Contestație indemnizație șomaj. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 628/
Ședința publică din 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr. 409/22.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii B, lipsă fiind intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind de către instanță părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta intimată AJOFM solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate iar pe fond respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a deciziei 9517/8.05.2007.
Solicită acest lucru, având în vedere că la intrarea în vigoare a Legii 226/2006 contestatoarea nu mai avea raporturi de muncă cu fostul angajator, carnetul de muncă se afla la AJOFM și vechimea contestatoarei menționată în carnetul de muncă era de 22 ani 10 luni și 18 zile în grupa I de muncă, astfel încât, la data intrării în vigoare a Legii 226/2006, contestatoarea nu îndeplinea condiția de a avea realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale.
Consideră că instanța greșit a reținut vinovăția AJOFM, întrucât după 9 luni AJOFM a luat cunoștință de adeverința eliberată de Societate, așa încât AJOFM a fost în imposibilitate de a stabili data la care îndeplinea condițiile de pensionare și încetarea plății indemnizației de șomaj.
Precizează că data încetării plății indemnizației de șomaj, este data îndeplinirii condițiilor de pensie pentru limită de vârstă și nu data emiterii deciziei de pensionare.
Pentru toate cele susținute și arătate pe larg în scris, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul celor arătate.
Consilier juridic pentru intimata B, lasă la aprecierea instanței.
CURT E A
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 409/M/2008 a Tribunalului Brașova fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție SC SA Făgăraș.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
- a anulat decizia de imputare nr.9517 din 8.05.2007 emisă de AJOFM B;
- a respins cererea reclamantei privind modificarea deciziei de pensionare nr.56789/19.05.2007.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AJOFM B, în contradictoriu cu SC SA Făgăraș, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
La termenul de judecat[ din data de 6.02.2008 față de înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a chematei în garanție SC SA Făgăraș, având în vedere faptul că această societate a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, conform mențiunilor din adresa nr.3716 din 12.02.2008. Pentru motivele mai sus menționate în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a chematei în garanție SC SA Făgăraș.
Față de motivele mai sus expuse instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de AJOFM B în contradictoriu cu SC SA Făgăraș, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Prin contestația formulată în cauză, a solicitate anularea deciziei de impunere nr.9517 din 8.05.2007 prin care intimata AJOFM Bao bligat pe aceasta să plătească suma de 2859 lei reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit în perioada 17.06.2006 - 28.02.2007. În apărare intimata a invocat faptul că a depus o adeverință emisă de fostul angajator în temeiul Legii 226/2006 prin care permitea acesteia să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare pentru munca depusă și limita de vârstă și că această adeverință putea fi eliberată după intrarea în vigoare a legii mai sus menționate. S-a mai invocat faptul că fostul angajator avea obligația să facă toate demersurile pentru ca, contestatoarea să beneficieze de prevederile Legii 226/2006 și să depună cerere de pensionare. Prin aplicarea prevederilor Legii nr.226/2006, contestatoarea a beneficiat de dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă mai devreme în raport de prevederile Legii nr.19/2000.
Apărările intimatei AJOFM B au fost înlăturate de instanță având în vedere faptul că la data la care a intrat în vigoare Legea 226/2006 contestatoarea în cauză nu mai avea raporturi juridice de muncă cu fostul angajator iar carnetul de muncă în care sunt menționate atât vechimea în muncă cât și activitatea desfășurată de acesta se aflau la AJOFM Prin urmare, intimata avea obligația să verifice dacă contestatoarei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.226/2006, dacă societatea de la care a fost concediată aceasta și-a făcut demersurile legale pentru ca salariații disponibilizați să beneficieze de ajutorul de șomaj, este menționată și anexa legii mai sus menționate.
Intimata nu a făcut dovada că, vinovăția pentru producerea prejudiciului pretins în cauză, aparține contestatoarei. Pentru perioada pentru care se solicită recuperarea prejudiciului pretins în cauză intimata nu a făcut dovada că a încasat și alte venituri în afară ce cel de completare.
Față de motivele mai sus expuse instanța a admis cererea contestatoarei și a anulat decizia de impunere nr.9517 din 8.05.2007 emisă de AJOFM
Contestatoarea a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat modificarea deciziei de pensionare 56789 din 19.05.2007 în sensul că această decizie să producă efecte de la data de 17.06.2006 și nu cu data de 8.03.2007 cum s-a stabilit.
În conformitate cu prevederile art.83 alin.4 lit.a din Legea nr.19/2000 dreptul la pensie se acordă de la data depunerii cererii. În decizia de pensionare 56789 se menționează că data depunerii cererii de pensionare a fost 8.03.2007, dată de la care au fost stabilite drepturile la pensie. Nu pot fi aplicabile prevederile art.83 alin.1 din aceeași lege așa cum solicită contestatoarea în precizarea de acțiune având în vedere faptul că cererea pentru acordarea acelui drept nu a fost depusă în termenul legal de 30 zile de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare.
Față de motivele de fapt și drept expuse mai sus prima instanță a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata AJOFM.
În opinia recurentei faptul că, la data intrării în vigoare a Legii nr.226/2006, contestatoarea nu mai avea raporturi de muncă cu fostul angajator, iar carnetul de muncă în care sunt menționate atât vechimea în muncă cât și activitatea desfășurată de aceasta se aflau la AJOFM B nu pot constituie motive de admitere a contestației contestatoarei deoarece:
a) în conformitate cu prevederile art.3 alin.1 din Legea nr.226/2006, "Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare";
b) din carnetul de muncă, singurul document aflat într-adevăr în posesia AJOFM B la data intrării în vigoare a Legii a 226/2006, rezultă că contestatoarea a lucrat doar 22 de ani, 10 luni și 18 zile în grupa I de muncă, în perioada 15.02.1978 - 27.07.1978 și 24.10.1978 - 1.04.2001, astfel încât, la data intrării în vigoare a Legii nr.226/2006, contestatoarea nu îndeplinea condiția de a avea realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data solicitării dreptului, respectiv la data de 16.04.2006, contestatoarea îndeplinea condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj față de dispozițiile art.34 al.1 din Legea 76/2002, iar potrivit înscrierilor din carnetul de muncă îndeplinea condițiile de pensionare la data de 21.03.2009 când ar fi împlinit vârsta standard de pensionare de 50 de ani.
Însă, ulterior stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj, a fost adoptată Legea nr.226/07.06.2006, care a intrat în vigoare la data de 17.06.2006, iar potrivit acestui act normativ, toate persoanele care la data de 17.06.2006 aveau realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de această lege precum și vârsta necesară pentru a se pensiona pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare, cum este și cazul contestatoarei, au îndeplinit condițiile de pensionare începând cu data de 17.06.2006.
În vederea stabilirii stagiilor de cotizare în condiții speciale, legiuitorul a stabilit o serie de obligații în sarcina angajatorilor printre care și obligația de a elibera adeverințele necesare dovedirii stagiilor de cotizare în condiții speciale asimilate, (lit. B pct.11 din Ordinul nr.572/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr. 226/2006).
În speță, angajatorul, respectiv chemata în garanție SC SA Făgăraș, a eliberat adeverința nr.974/26.02.2007 necesară stabilirii drepturilor contestatoarei abia după 9 (nouă) luni de la intrarea în vigoare a legii ceea ce a determinat întârzierea încetării plății indemnizației de șomaj, însă nu din culpa contestatoarei.
Într-adevăr, potrivit art. 44 lit.g din Legea 76/2007, la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, plata indemnizației de șomaj încetează de drept, astfel încât sumele plătite cu acest titlu trebuie recuperate de la persoana vinovată.
Contestatoarei i s-au stabilit drepturile la pensie începând cu data de 8.03.2007 (prin decizia nr.56789/17.05.2007) astfel încât pentru perioada 17.06.2006-28.02.2007 aceasta nu a cumulat ajutorul de șomaj cu pensia.
Mai mult decât atât, prin Legea nr.226/2006, legiuitorul a vrut să creeze condiții mai favorabile de pensionare categoriilor de persoane care au muncit în condiții speciale o perioadă lungă de timp iar acest act normativ nu trebuie interpretat în sensul în care vatămă interesele celor vizați, ci în sensul în care vine în sprijinul acestora.
Față de aceste considerente, curtea reține că în mod corect instanța de fond a dispus anularea deciziei de recuperare indemnizației de șomaj încasate necuvenit întrucât de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, acesteia i se cuvine plata drepturilor de pensie. Întrucât întârzierea încetării plății indemnizației de șomaj nu se datorează culpei contestatoarei, în baza art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta AJOFM împotriva sentinței civile nr.409/M/2008 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Pt.Judecător, - - aflată în concediu medical, semnează: Vicepreședinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/12.06.2008
Dact: MD/13.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
