Contestație la executare. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.18/DOSAR NR-
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE- - - - JUDECĂTOR 1: Roxana Maria Trif
- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - JUDECĂTOR 3: Mihail
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat decontestatoareaîmpotriva deciziei civile nr.1421/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 25 septembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 ianuarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentin a civilă nr.1421/M/2008 Tribunalul Brașova respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut urm ătoarele:
Daunele morale, contestatoarea le solicită motivat de faptul că emiterea deciziei a fost abuzivă, conducând la efectuarea din partea ei a numeroase demersuri care nu avut rezultatul scontat și determinând o stare de stres și de agravare a bolii de care suferă, pe fondul lipsei veniturilor, a lipsei culpei din partea ei și a carențelor în activitatea instituției intimate.
Într-adevăr, decizia de debit și de suspendare a plății pensiei apare ca nefondată în urma probelor administrate în cauză, dar la momentul emiterii ei ea a fost justificată față de adeverința eronată a, depusă de angajator. Angajatorul, prin eroarea comisă cu ocazia transmiterii datelor privind stagiul de cotizare, în care a menționat o normă de 8 ore care semnifică normă întreagă în activitatea comună, nedidactică, a declanșat tot acest lanț de evenimente neplăcute pentru contestatoare, intimata nefiind în culpă. Câtă vreme intimatei i s-a comunicat adeverința cu normă întreagă, era obligată prin lege să emită decizia de impunere și să suspende plata pensiei, decizia emisă în acest sens fiind titlu executoriu, potrivit art. 187 alin. 4 din Legea nr.19/2000. Dispozițiile art. 187 din Legea nr. 19/2000 se aplică independent de vreo culpă, câtă vreme este vorba despre sume plătite necuvenit din bugetul asigurărilor sociale de stat. Faptul că ulterior s-a dovedit că reclamanta era îndreptățită la pensia plătită în perioada menționată în decizia de debit nu are relevanță, culpa neaparținând intimatei. De asemenea, executarea silită a deciziei s-a declanșat sub forma popririi, or, potrivit art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă - care constituie dreptul comun în materie - poprirea se înființează fără somație, acesta fiind motivul pentru care contestatoarei nu i-a fost expediată în prealabil o înștiințare ci direct titlul executoriu.
Instanța apreciază că nu s-a probat că agravarea bolii despre care au relatat martorii audiați în cauză, ar fi survenit pe fondul problemelor ivite în legătură cu emiterea deciziei de impunere și de suspendare a pensiei, în contextul în care reclamanta suferă de grave afecțiuni cardio - vasculare, după cum rezultă din deciziile asupra capacității de muncă, motiv pentru care a și fost pensionată pentru invaliditate. Din declarațiile testimoniale rezultă că reclamanta nu a fost lipsită total de venituri în perioada februarie 2008 - iunie 2008, acesta beneficiind de salariul primit de la angajator și de pensia soțului său (filele 58 - 60). Oricum chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar și anume că starea de sănătate și starea materială a contestatoarei ar fi fost afectate prin emiterea deciziei de impunere și de suspendare a plății pensiei și prin întârzierea cu care a reacționat intimata cu privire la reluarea plății pensiei, instanța apreciază că nu instituția intimată este în culpă ci angajatorul care, prin neglijența în completarea datelor din adeverința, a declanșat emiterea de către intimată, în aplicarea legii, a actelor păgubitoare pentru contestatoare și a condus la promovarea prezentului litigiu. Nu există legătură de cauzalitate directă între actele emise de intimată și prejudiciul moral pretins de contestatoare, între acestea interpunându-se fapta culpabilă a angajatorului. Astfel, suferințele morale și materiale pretinse de contestatoare nu reprezintă consecința directă a faptelor săvârșite de intimată ci de angajator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub aspectul neacordării daunelor morale pe care le-a solicitat.
În motivare se arată că în raport de starea de sănătate, pasivitatea intimatei în reluarea plății pensiei, atitudinea funcționarilor acesteia, se impune admiterea acestui petit.
Examinând recursul prin prisma motivelor de modificare invocate, art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este fondat.
Conform art.998 cod civil "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara". Într-un text cu caracter de principiu, art.998 Cod civil instituie principiul răspunderii civile delictuale a cărui aplicare se impune în cazul în care fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție este cauzatoare de prejudiciu. Legea nu distinge asupra naturii prejudiciului, ceea ce înseamnă că are incidență atât în cazul prejudiciului patrimonial cât și a celui nepatrimonial, căruia i se circumscriu daunele morale.
Prejudiciul moral privește atingerile aduse onoarei, reputației, imaginii unei persoane, suferințele cauzate printr-o faptă ilicită, și se impune chiar dacă forma de vinovăție îmbracă forma cea mai ușoară, neglijența ori imprudența, cum dispune art.999 Cod civil.
La stabilirea prejudiciului trebuie avute în vedere mai multe criterii ca natura faptei ilicite, modul de săvârșire, consecințele produse, persoana celui vătămat și altele asemenea care conduc la concluzia cauzării unor atingeri, suferințe de genul celor amintite mai sus.
În speță prin decizia nr.283 din 26.02.2008, intimata Casa Județeană de Pensii Bad ispus recuperarea unei sume importante, de 8391 lei, ce reprezenta "pensie plătită fără temei în perioada 01.02.2005 - 31.01.2008". Decizia a fost emisă pe baza adeverinței CAS nr.23846/14.02.2007 și a actului emis de Colegiul Tehnic "- " B care, inițial a determinat recuperarea sumei arătate.
Fără a avea vreo influență asupra prejudiciului patrimonial, trebuia analizat în stabilirea legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul moral, legalitatea emiterii deciziei de recuperare și de la care se poate stabili veridicitatea cererii contestatoarei.
Prin Decizia 283/2008 s-a dispus recuperarea debitului, soluție legală la data de 26.02.2008, având în vedere actul unității școlare în care funcționa contestatoarea în calitate de profesor.
Pe baza acestei decizii, intimata a suspendat plata drepturilor de pensie, contrar prevederilor art.92 din Legea 19/2000 care stabilește limitativ cazurile în care se dispune această măsură, între care nu se înscrie și situația contestatoarei. Legal ar fi fost, din lipsa unei dispoziții exprese din Legea 19/2000 să se dispună urmărirea până la 1/3 din venitul net, cum dispune imperativ art.409 alin.1 din Codul d e procedură civilă și cum de altfel se menționează și în decizia nr.283/2008, însă legea nu a fost respectată.
Cu actul nr.555/12.03.2008, unitatea școlară înștiințează intimatei realitatea, în sensul că recurenta - contestatoare a lucrat legal cu din normă și deci veniturile sale salariale au fost acordate cu respectarea legii, actul fiind înregistrat în aceeași zi la Casa Județeană de Pensii Asupra actului cu nr.555/2008 s-a revenit în data de 4.04.2008, cu actul nr.997/2008.
Deși, conform art.93, alin.1 din Legea nr.19/2000, reluarea în plată trebuia să se facă începând cu luna aprilie 2008, abia în data de 4 mai 2008 s-a emis decizia nr.546/2008 de anulare a deciziei de recuperare nr.283/2008, contrar acestor dispoziții imperative ale legii.
În fapt, reluarea plății s-a realizat cu o întârziere nejustificată în luna iunie 2008, aspect reținut prin sentința primei instanțe.
Aceasta fiind starea de fapt, curtea reține că, deși inițial s-a emis o decizie de recuperare pe baza unui act al cărui conținut nu era lămurit, fapta ilicită s-a produs prin neluarea măsurilor de reluare a plății pensiei, suspendată nelegal, în termenul defipt de lege încât cu începutul lunii aprilie 2008 contestatoarea să fie repusă în drepturi.
Conform art.3 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționa-rilor publici, între principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: transparența, eficiența și eficacitatea, responsabilitate, în conformi-tate cu prevederile legale și orientare către cetățean.
În aplicarea acestor principii, art.43 alin.1 din același act normativ, prevede că funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imprațialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici. Ei trebuie să respecte normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege (art.43, alin.3), răspund potrivit legii de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin (art.45, alin.1) și au obligația de a rezolva în termen lucrările repartizate (art.48 alin.1).
Niciunul din pricipiile și niciuna din îndatoririle ori obligațiile menționate nu au fost respectate de intimată, prin funcționarii săi tergiversându-se nejustificat reluarea plății pensiei, deși aceasta a fost suspendată abuziv.
În acest mod s-a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu moral (precum și material), de natură a aduce atingere imaginii contestatoarei și a-i creea suferințe greu de a nu fi luate în seamă.
Contestatoarea ocupa o funcție cu un anumit statut, de profesor, văzut prin suspendarea și neacordarea la timp a pensiei la limita de subzistență, mijloacele sale financiare, potrivit actelor dosarului, fiind minime, respectiv o pensie de invaliditate de 207 lei și un salariu de bază pentru normă, de 1.007.720 (100,70 lei). Datorită faptei intimatei a fost somată de creditori (notificare sistare gaze naturale, facturi - fila 47 dos. trib.) să-și plătească datoriile, ceea ce la statutul său reprezintă o umilință, un act generator de suferințe morale. Intimata nu i-a respectat dreptul la pensie, chiar dacă contestatoarea s-a adresat - inițial față de atitudinea intimatei - să-i plătească drepturile și a revenit asupra acestei cereri, ceea ce semnifică pasivitatea față de cetățean, contrar principiului enunțat mai sus, dar generator de suferințe.
Nu în ultimul rând, este de reținut boala gravă, de natură cardiologică, de care suferă contestatoarea, dovadă fiind multitudinea actelor medicale depuse la dosarul cauzei, boală care potrivit avizului medical impune evitarea eforturilor fizice și psiho-emoționale, cheltuieli suplimentare cu medicația și alimentație specifică. Or, în lipsa mijloacelor financiare, contestatoarea s-a aflat într-o stare emoțională și materială de natură a-i periclita sănătatea și, mai mult, a suferit un șoc în momentul suspendării pensiei, fapt dovedit cu declarațiile martorilor și.
În raport de cele expuse, curtea reține că sunt îndeplinite cerințele art.998 - 999 Cod civil, prin fapta sa ilicită, intimata cauzându-i contestatoarei un important prejudiciu moral, al cărui cuantum de 10.000 lei se justifică a fi acordat. Din aceleași motive sunt înlăturate susținerile din întâmpinare cu privire la exonerarea intimatei ca și considerentele primei instanțe în acest sens, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu existând și nu are nici o importanță dacă contestatoarea putea sau nu să-și complinească nevoile financiare din partea soțului său sau a altei persoane, cum eronat se afirmă.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe va fi modificată în sensul admiterii cererii de obligare la plata daunelor morale solicitate menținându-se dispoziția de respingere a contestațieiprivind petitele 1 și 2 din contestație ca rămase fără obiect.
Se va respinge potrivit art.274 Cod procedură civilă cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită. Dovada cheltuielor s-a depus la dosar după pronunțarea deciziei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1421/M/25.09.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestaTOAREA în contradictoriu cu intimate Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Obligă intimate să plătească contestatoarei suma de 10.000 (zece mii) lei daune morale.
,Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red. /04.02.2009
Dact./14.02.2009
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
