. Cum decizia a fost emisă la 31.01.2008, s-a considerat că pe perioada martie 2004 - ianuarie 2005 sumele reprezentând ajutorul de șomaj sunt supuse prescripției.
Soluția primei instanțe este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 279/2004 activitatea de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor legii ( nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă -.) se realizează potrivit prevederilor OG nr. 92/2003.
La art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003 se menționează că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Cum decizia atacată a fost emisă la data de 30.01.2008 pentru debite începând din perioada martie 2004, este evident că aceasta a fost emisă înăuntrul termenului de prescripție a executării silite, astfel că soluția primei instanțe de a constata prescris parțial dreptul de cere executarea silită pentru pretențiile cuprinse în perioada martie 2004 - ianuarie 2005 este nelegală în raport de dispozițiile menționate.
Prin urmare, instanța fondului trebuia să soluționeze cauza pe fondul său și nu pe excepție, motiv pentru care este incident motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin.5 teza I Cod procedură civilă, aceasta și în considerarea faptului că dacă instanța de recurs ar soluționa pentru prima dată fondul în calea de atac a recursului partea ar fi lipsită de un dublu grad de jurisdicție, ceea ce nu este permis.
Pentru aceste considerente, întrucât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța va admite recursul declarat de către ambele părți și va trimite cauza primei instanțe pentru soluționarea acesteia în integralitate pe fondul său.
În rejudecare se va ține cont de data la care actele au fost depuse de către reclamantă la sediul pârâtei pentru a se stabili dacă aceasta are un stagiu complet de cotizare, iar în caz contrar, dacă trebuie sau nu să restituie suma menționată în decizia atacată, ținând cont de sumele deja restituite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta și pârâta H împotriva sentinței civile 1624/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dos-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
(continuarea minutei deciziei civile nr.558/2009)
*****
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored. /12.06.2009, 2 ex.
Jud.fond: L,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
