Contestație indemnizație șomaj. Decizia 7122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5594/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7122R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, împotriva sentinței civile nr.1134 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-contestație indemnizație șomaj
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin consilier juridic ce depune delegație la dosar, și intimata prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.102/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimata, prin avocat, depune la dosar întâmpinare, comunică recurentei prin consilier juridic, arătând că poate fi luată în considerare ca și note scrise.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1134 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T, și pe cale de consecință a fost obligat pârâtul să recalculeze reclamantei dreptul de îndemnizație de șomaj lunar de la data de 1.08. 2008, pe durata de 12 luni cu stabilirea acestui drept în condițiile legii -75% din salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată, în vigoare la data stabilirii dreptului, plus media bazei lunare de calcul asupra căreia s-a aplicat contribuția de asigurări pentru șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, petenta, a fost salariată în cadrul Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații T începând cu data de 20.08.1977, până la data de 31.05.2008, când a încetat activitatea în cadrul acestei unități în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
În perioada 01.06.2008 - 01.08.2008 a fost încadrată în cadrul DR., încetând activitatea în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
Urmare cererii depuse de contestatoare la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin dispoziția nr.46/22.08.2008, i s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj, începând cu data de 1 august 2008.
Contestatoarei i s-a stabilit indemnizația de șomaj în cuantum de 577 lei, sumă pe care aceasta o contestă pe motiv că la stabilirea acestui cuantum nu s-a luat în calcul și prima de fidelitate de care a beneficiat de la angajatorul SC SA.
În conformitate cu prevederile art.39 alin.2 din Legea nr.76/2002 "Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin.1 este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează: 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an; suma prevăzută la lit.a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare" și cu prevederile art.14 alin.1 lit.i din HG nr.174/2002 care dispune că "baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.27 alin.1 din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art.19 din lege, constituit, printre alte elemente și drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime".
Din analiza acestor acte normative, a rezultat că, la stabilirea indemnizației de șomaj se au în vedere și drepturile bănești acordate în temeiul contractelor individuale de muncă foștilor salariați, sub formă de stimulente, premii și prime.
Contestatoarei, în baza art.2 din actul adițional nr.100/21.05.2008 la contractul individual de muncă nr. 182/3382 din 30.04.1992 i-a fost acordată suma de 50520 lei, cu titlu de primă de fidelitate, sumă care nu a fost luată în calcul la stabilirea indemnizației de șomaj, contrar prevederilor art.39 alin.2 din Legea nr.76/2002 și art.14 alin.1 lit.f din HG nr.174/2002.
Pentru drepturile salariale primite de contestatoare în luna mai 2008, în care este inclusă și prima de fidelitate, angajatorul a reținut și virat contribuția individuală și contribuția proprie datorată, la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Susținerea intimatei că în cauză ar fi incidente dispozițiile art.14 alin.2 lit. f din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, aprobate prin HG nr.174/2002, nu poate fi primită, întrucât acestea se referă la alte categorii de venituri și beneficiari, altele decât cele aplicabile contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a susținut tardivitatea introducerii contestației având in vedere ca dispoziția privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj i s-a adus la cunoștința reclamantei la data de 15.09.2008, fiind astfel depășit termenul legal de 30 de zile de contestare a dispoziției, termen menționat de altfel, si in cuprinsul acesteia si stabilit prin dispozițiile art.119 alin.2 din Legea nr.76/2002.
Pe fondul cauzei s-a arătat că instanța de fond nu a reținut faptul ca suma de 74.082 lei brut, suma rezultata ca diferența între venitul brut înscris in adeverința privind stagiul de cotizare eliberat de angajatorul C si salariul de încadrare înscris in carnetul de munca al reclamantei si care conform interpretării reclamantei ar reprezenta o prima de fidelitate acordata de angajator in conformitate cu contractul colectiv de munca aplicabil si cu contractul individual de munca, nu poate fi considerata ca făcând parte din baza lunara de calcul si încadrata la art.14, alin.1, lit.i, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.
S-a mai susținut că suma de 74.082lei brut acordata reclamantului de către angajatorul C A in luna noiembrie 2008, isi are temei legal in art.2 al actului adițional nr.100/02/01/896/DJ din 21.05.2008 la contractul individual de munca nr.182/382, încheiat intre A și d-l.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Critica recurentei vizând tardivitatea introducerii contestației va fi înlăturată, deoarece termenul indicat de aceasta se aplică doar în situația în care se contestă decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de muncă. Or, în prezenta speță, contestația nu vizează astfel de raporturi juridice, astfel că susținerea recurentei referitoare la depășirea termenului de 30 de zile este neîntemeiată, întrucât în cauză este aplicabil termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului, respectiv de la data nașterii dreptului de a primi indemnizația de șomaj, termen pe care intimata l-a respectat.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că intimata a primit din partea angajatorului său o primă de fidelitate, nicio dispoziție legală neinterzicând o astfel de valorizare pecuniară a muncii depusă de salariat de-a lungul unei perioade de timp caracterizată, prin prisma raporturilor de serviciu, de continuitatea și fidelitate față de angajator a salariatului.
Prima pe care intimatul a primit-o răsplătește această caracteristică a relațiilor sale de muncă, fiind lipsit de însemnătate momentul în care angajatorul pune în plată contravaloarea acestei prime, câtă vreme există o legătură evidentă între acest drept salarial și calitatea raporturilor de muncă.
Pe cale de consecință, prima de fidelitate încasată de intimat nu reprezintă un ajutor din partea angajatorului pentru încetarea raporturilor de muncă, așa cum susține recurenta, pentru a exista temei legal în sensul neincluderii sale în baza de calcul a indemnizației de șomaj.
În sensul situației de fapt reținute de C sunt și înscrierile din cartea de muncă a intimatului, depusă în copie la dosarul instanței de judecată, intervalul de timp în care intimata a menținut raporturile sale de muncă cu același angajator, reprezintă o dovadă solidă pentru caracterizarea ca primă de fidelitate a sumei de 50.520 Ron primită cu acest titlu.
Nu există niciun motiv pentru ca recurenta să nu aibă în vedere această sumă la calcularea indemnizației de șomaj în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.1 din HG nr.174/2002.
Pe cale de consecință, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în privința situației de fapt reținută în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 400 lei, cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocațial redus diminuat de la 1100 lei.
Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat (susținerea concluziilor orale, depunerea întâmpinării) și complexitatea cauzei, care a fost soluționată în recurs la primul termen de judecată, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 pr.civ. a procedat la micșorarea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, împotriva sentinței civile nr.1134 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.12.2009
Jud. fond.:;
Cu opinia separată a d-nei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței recurate și a respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Consider ca recursul este intemeiat avand in vedere dispozitiile legale aplicabile in privinta modului de calcul al indemnizatiei de somaj.
Procedand in acest fel, fostul angajator a respectat prevederile art. 26 si 27 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, conform carora "angajatorii au obligația de a plati o contributie proprie, precum si de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj,calculate prin aplicarea unor cote asupra bazei lunare de calcul, reprezentată devenitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19.
Potrivit art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, "Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare".
In ipoteza prevazuta la pct b al alin 2 al art. 39 se incadreaza reclamanta intimata.
Prin urmare, rezulta cu claritate faptul ca la calculul indemnizatiei se somaj se are in vedere salariul de baza lunar brut. Or, prima de fidelitate primita de reclamanta la incetarea raporturilor de munca nu se include in salariul de baza brut.
Modul de calcul al indemnizatiei de somaj nu trebuie confundat cu modul de calcul al contributiei la bugetul asigurărilor pentru șomaj, care are in vedere venitul brut realizat de salariat. In acest sens sun dispozitiile art. 27 din Legea nr. 76/2002, cf. carora "ngajatorii au obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19".
Cele doua notiuni, respectiv salariul de baza lunar brut si venitul lunar brut, sunt diferite, deoarece nu orice suma pe care o primeste salariatul este inclusa in salariul de baza.
In consecinta, la stabilirea cuantumului indemnizatiei de somaj au fost avute in vedere si au fost aplicate in mod corect dispozitiile art 39 din Legea nr. 76/2002, astfel incat prima instanta a facut o eronata aplicare a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 CPc.
JUDECATOR
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
