Contestație la executare. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 834
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de pensii S cu sediul în mun. S, str. - -, județul S, împotriva sentinței nr. 762 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reprezentantul recurentei și contestatorul intimat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Suceava înregistrată sub nr- din 05.01.2009 contestatorul - a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii S solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea somației nr. 36235/02.12.2008 și a deciziei nr. 3397/18.11.2008 emise de Casa Județeană de Pensii S, desființarea popririi înființate și încetarea tuturor actelor de executare silită.
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că prin somația nr. 36235/02.12.2008 și decizia nr. 3397/18.11.2008 emise de Casa Județeană de Pensii S, primite de le la data de 17.12.2008, a fost înștiințat că datorează suma de 5290,4428 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale, suma de 5305,76 lei dobânzi și majorări de întârziere și suma de 297,4808 cu titlu de penalități de întârziere.
A mai arătat contestatorul că în mod nejustificat i s-a solicitat plata sumelor anterior arătate întrucât nu mai datorează contribuție de asigurări sociale.
Contestatorul a mai precizat că dreptul de a cere executarea silita al creditoarei s-a prescris precizând că pentru creanțele mai vechi de 5 ani a fost depășit termenul de prescripție astfel încât nu mai poate fi obligat la plata acestora.
A mai arătat contestatorul că potrivit art. 6 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 intimata nu putea emite o decizie care să constituie titlul executoriu cu privire la creanța principală ci numai cu privire la obligațiile de plată accesorii.
Contestatorul a mai precizat și faptul că intimata avea obligația să îl notifice pentru a se prezenta să își reglementeze obligațiile pe care le avea în calitate de asigurat.
Contestația la executare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Codului d e procedură fiscală, ale Codului d e procedură civilă, Legea nr.19/2000, Ordinul nr. 340/2001.
În dovedirea acțiunii contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită arătând că dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris întrucât acest termen a început să curgă de la data de 01.01.2003 invocând în acest sens dispozițiile art. 131 și art. 133 lit. c) din nr.OG 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare.
A mai arătat intimata că petentul este asigurat în baza declarației de asigurare nr.189/07.05.2001, ca urmare a calității sale de asociat unic la o societate comercială, iar potrivit art. 8 din Ordinul nr. 340/2001 privind normele de aplicare a legii nr. 19/2000 declarația de asigurare constituie titlu executoriu la data la care creanța bugetară devine scadentă.
A mai arătat intimata că petentul a achitat contribuțiile de asigurări sociale până la data de 01.03.2002.
Intimata a mai precizat că la data de 09.07.2002 contestatorul a fost notificat prin adresa nr. 80554/09.07.2002 cu privire la obligația sa de a achita contribuția de asigurări sociale.
La prezenta cauză au fost atașate actele existente în dosarul de executare nr. 2883 al intimatei.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr.762 din 6 aprilie 2009 a admis în parte contestația formulată de contestatorul - cu domiciliul în comuna de nr. 1217 județul S în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii S cu sediul în municipiul S, str. - -, județul
-a îndreptat somația nr. 36235/02.12.2008 și decizia nr. 3397/18.11.2008 în sensul excluderii din suma datorată a sumei constând în contibuție de asigurări sociale, dobânzi, majorări de întârziere și penalități aferente perioadei 01.03.2002 - 31.12.2002.
Instanța de fond a reținut că în ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită s-a constatat că potrivit art. 399 Cod procedură civilă, mpotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviințarea executării, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Conform dispozițiilor art. 131 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Totodată, potrivit art. 132 din același act normativ termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se suspendă: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii; d) cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art. 133 din actul normativ anterior precizat, termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege.
Pentru calculul termenului de prescripție este important să se determine din ce moment acest termen începe să curgă, precum și faptul dacă a intervenit suspendarea ori întreruperea termenului de prescripție.
În acest sens, față de dispozițiile art. 131 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare termenul pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită a creanțelor de asigurări sociale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Prin urmare, pentru creanțele născute în intervalul 01.03.2002 - 31.12.2002 termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.01.2003 împlinindu-se la data de 01.01.2008.
Potrivit art. 145 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare, executarea silită începe prin comunicarea somației.
În speță, tribunalul a reținut că primul act de executare silită, respectiv prima somație a fost emisă de intimată la data de 24.01.2008 (somația nr. 12097/24.01.2008), comunicată contestatorului la data de 01.02.2008 ( 30 - 31), așadar după data de 01.01.2008.
Referitor la celelalte susțineri ale contestatorului s-a apreciat că acestea sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii S, solicitând admiterea recursului casarea sentinței pronunțată de tribunal și pe fond respingerea contestației ca nefondată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât au fost încălcate prevederile art. 115 - 116 și respectiv art. 131 și art.133 lit.c) din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, actualizat, raportat la art. 5 - 31 din Legea nr.19/2000 actualizată, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În motivarea recursului a arătat că prevederile art.115 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, actualizată și republicată menționează faptul că neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, generează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Conform art.116 alin.1 din nr.OG92/2003 majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imedait următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Cu toate că la data încheierii contractului de asigurare și implicit a declarației de asigurare, respectiv 08.05.2001, contestatorul a luat la cunoștință de obligațiile de plata lunară, acesta a achitat contribuțiile de asigurări sociale până la data de 01.03.2002. În data de 09.07.2002 contestatorul a fost notificat prin adresa nr.80554 în ceea ce privește obligațiile de plată, motiv pentru care afirmația acestuia cu privire la faptul că Casa Județeană de Pensii S nu a trimis nici o înștiințare în acest sens nu este întemeiată.
Având în vedere prevederile legale susmenționate, Casa Județeană de Pensii Sae mis decizia de debit nr.3397/18.11.2008 prin care a fost stabilit în sarcina contestatorului un debit în sumă totală de 10893, 6836 lei care se compune din:
-contribuțiile de asigurări sociale: 5290,4428 lei,
-dobânzi și majorări de întârziere 5305,76 lei,
-penalități 297,4808 lei.
În ceea ce privește prescrierea dreptului de a cere executarea silită a creanțelor, conform prevederilor art. 131 din nr.OG 92/2003, actualizată, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Conform prevederilor art.133 lit. c din OG nr.92/2003, actualizat, termenul de prescripție prevăzut de art.131, se întrerupe, pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.
S-a menționat că creanțele stabilite în sarcina debitorului sunt după data de 01.01.2002, deci termenul de prescripție începe să curgă începând cu data de 01.01.2003.
Reclamantului i s-a comunicat somația nr.12907 din 24.01.2008, în data de 01.02.2008, iar înființarea popririi asupra drepturilor bănești a operat în data de 27.10.2008, acte de executare care au intrerupt prescripția și după care curge un nou termen de prescripție potrivit legii.
Întrucât reclamantul nu și-a achitat obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale, obligații care în conformitate cu prevederile legale reprezintă vechimea în muncă în baza căruia la împlinirea vârstei de pensionare contestatorul va avea posibilitatea înscrierii la pensie, subscrisă în baza prevederilor art.149 alin.5 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, a formulat adresa nr.33965 din 27.10.2008 prin care a solicitat înființarea popririi asupra sumelor de bani existente în conturile reclamantului la BCR Sucursala
Având în vedere prevederile legale sus-menționate, instanța de fond în mod nelegal și prin aplicarea greșită a prevederilor art.145 din OG nr.92/2003 Cod procedură fiscală, actualizată, a dmis în parte cererea reclamantului și a dispus îndreptarea somației nr.36235/02.12.2008, precum și a deciziei nr.3397/18.11.2008 în sensul excluderii din debitul datorat a sumei reprezentând contribuția de asigurări sociale, dobânzi, majorări de întârziere și penalități aferente perioadei 01.03.2002 - 31.12.2002.
Recursul motivat în drept se întemeiază pe dispozițiile art 3041raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
În concluzie pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.762 din 6 aprilie 2009 emisă de Tribunalul Suceava, ca fiind nelegală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Legal citat intimatul - nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor OG nr.92/2003 cu privire la executarea silită a creanțelor fiscale.
Astfel potrivit art.131 alin.1 din OG nr.92/2003 dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Potrivit art.145 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicat cu modificările ulterioare executarea silită începe prin comunicarea somației. Față de aceste prevederi legale în mod corect a apreciat prima instanță că primul act de executare al recurentei împotriva contestatorului l-a constituit somația nr.12097/24.01.2008 comunicată la data de 1.02.2008.
Adresa nr.80554 din 9.07.2002 la care face referire recurenta nu are caracterul unei somații care să întrerupă termenul de prescripție, așa încât în mod corect s-a reținut că pentru creanțele născute în intervalul 1.03.2002 - 31.12.2002 termenul de prescripție a început să curgă de la data de 1.01.2003 și s-a împlinit la data de 1.01.2008.
Față de cele ce preced și văzând că în cauză nu este dat nici unul din cazurile de nelegalitate, Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge recursul declarat de intimata Casa Județeană de pensii S cu sediul în mun. S, str. - -, județul S, împotriva sentinței nr. 762 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:.
Asist.judiciari:
Asist.jud:
Tehnored.
Ex.2/09.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela
