Contestație la executare. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.56
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1061 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D reprezentată de consilier juridic și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița conform contractului de asistență juridică nr. 120 din 10 ianuarie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, fila 8, un exemplar fiind comunicat reprezentantei recurentei.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că:
În mod eronat instanța de fond a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile ar. 39 don Ordinul 340/2001 întrucât temeiul legal al anulării îl reprezintă prevederile art. 41 capitolul III, Secțiunea C din Ordinul 340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a trimis la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Astfel că în cauza de față s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția audit Intern și Control nr. 19.148 din 26.04.2007 care a constatat anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, precum și în ceea ce privește documentele care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
De asemenea în mod eronat a reținut instanța că în cazul în care reclamantul a depus la dosarul cauzei documente medicale sau faptul că deține documente medicale, duce la concluzia că acestea au fost depuse și la M, însă nu există dovezi în acest sens.
De asemenea, recurentul susține că documentele depuse de reclamant la dosarul cauzei sunt documente care nu au fost analizate de medicul specialist de expertizare întrucât acesta nu a fost expertizat de către medicul specialist situație care rezultă și din nota de relații a medicului specialist, care nu poate fi prezentată instanței întrucât se află la dosarul medical aflat în prezent la Direcția Națională Anticorupție pentru cercetări.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, instanța de fond în mod eronat și- întemeiat motivarea deoarece art. 56 din Legea nr. 19/2000, nu este obligat la consultarea institutului, ci dă posibilitatea să consulte această instituție, iar în cazul în care o consultă avizul acestuia este obligatoriu.
Având în vedere aceste considerente recurenta pârâta Casa Județeană de Pensii D solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii și menținerea deciziilor emise de recurentă.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de recurentă invocă temeiul legal al deciziei de anulare nr. 702 din 3 mai 2007, însă nota de constatare nr. 19.821 din 2 mai 2007 pe care această decizie este fundamentată nu a reținut nicio culpă în sarcina intimatului reclamant.
Organul de control la capitolul constatări la punctele 1 și 2 precizează că există documente medicale în vederea revizuirii la termen, și nu se afirmă că documentele prezentate ar fi incomplete neconforme sau afectate de alte deficiențe.
De asemenea formularul de concluzii medicale este redactat pe un formular fotocopiat, cu modificări la nume, prenume, domiciliu și vârstă.
Intimatul precizează că din această situație rezultă implicit că s-a prezentat la revizuire dar prepușii recurentei au săvârșit abateri în muncă de care acesta nu se consideră responsabil.
Eroarea săvârșită de recurentă atunci când a emis cele două decizii anulate de către instanța de fond, constă în faptul că nu se pot anula, cu caracter retroactiv decizii asupra capacității de muncă. În mod corect instanța de fond a stabilit că în baza art. 39 alin. 3 din Ordinul 340/2001, că decizia emisă ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Intimatul consideră că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din acest act normativ, deoarece, în opinia recurentei nu este vorba de erori neintenționate, ci de fapte grave, cercetate de Direcția Națională Anticorupție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/3 mai 2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză medicală a Capacității de Muncă D ca nelegală și netemeinică.
În motivarea contestației reclamantul a arătat că titlul executoriu pe care îl contestă nu este hotărâre judecătorească, iar plata pensiei încetează cu luna următoare când beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale.
Prin precizările la contestație formulate la data de 10.10.2007, reclamantul a arătat că înțelege să conteste și decizia Cabinetului de Expertiză Medicală nr.471/27.04.2007 precum și modul de soluționare a contestației primită sub nr.1469/2007.
Prin întâmpinare, pârâta solicitat respingerea contestației, arătând în esență că reclamantul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.
Pe fond s-a menționat nota de constatare nr.19148/2007 întocmită de Direcția de Audit Intern și control din cadrul CNPAS, în baza căreia s-a concluzionat că la dosarul medical există documente medicale, iar formularul privind concluziile medicului expert este o fotocopie a concluziei autentice, pe care s-au efectuat modificări ale anului, deciziile există în dublu exemplar dar sunt redactate diferit, iar în registrul unic de activitate a fost emisă decizia pentru o altă persoană.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1061 din 7 noiembrie 2007, admis contestația așa cum a fost precizată, a anulat adresa nr.1469/27.06.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și decizia nr.471/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală M, anulând și decizia nr.-/3.05.2007 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin decizia nr.471/2007 D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.3886/2005, 4039/2005 și 3887/2006 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
A mai reținut instanța de fond că prin decizia nr.-/2007 emisă de D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 6914 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.09.2005-1.05.2007 invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
S-a mai arătat că urmare controlului Direcției de Audit Intern și Control din cadrul CNPAS efectuat în baza HG nr.13/2004 și a Secțiunii C pct.III art.39 din Ordinul 340/2001, s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute, condiții în care se puteau emite noi decizii de menținere în același grad de invaliditate sau de încadrare în alt grad ori de încetare invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
De asemenea, s-a mai reținut că deciziile de încadrare în grad de invaliditate deținute de contestator sunt definitive și nu au fost contestate, astfel că sunt incidente disp.art.56 (6) din Legea nr.19/2000 din care rezultă că deciziile de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate necontestate în termen devin definitive.
În continuare, s-a mai reținut că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea pârâtei, nu poate constitui un temei suficient pentru anularea deciziilor și, chiar dacă, nimeni nu-și poate invoca propria culpă, nu-i poate fi imputat reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să le efectueze, cu atât mai mult cu cât acesta și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbă în calitate de pensionar de invaliditate, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
In fine, instanța de fond a mai reținut că reclamantul s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză M, așa cum i s-a indicat prin decizia nr.471/2007 primind răspuns la contestația formulată sub nr.1469/2007, pe care pârâta nu-l consideră o decizie, în sensul art.56 Legea 19/2000, împrejurare care ține tot de culpa proprie, chiar dacă prin acesta s-a respins contestația și au rămas valabile elementele deciziei nr.471/2007.
Obligația comunicării unui răspuns, așa cum impune alin.2 al art.56 din legea 19/2000 se face într-un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care pârâta nu a respectat-o, neputându-se lua în considerarea susținerea potrivit căreia este vorba de o situația atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe disp.art.53-56 și 62-63 Legea 19/2000, indicând ca temei de drept art.56 alin.2, cale pe care reclamantul a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat, în esență că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp.art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive. A învederat recurenta că reclamantul nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că acesta ar deține și alte acte medicale și că în mod greșit prima instanță a reținut consultarea obligatorie a B, disp.art. 56 din Legea nr. 19/2000, instituind numai posibilitatea consultării acestui for și nu obligativitaatea consultării. Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul G formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte nnumai pentru viitor, anularea deciziilor emnise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obigatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat, sens în care în temeiul art. 312.pr.civ. îl va respinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1061 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- - - - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex./25.02.2008
Red. /SȘ
Trib.D nr-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
