Contestație la executare. Decizia 1148/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1148/R
Ședința publică din 1 iulie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva sentinței civile nr.1495 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 iunie 2008, apoi pentru data de astăzi, 1 iulie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1495/15 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M și, drept consecință a anulat decizia nr.-/31.05.2007 emisă de pârâtă.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.3340/27.02.1994 în favoarea reclamantei s-a stabilit o pensie de urmaș după soțul decedat.
Prin decizia nr.-/1997 s-a stabilit în favoarea reclamantei o pensie pentru pierderea capacității de muncă începând cu 01.07.1997.
Constatându-se ulterior, cu prilejul stabilirii pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă, că reclamanta a declarat în fals pentru acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă că nu primește o altă pensie sau ajutor social (28 dosar), prin decizia nr.-/24.02.2005 s-a dispus suspendarea pensiei de invaliditate acordată în 1997, iar prin decizia nr.-/03.01.2006, reclamanta a fost declarată debitoare pentru suma de 5353 lei pensie de invaliditate încasată nelegal. Decizia nr.-/03.01.2006 a fost anulată prin sentința civilă nr.992/2006 a Tribunalului Mureș, irevocabilă, reținându-se că această decizie a fost emisă în baza referatului nr.-/24.02.2005 emis de Direcția Stabiliri și Plăți din cadrul pârâtei, având în vedere faptul că prin decizia nr.-/24.02.2005 s-a suspendat pensia de invaliditate, iar această ultimă decizie nu este definitivă. De asemenea, s-a mai reținut că s-a dispus recuperarea unor sume de bani pentru perioada 01.04.2002 - 03.01.2003 pentru care a intervenit prescripția dreptului la executare.
Ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.992/2006 a Tribunalului Mureș pârâta a emis decizia contestată în prezentul dosar nr.-/31.05.2007 pentru recuperarea debitului în sumă de 1714 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit.
Tribunalul a constatat că și decizia nr.-/31.05.2007 a fost emisă nelegal deoarece nici în prezent decizia nr.-/24.02.2005 prin care s-a suspendat plata pensiei de invaliditate a cărei recuperare se dorește nu este definitivă deoarece pârâta nu a făcut dovada comunicării acesteia către reclamantă pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să o conteste în termenul de 45 de zile prevăzut de art.87 din legea nr.19/2000.
Confirmarea de primire depusă în copie la fila 43 dosar din 03.07.2007 nu reprezintă dovada comunicării deciziei nr.-/24.02.2005 ci a deciziei nr.-/31.05.2007, fiind ulterioară emiterii acesteia.
Ca atare, în baza art.155 alin.1 lit.h din Legea nr.19/2000 și a art.404 alin.1 teza I pr.civ. tribunalul a admis acțiunea și a anulat decizia nr.-/31.05.2007 emisă de pârâtă.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea ei integrală, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin memoriul de recurs s-au invocat prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. susținându-se ca fiind eronată reținerea instanței de fond cu privire la faptul că decizia nr.-/24.02.2005 nu ar fi fost comunicată reclamantei, în condițiile în care aceasta i-a fost înmânată chiar de către instanță, în cursul judecății dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr.992/22.05.2006.
De asemenea, pârâta a susținut legalitatea deciziei atacate, prin care s-a stabilit că reclamanta a beneficiat de drepturi de pensie necuvenite în perioada 01.06.2004 - 31.03.2005, perioadă cu privire la care nu a intervenit termenul de prescripție.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.304 ind.1 și 306 alin.2 pr.civ. Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/3 ianuarie 2006, reclamanta a fost declarată debitor, pentru suma de 5353 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit. La emiterea acestei decizii, pârâta a avut în vedere Referatul nr.-/24.02.2005, întocmit de Serviciul plăți pensii, din care rezultă că, în baza deciziei de anulare nr.-/24.02.2005, s-a constatat că în perioada 01.04.2002 - 31.03.2005, reclamanta a beneficiat nelegal de drepturi de pensie în cuantumul anterior menționat, respectiv atât de pensia proprie (de invaliditate), stabilită prin decizia nr.-/10 octombrie 1997, cât și de pensia de urmaș, stabilită prin decizia nr.3340/29.03.1994, debitul fiind calculat prin raportare la pensia din dosar nr.-, la stabilirea căreia a ascuns faptul că beneficiază de o altă pensie (cea de urmaș).
Prin sentința civilă nr.992/22 mai 2006, Tribunalul Mureșa admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia de recuperare a debitului, din data de 3 ianuarie 2006, pe considerentul necomunicării cu reclamanta a deciziei nr.-/24 februarie 2005, prin care pârâta a dispus suspendarea pensiei de invaliditate, astfel că aceasta nu a rămas definitivă. De asemenea, s-a reținut că prin aceeași decizie s-a dispus recuperarea unor sume de bani cu privire la care a intervenit prescripția dreptului la executare (1 aprilie 2002 - 3 ianuarie 2003), pârâta având posibilitatea de a emite o nouă decizie pentru sumele a căror executare nu s-a prescris.
Această soluție a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.1796/R/1 noiembrie 2006 Curții de Apel Tg-M, recursul pârâtei fiind respins ca nefondat.
Ulterior, la data de 31 mai 2007, pârâta a emis o nouă decizie de recuperare în baza aceleiași decizii de suspendare nr.-/24.02.2005 - și a referatului din aceeași dată, întocmit de Serviciul plăți pensii. Prin această nouă decizie, pârâta a respectat termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000, dispunând recuperarea unui debit de 1714 lei, aferent perioadei 1 iunie 2004 - 31 martie 2005.
Prin sentința civilă nr.1495/15 noiembrie 2007, atacată cu recursul supus examinării, Tribunalul Mureșa anulat și această din urmă decizie, reținând din nou nelegalitatea acesteia pe considerentul că pârâta nu a făcut dovada comunicării cu reclamanta a deciziei de suspendare din 24 februarie 2005, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să o conteste în termenul de 45 de zile, prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
În opinia Curții, o atare soluție este greșită, întrucât decizia de suspendare invocată a fost comunicată reclamantei pe parcursul judecății contestației formulate împotriva primei decizii de recuperare ( din 3 ianuarie 2006), aspect ce rezulta implicit din cuprinsul încheierii de ședință din 16 martie 2006, când instanța i-a înmânat reclamantei un exemplar al dosarului său de pensionare, depus de către pârâtă, printre actele acestuia regăsindu-se și decizia de suspendare a pensiei de invaliditate, din 24 februarie 2005, care a stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare debit (filele 38,49 - dosar nr.337/2006).
În acest context, este eronată susținerea primei instanțe, referitoare la nedovedirea faptului comunicării cu reclamanta a deciziei de suspendare a pensiei pentru invaliditate, deoarece prevederile art.87 din Legea nr.19/2000 nu cuprind dispoziții exprese cu privire la modalitatea de comunicare a deciziilor emise de casele teritoriale de pensii. Prin urmare, este valabilă comunicarea făcută prin orice alte mijloace decât prin poștă, cerința legiuitorului impunând doar garanția ca persoanele interesate să fi luat cunoștință de actele emise în privința lor și de conținutul acestora, pentru a le da posibilitatea atacării acestora în justiție.
Or, din împrejurările de fapt premergătoare speței deduse judecății, rezultă în mod neîndoios faptul că reclamanta a luat cunoștință de decizia de suspendare a plății pensiei pentru invaliditate încă din data de 16 martie 2006, astfel că, nefăcând dovada contestării acesteia, conform prevederilor art.87 din Legea nr.19/2000, decizia menționată este definitivă, constituind, astfel un temei legal pentru emiterea deciziei de recuperare debit din 31 mai 2007.
În contextul celor anterior relevate, Curtea constată că prima instanță a rezolvat în mod greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, dispunând anularea deciziei atacate pe un motiv formal și insuficient examinat, fără a verifica toate criticile expuse de reclamantă în cuprinsul contestației formulate, cu atât mai mult cu cât aceasta a negat în mod constant că ar fi încasat concomitent două pensii de asigurări sociale.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul pârâtei și, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 pr.civ. va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea verificării pe fond a susținerilor reclamantei, cuprinse în cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Tg-M-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1495 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iulie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp,
15.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
