Contestație la executare. Decizia 2690/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2293/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2690R
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.280/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, având ca obiect-contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură la data de 22.04.2009 întâmpinare.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată, având în vedere și faptul că intimata a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.280/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă excepți8a necompetenței materiale a tribunalului, invocată de reclamantul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. deciziei nr.14/05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.45/2006, privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu interpretarea dispozițiilor art.169 (4) din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, referitor la competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executare silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal s-a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, este adevărat că executarea silită s-a pornit în temeiul unui titlu care nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ, însă pentru contestarea titlului executoriu legea a prevăzut o altă procedură. Astfel, potrivit art.155 lit.a și b din Legea nr.19/2000 prevăd că "tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind (a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale. (c) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legii".
Cum, titlul executoriu și executarea silită au fost emise și respectiv pornite în baza Legea nr.19/2000, s-a constatat că tribunalului îi revine competența de soluționare a contestațiilor împotriva acestora.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a arătat că, hotărârea de respingere a excepției invocate a fost dată cu aplicarea greșită a legii (Legea nr.19/2000 și OG 92/2003) și a deciziei nr. XIV /2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea,nr.733 din 30.10.2007, care, în aplicarea dispozițiilor art.169 (4) din Codul d e procedură fiscală a stabilit ca Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
S-a mai arătat că, titlul executoriu nr.73/11.11.2008 emis de către Casa Județeană de Pensii C împotriva sa este un titlu executoriu fiscal pe care îl contestă atât sub aspectul legalității sale (în ceea ce privește modul cum a fost emis, data la care a fost făcută, lipsa actelor prealabile, a faptului ca în același timp cu el a fost emisă și somația de executare, deși prin titlu era menționată posibilitatea mea de a-l contesta în termen de 15 zile, potrivit art.168-169 din OG nr.92/2003), cât și sub aspectul conținutului său. Pentru aceste considerente recurentul a arătat că Judecătoria Călărași este competentă să acest litigiu și că excepția necompetentei materiale a Tribunalului Călărașia fost respinsă aplicându-se în mod greșit legea.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit art.137 pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată de instanță, din oficiu, la termenul din data de 24.04.2009, urmează a se reține dispozițiile art.158 pr.civ. potrivit cărora "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă.
rimiterea dosarului, după caz, instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, nu este împiedicată de exercitarea căii de atac de către partea care a obținut declararea necompetenței.
Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței".
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.158 alin.2 pr.civ. rezultă că, în situația în care se pune în discuție competența instanței, partea are la îndemână posibilitatea exercitării căii de atac după ce se pronunță hotărârea asupra fondului cauzei.
În speță, deși a fost intitulată "sentință", Curtea apreciază că este vorba despre o eroare materială, deoarece prin aceasta a fost respinsă excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de reclamant și cum în cauză nu a fost pronunțată încă, o hotărâre asupra fondului cauzei, în temeiul art.158 alin.2 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.280/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
06.05.2009
Jud. fond:; G
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
