Contestație indemnizație șomaj. Decizia 605/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.6010/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.605/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentaAgenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tîmpotriva sentinței civile nr.1221 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație indemnizație șomaj".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 27 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03 februarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1221/19.06.2009, Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T; a obligat pârâta la recalcularea indemnizației de șomaj începând cu data de 01.07.2008 prin includerea în baza lunară de calcul a primei de fidelitate în cuantum de 30312 lei precum și la acordarea diferențelor rezultate dintre indemnizația stabilită inițial și indemnizația ce se va stabili în urma recalculării; a obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.362/18.06.2008, pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului T, a stabilit începând cu data de 15.06.2008, pe durata de 12 luni, dreptul de indemnizație de șomaj acordat reclamantului în cuantum de 581 lei din care 375 lei - reprezentând 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii dreptului și 205,67 lei, reprezentând 10% din 2,056,6667 lei/media bazei lunare de calcul asupra căreia s-a aplicat contribuția de asigurări de șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Tribunalul a reținut că raporturile de muncă dintre reclamant și angajatorul acestuia, SC COM SRL au încetat ca urmare a reducerilor de personal efectuate de angajator și a apreciat că, în raport de prevederile art.39 din Legea nr.76/2002 reclamantul beneficiază de indemnizația de șomaj.
Tribunalul a mai reținut că pârâta, în mod greșit nu a inclus în baza de calcul și suma reprezentând prima de fidelitate de care a beneficiat reclamantul de la angajatorul SC""SA în luna mai 2008 cf.art.2 al actului adițional nr.100/02/864/DJ din 21.05.2008 la contractul individual de muncă nr. 182/285 încheiat între SC""SA și reclamant.
În acest sens, instanța de fond a invocat dispozițiile art.14 alin.1 lit.i din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 conform cărora baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, cf. art.27 alin.1 din lege, este reprezentată de venitul brut lunar realizat de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art.19 din lege, constituit, după caz, din drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime.
În aplicarea acestor dispoziții legale, tribunalul a reținut că, din adeverința depusă de reclamant rezultă că s-a virat de către angajatorul SA, suma reprezentând contribuția individuală și contribuția datorată de angajator în luna mai 2008, în care este inclusă și suma acordată de către angajator cu titlu de primă de fidelitate pentru activitatea depusă în cadrul societății.
Această primă, a apreciat prima instanță, se încadrează în prevederile art.14 alin.1 lit.i) din Normele Metodologice mai sus menționate și nu în prevederile art.14 alin.2 lit.f) din aceleași Norme care stabilesc că nu se includ în baza de calcul prevăzută la alin.1, sumele reprezentând, veniturile brute realizate de persoanele care nu se mai regăsesc în situațiile prevăzute la art.19 din lege dar încasează venituri ca urmare a faptului că au deținut calitatea de asigurat, obligatoriu prin efectul legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata T, criticând sentința recurată sub următoarele aspecte:
1. Tardivitatea introducerii contestației având in vedere ca dispoziția privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj nr.362 din 18.06.2008, i s-a adus la cunoștința reclamantului, in conformitate cu prevederile art. 10 din Ordinul nr. 85 din 22.02.2002 privind aprobarea Procedurii de primire si de soluționare a cererilor de loc de munca sau indemnizație de șomaj, ( "art. 10 Dispoziția privind stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj se înmânează titularului la data aplicării primei vize in carnetul de evidenta") la data de 31.07.2008, dată la care reclamantului i-a fost aplicata prima viza in carnetul de evidenta eliberat conform art. 11 din Ordinul nr. 85 din 22.02.2002 iar reclamantul s-a adresat instanței la data de 02.03.2009, asa cum reiese din cererea de chemare in judecata.
Astfel, a susținut recurenta, a fost depășit termenul legal de 30 de zile de contestare a dispoziției, termen menționat de altfel si in cuprinsul acesteia si stabilit din coroborarea dispozițiilor art. 119 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 in conformitate cu care "Litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgentă, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel" cu prevederile din materia conflictelor de drepturi.
2. Pe fondul cauzei recurenta a arătat că instanța de fond nu a reținut faptul ca suma de 43.197 lei brut, rezultata ca diferență intre venitul brut înscris in adeverința privind stagiul de cotizare eliberat de angajatorul C ROMTELECOM si salariul de încadrare înscris in carnetul de munca al reclamantului si care conform interpretării reclamantului ar reprezenta o prima de fidelitate acordata de angajator in conformitate cu Contractul colectiv de munca aplicabil si cu contractul individual de munca, nu poate fi considerata ca făcând parte din baza lunara de calcul si încadrata la art. 14, alin.1, lit. i, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 care prevede: "(1) Baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art. 27 alin. (1) din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, după caz, din următoarele elemente: i) drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime", ci prin modul de stabilire si acordare se încadrează la alineatul 2 al art. 14 din aceleași Norme Metodologice.
În acest sens, recurenta a arătat că suma de 43.197 lei brut acordata reclamantului de către angajatorul C SA în mai 2008, iși are temei legal in art.2 al actului adițional nr.100/02/01/864/DJ din 21.05.2008 la contractul individual de munca nr.182/285, articol care prevede: " In temeiul art.3, pct.3.1 din Decizia nr. 44 din 09.04.2008 a Directorului General al CA, astfel cum a fost modificata, completata si precizata prin Deciziile nr.46 din 10.04.2008 si nr.48 din 18.04.2008 ale Directorului General al C A, angajatorul va plăti salariatului, pe lingă salariul pentru ultima luna efectiv lucrata, o suma in cuantum de 30312 RON net ca prima de fidelitate pentru activitatea depusa in cadrul societății".
Recurenta a arătat că această sumă a fost primita de către reclamant numai după încetarea raporturilor de munca cu angajatorul A, incidente in aceasta situație fiind, prevederile art. 14 alin. 2 lit. f din Normele Metodologice de aplicare a Legii 76/2002, care dispun că nu se includ in baza lunara de calcul sumele reprezentând veniturile brute realizate de persoanele care nu se mai regăsesc in situațiile prevăzute la art.19 din lege, dar încasează venituri ca urmare a faptului ca au deținut calitatea de asigurat obligatoriu prin efectul legii.", în speță, fiind evident faptul ca banii au fost primiți ca urmare a faptului ca persoana nu se mai regăsește in situațiile prevăzute la art.19 din lege, dar încasează venituri ca urmare a faptului ca a deținut calitatea de asigurat obligatoriu prin efectul legii.
Recurenta a mai susținut că suma respectivă nu constituie o primă ci un venit brut, exigibil după încetarea contractului de munca, care nu se include in baza lunara de calcul pentru a fi luata in considerare la stabilirea indemnizației de șomaj, conform excepțiilor prevăzute la art.14 alin. 2 lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea din oficiu a dispozițiilor art.304/1 cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Prima critică a recurentei referitoare la tardivitatea formulării contestației nu poate fi reținută întrucât în cauză nu este aplicabil termenul de 30 de zile invocat de recurentă, prin analogie cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, care se referă expres la încheierea executarea modificarea suspendarea sau încetarea raportului juridic de muncă.
Este adevărat că, în lipsa unei dispoziții speciale pentru această materie, potrivit art. 119 din Legea 76/2002, soluționarea litigiilor privind indemnizația de șomaj se face potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, însă această normă de trimitere nu determină aplicarea termenului special de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. 1lit. a ci a celui general de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 2 Codul muncii, care se referă la cazuri ce nu sunt reglementate prin normele speciale de la alin. 1.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins, prin încheierea de ședință din data de 11.05.2009, excepția de tardivitate, reclamantul respectând termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului său patrimonial.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că susținerile recurentei privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. 2 lit. f din HG nr. 174/2002 sunt nefondate întrucât prima de fidelitate al cărei regim juridic a determinat nașterea prezentului litigiu, nu a fost încasată după încetarea raportului de muncă, ci în considerarea calității de salariat, parte în raportul de muncă, având natura juridică a unui drept salarial, pentru această sumă fiind virată la bugetul asigurărilor de șomaj, contribuția aferentă.
Nu rezultă din probele administrate faptul că prima de fidelitate reprezintă un venit exigibil după încetarea raportului de muncă, așa cum a susținut recurenta și că nu ar fi fost inclusă în salariul de bază al lunii în care a fost încasată, întrucât aceasta are o evidentă natură salarială, își are izvorul în raportul de muncă dintre salariat și angajator, astfel că este încadrata la art. 14 alin.1 lit. i din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 intrând în baza de calcul a contribuțiilor la bugetul de șomaj.
Astfel, conform art.26 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, în forma în vigoare în luna iulie 2008, angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.27 alin.1. Potrivit acestui din urmă text, angajatorii au obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art.19, între acestea fiind și persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă.
Lămurirea noțiunii "venit brut realizat lunar" a fost făcută în art.14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, aprobată prin nr.HG 174/2002, în forma modificată prin nr.HG 1859/2005, în sensul că se constituie din următoarele elemente:
"a) salariul de bază lunar brut, corespunzător timpului efectiv lucrat, la care se adaugă, după caz: indemnizația de conducere, salariul de merit, precum și alte drepturi salariale care, potrivit actelor normative ori contractelor colective sau individuale de muncă, fac parte din salariul de bază; -
f) sporurile, adaosurile și drepturile bănești, acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă, sub formă de procent din elementele prevăzute la lit. a) - d) ori ca sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu;
g) indemnizațiile pentru concedii, indemnizațiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă, suportate de unități, conform legii, în situația în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate pentru incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile, precum și orice alte indemnizații acordate salariaților și suportate de unități, potrivit legii; -
i) drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime;
j) orice alte sume plătite din fondul de salarii".
În concluzie, în baza legislației în vigoare în această materie, asigurații datorează contribuție pentru asigurare pentru șomaj asupra întregului venit salarial sau asimilat acestuia, asupra tuturor drepturilor bănești încasate de un salariat și plătite de angajator din fondul de salarii aprobat.
Ori, în cauza de față, reclamantul a încasat de la pe lângă drepturile salariale lunare și prima de fidelitate, plătită în luna mai 2008, astfel cum se dovedește prin adeverința emisă de SA și care certifică baza de calcul a contribuției individuale precum și cuantumul contribuției individuale și cea datorată de angajator. Față de dispozițiile exprese ale art.14 din nr.HG 174/2002, față de dovezile prezentate de reclamant emanând de la fostul angajator asupra naturii și datei încasării drepturilor salariale cu titlu de primă de fidelitate, apar ca nefondate susținerile recurentei pârâte în sensul că această sumă de bani nu ar fi făcut obiectul deducerii și virării contribuțiilor.
Cu privire la cuantumul indemnizației de șomaj, Curtea reține că, potrivit art.39 din Legea nr. 76/2002, indemnizația de șomaj de acordă șomerilor, pe perioadele stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare. Cuantumul îndemnizației de șomaj este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, compusă, în cazul de față, din 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.
Așadar, indemnizația pentru producerea riscului de șomaj este limitată de legiuitor la o sumă procentuală din media salariului de bază lunar brut, pe perioada ultimelor 12 luni de stagiu de cotizare.
Ca reglementare generală, noțiunea de salariu de bază brut lunar este diferită de noțiunea de venit brut realizat lunar. Salariul de bază este determinat prin acordul părților raportului de muncă, menționat în contractul individual de muncă ca o sumă de bani reprezentând echivalentul muncii depuse lunar de salariat și față de care se determină și se plătesc contribuțiile obligatorii stabilite de lege în sarcina salariatului și angajatorului la bugetele de asigurări și la fondurile speciale. La acest salariu de bază brut se pot adăuga, prin acordul părților ori prin efectul legii, diverse sporuri, adaosuri, prime etc. totalul acestor sume de bani alcătuind venitul brut lunar.
În speță însă, sunt aplicabile ca norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, dispozițiile art.191din nr.HG174/2002, astfel cum au fost modificate prin nr.HG1859/2005, potrivit căroraprin salariul de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare prevăzut la art.39 alin.2 lit.b din Legea 76/2002 se înțelege baza lunară de calcul prevăzută la art.14 pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Prin urmare, Curtea constată că, prin normele metodologice de aplicare a legii, cele două noțiuni explicitate anterior au fost asimilate, astfel că indemnizația de șomaj va fi calculată procentual din aceeași bază de calcul a contribuției de asigurări pentru șomaj. Urmând aplicarea strictă a acestui text de lege, rezultă că reclamantul are dreptul la recalcularea îndemnizației de șomaj prin includerea în baza de calcul a primei de fidelitate în discuție.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dispus valorificarea în baza de calcul a indemnizației de șomaj cuvenită intimatului reclamant a primei de fidelitate care este inclusă în noțiunea de salariu de bază brut.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr.1221/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
03.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
