Contestație la executare. Decizia 2456/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2456/R/2008
Ședința publică din data de 16 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 1052 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe intimatul având ca obiect asigurări sociale - contestație la executare.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 9 decembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1052 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a admis contestația la executare formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M, și în consecință:
S-a lămurit întinderea titlului executor - sentința civilă nr. 2521 din 17 octombrie 2002, pronunțată în dosar nr. 3988/2002 al Tribunalului Maramureș, Secția Comercială astfel cum urmează:
S-a stabilit cuantumul pensiei cuvenită reclamantului la data de 1 iunie 1999 la suma de 10.064.872 lei vechi în care nu s- inclus CASS.
S-a constatat că această pensie beneficiază de indexările aferente perioadei 1 iunie 1999 - 1 decembrie 2005, astfel cum sunt calculate de expertul contabil G în la completare la raportul său de expertiză, Anexele nr. 4.1.1. și 4.4.2.
S-a actualizat diferența netă dintre sumele deja primite și drepturile bănești cuvenite reclamantului conform celor de mai sus, cu indicele de inflație a prețurilor de consum raportat la perioada 1 iunie 1999 și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 4.820 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Contestatorul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă potrivit deciziei nr. - din 17.05.1999 cu o pensie de 2.334.093 lei.
Prin sentința civilă nr. 2521 din 17 octombrie 2002 Tribunalului Maramureșa fost admisă contestația formulată de.
Astfel a fost anulată în parte decizia nr. - din 17 mai 1999, în ceea ce privește cuantumul pensiei stabilite, și s-a dispus recalcularea acesteia, deoarece Casa Județeană de Pensii nu a respectat dispozițiile art. 10 din Legea 3/1977.
Recursul formulat de împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 107/2003.
Deoarece între părți au existat discuții cu privire la cuantumul pensiei, la recalcularea ei Casa Județeană de Pensii a solicitat instanței lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2521/2002.
Deoarece nu a declanșat procedura executării silite, limitându-se doar a solicita verbal executarea, Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 175 din 6 februarie 2004 a respins contestația la executare formulată de Casa Județeană de Pensii.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului.
În aceste condiții a solicitat încuviințarea executării silite, cererea sa fiind admisă prin încheierea nr. 7651 din 10 decembrie 2004 Judecătoriei Baia Mare, definitivă și executorie prin decizia civilă nr. 35 din 9 martie 2005 Curții de Apel Cluj.
Ulterior, în cadrul executării silite, Casa Județeană de Pensii, fără a avea nici îndrumare din partea instanței, în vederea recalculării pensiei, a propus 6 variante de sume care să reprezinte pensia efectivă prin adresa nr. 53984 din 17 august 2004.
Instanța a precizat că o variantă reprezintă pensia de 2.334.674 lei sumă ce a fost anulată inițial de instanță, iar celelalte sume de pensii sunt mult mai mici decât cea anulată.
Apreciind că, stabilirea drepturilor bănești ca urmare a pensionării este o chestiune care nu poate rămâne la aprecierea executorului judecătoresc care nu are nici o pârghie de a opta între cele 6 variante, că totuși după o viață de muncă, cuantumul pensiei este o chestiune esențială pentru persoana în cauză și văzând că nu există nici o altă modalitate de a se pune capăt acestei dispute rămase nerezolvate, în baza art. 399 al. 1. proc. civ. s-a adresat instanței.
În scopul stabilirii cuantumului pensiei, în cauză s-au efectuat două expertize.
Pârâta a considerat că pensia cuvenită contestatorului este de 2.491.566 lei, conform expertizei întocmită de expertul, varianta
Contestatorul, în raport de cele statuate și de Curtea de Apel Cluj prin deciziile civile nr. 967/R/2007 și nr. 832/R/2008, a optat pentru raportul de expertiza, așa cum a fost completat, efectuat de expertul
Instanța analizând toate variantele celor doi experți cât și variantele propuse de pârâtă, față de opțiunea contestatorului, văzând și prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 cât și cele ale nr.HG 542/1996, nr.HG 860/1996, nr.HG25/1997, nr.HG 466/1997 și nr.HG 208/1998 aplicabile în materia pensiei, a optat pentru a doua lucrare de expertiză.
Ca atare, s-a admis contestația la executare, în baza art. 399 al. 1.pr.civ. și s-a lămurit întinderea titlului executor sentința civilă nr. 2521/2002, în sensul solicitat de contestator, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând modificarea în sensul de a se constata că pensia cuvenită contestatorului la data de 1.06.1999 este de 2.491.566 lei, conform raportului de expertiză întocmit de expert, varianta I, care utilizat ca bază de calcul perioada 1.06.1989 - 1.06.1994.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
În mod greșit prima instanță optat pentru varianta stabilită de expertul la elaborarea căreia specialistul a luat în considerare și adeverințele eliberate reclamantului în anul 2005, înscrisuri care nu puteau fi valorificate pentru determinarea cuantumului pensiei în anul 1999.
Prin hotărârea pronunțată au fost greșit aplicate prev. art.1 din HG nr. 565/1996, care fac referire la veniturile din primii 5 ani lucrați consecutiv în ultimii 10 ani de activitate, întrucât varianta aleasă de instanță stabilește cuantumul pensiei contestatorului prin luarea în considerare ultimilor 5 ani lucrați consecutiv în ultimii 10 ani de activitate.
Un alt motiv invocat vizează ignorarea de către prima instanță a celor statuate prin decizia civilă nr. 967/R/10 mai 2007 Curții de Apel Cluj, în considerentele căreia s-a stabilit că perioada care trebuie luată în considerare la determinarea cuantumului pensiei este cea ultimilor 5 ani lucrați consecutiv în ultimii 10 ani de activitate, aceste statuări ale instanței de recurs fiind obligatorii conform art.315 alin.1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, contestatorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Contestatorul a arătat că în varianta aleasă de instanță expertul nu a aplicat măsurile de protecție prev. de HG nr.565/1996, ci pe cele prevăzute în actele normative la care se face referire în cuprinsul titlului executoriu - HG nr. 542/1996, HG nr.860/1996, HG nr.25/1997, HG nr.466/1997 și Hg nr.208/1998.
Expertul a răspuns motivat și pertinent la toate obiecțiunile făcute de intimată la raportul de expertiză, dând explicații atât cu privire la procentul în care se determină pensia de asigurări sociale, cât și cu privire la procentul corect ce trebuie avut în vedere la stabilirea pensiei suplimentare.
Contestatorul intimat susține că primul raport de expertiză pe care își întemeiază recurenta calea de atac a fost înlăturat în momentul în care instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză.
Luarea în considerare adeverințelor eliberate contestatorului în anul 2005 este legală, în concordanță cu disp. art.10 din Legea nr. 3/1977.
Adeverințele arătate atestă sporuri realizate de contestator în perioada noiembrie 1993 - decembrie 1997, încadrată în ultimii 10 ani de activitate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat în parte, în limitele și pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe este criticabilă sub 2 aspecte:
Pe de o parte, prima instanță, cu ocazia celei de- treia rejudecări cauzei, statuat supra lămuririi întinderii titlului executor - sentința civilă nr. 2521/17.10.2002 a Tribunalului Maramureș în sensul solicitat de contestator, fără însă arăta considerentele pentru care optat în acest sens.
Simpla enumerare a actelor normative aplicabile în materia pensiei nu constituie o justificare variantei alese de instanță - aceea de stabilire pensiei cuvenite intimatului la data de 1.06.1999 la suma de 10.064.872 lei.
Având în vedere că în cauză s-au efectuat 2 expertize, fiecare dintre acestea prevăzând mai multe variante, instanța trebuia să expună argumentele pentru care s-a oprit asupra variantei alese.
Cu ocazia soluționării recursului, curtea constată că varianta Ir din cuprinsul expertizei întocmită de expert G corespunde cerinței de lămurire întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 2521/17.10.2002 Tribunalului Maramureș, sub aspectul cuantumului pensiei cuvenite contestatorului la data de 1.06.1999.
Conform acestei variante, drepturile cuvenite la data de 1.06.1999 au fost stabilite prin luarea în considerare a retribuției tarifare din primii 5 ani lucrați consecutiv în ultimii 10 ani de activitate.
Această perioadă a primilor 5 ani lucrați consecutiv în ultimii 10 ani de activitate - intervalul 1.06.1989 - 1.06.1994 - corespunde atât prevederilor art.10 din Legea nr. 3/1977, art.1 din HG nr. 565/1996, cât și celor statuate în considerentele deciziei civile nr. 967/R/10.05.2007 Curții de Apel Cluj, prin care, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în urma casării sentinței civile nr. 1516/18.12.2006 Tribunalului Maramureș, s-a stabilit că drepturile de pensie cuvenite contestatorului se calculează pe baza veniturilor realizate în primii 5 ani lucrați consecutiv în ultimii 10 ani de activitate. Acest aspect este reiterat și în cuprinsul următoarei decizii de casare nr.832/R/9.04.2008 Curții de Apel Cluj.
Din acest punct de vedere hotărârea primei instanțe este criticabilă întrucât ignorând dispozițiile din cuprinsul deciziei de casare asupra acestui aspect cu încălcarea prev. art. 315 alin.1 Cod proc.civ. instanța a optat pentru o variantă de calcul ce ia în considerare media veniturilor realizate în ultimii 5 ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani de activitate ai contestatorului - intervalul 1.06.1994 - 1.06.1999.
Varianta aleasă de prima instanță este criticabilă și din perspectiva faptului că la stabilirea sumei de 10.064.872 lei cu titlu de pensie cuvenită contestatorului la data de 1.06.1999, expertul a făcut aplicarea HG nr. 565/1996 și prin prisma prevederilor OUG nr.4/2005, act normativ care în conformitate cu principiul neretroactivității legii, instituit de art.1 civil, nu putea fi incident în vederea stabilirii unui drept născut anterior, la data de 1.06.1999.
Pe de altă parte, instanța s- pronunțat și asupra indexărilor aferente perioadei 11.06.1999 - 1.12.2005, precum și asupra actualizării diferenței nete dintre sumele deja primite și drepturile bănești cuvenite reclamantului, cu indicele de inflație a prețurilor de consum raportat la perioada 1.06.1999 și până la data plății efective.
Această dispoziție excede obiectului litigiului - contestație la executare în varianta lămuririi întinderii titlului executoriu, sentința civilă nr. 2521/17.10.2002 Tribunalului Maramureș.
Prin această sentință s-a dispus anularea în parte a deciziei de pensionare nr. - din 17.05.1999, în ceea ce privește cuantumul pensiei cuvenite contestatorului și s-a dispus recalcularea acesteia.
Lămurirea întinderii acestui dispozitiv nu poate viza decât exclusiv stabilirea cuantumului pensiei cuvenite la data pensionării, întrucât numai acest aspect constituie obiectul dezlegat prin titlul executoriu.
În ceea ce privește indexările acordate prin hotărâri succesive de guvern ulterior datei de 1.06.1999, și actualizarea diferenței dintre pensia rezultată în urma stabilirii de către instanță a pensiei cuvenite contestatorului la data de 1.06.1999 și pensia efectiv încasată de acesta, aceste aspecte pe de o parte nu au făcut obiectul judecății în litigiul în care s-a pronunțat titlul executoriu cărui lămurire se solicită în prezenta cauză, iar, pe de altă parte, acestea constituie atributul după emiterea noii decizii de pensionare.
Susținerea intimatului din cuprinsul întâmpinării că alegerea unei variante stabilite prin primul raport de expertiză dispus a fi efectuat în cauză nu este posibilă, această lucrare fiind înlăturată de instanță în momentul în care s-a dispus efectuarea unei noi expertize, este nefondată. O probă administrată rămâne câștigată cauzei, păstrându-și o forță probantă egală cu toate celelalte dovezi administrate ulterior sau anterior, iar în cazul expertizei, singura cauză pentru care nu poate fi luată în considerare o constituie ipoteza în care instanța dispune anularea ei, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Ca atare, chiar dacă în cauză s-au administrat două expertize, nimic nu împiedică luarea în considerare la soluționarea cauzei primei lucrări, cu condiția justificării alegerii și arătării argumentelor juridice pentru care instanța s-a oprit asupra ei.
Având în vedere cele arătate, în temeiul art.312 alin.1, art.309 pct.6, 9 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M împotriva sentinței civile nr. 1052 din 26.09.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că stabilește cuantumul pensiei cuvenită reclamantului la data de 01.06.1999 la suma de 2.542.150 lei (ROL) conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
3 ex/18.12.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Adrian
