Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1001/R-CA
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de pârâțiiȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.10 RM. V,cu sediul în Râmnicu V,-, județul și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.220 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursurilor au avut loc la data de 15 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate, în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr.dosar nr- reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii V și Școala cu clasele I - VIII nr.10 Rm., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța acești pârâți, în solidar să fie obligați la plata ajutorului de deces, în cuantum de 5 salarii ce i se cuvine în urma decesului autoarei, fostă învățătoare la Școala Generală cu cls.I-VIII nr.10 Rm.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat instanței că este moștenitorul, în calitate de soț supraviețuitor al autorei, fostă învățătoare la Școala generală cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V, decedată la data de 6.04.2008.
A mai arătat că potrivit dispozițiilor art.106, alin.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, în caz de deces al unui salariat din învățământ cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor sociale. In acest sens, a formulat o serie de cererii către instituțiile abilitate, răspunzându-i că nu este obligația lor.
Spre dovadă, reclamantul a depus la dosarul cauzei copie după Certificatul de și de pe decizia nr.248/2008 a Curții Constituționale, mai multe adrese.
În ședința publică din data de 30 ianuarie 2009 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că solicită introducerea în cauză alături de ceilalți pârâți și a Inspectoratului Școlar Județean
Pârâta - Casa Județeană de Pensii Vad epus întâmpinare aflată la filele 13-15 dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii a arătat că, ajutorul acordat în cazul decesului unui cadru didactic, astfel cum este prevăzut de art.106 din Legea nr.128/1997 este distinct și nu are nici o legătură cu ajutorul de deces instituit de legiuitor prin art.126 din Legea nr.19/2000 și nu există nici un text care să dispună că plata ajutorului solicitat de reclamant se va plăti de către Casa teritorială de Pensii.
A mai arătat că prevederea în sensul că ajutorul se acordă de la bugetul asigurărilor sociale nu înseamnă că acesta se plătește de către Casa teritorială de pensii.
Inspectoratul Școlar Județean V deși legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr.220 din 27 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte, acțiunea formulată de reclamant și i-a obligat pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V să plătească reclamantului acestuia ajutorul de deces constând în 5 salarii ale persoanei decedate.
A fost respinsă acțiunea față de pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul constată că potrivit art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar,cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale. Acest text de lege se regăsește și în CCM unic la nivel de ramură învățământ pentru anii 2006, 2007.
Având o natură normativă, contractul colectiv de muncă are un efect direct și imediat asupra contractelor individuale de muncă, evident dacă acele dispoziții sunt mai favorabile salariaților. Ca orice contract, presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale.
În acest sens art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art.236 alin.4 din Codul muncii prevăd: "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Așadar, efectele sale se impun asupra angajatorului și salariaților săi astfel încât reclamantul este îndreptățit la acordarea ajutorului de deces, în cuantum de 5 salarii.
Astfel, instanța a admis acțiunea în parte în modul arătat mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.
Recurentul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința instanței de fond invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, atâta vreme cât nu rezultă din nici un temei legal îndeplinirea cerinței legale și admiterea acțiunii față de recurentul-pârât;
- în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea față de pârâta Casa Județeană de Pensii V, care are calitate procesuală pasivă, situație față de care conform prevederilor art.3 alin.1, art.36 alin.1, art.1331, art.135 lit.a și art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000, obligația unității de învățământ de achitare a ajutorului în cauză nu poate fi decât solidară cu a Casei Județene de Pensii În plus, în mod greșit s-au acordat 5 salarii, fiind vorba în realitate de acordarea unui ajutor de deces al cărui cuantum se calculează în funcție de salariu.
Recurenta Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V a criticat sentința instanței de fond, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
- în mod nelegal s-a pronunțat prima instanță atunci când a obligat această recurentă la plata ajutorului de deces, în realitate această parte nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu poate dispune de bugetul asigurărilor sociale.
- prima instanță trebuia să rețină că în speța dedusă judecății, calitate procesuală pasivă are Casa Județeană de Pensii De asemenea, în mod greșit au fost acordate 5 salarii, în realitate fiind vorba de un ajutor al cărui cuantum se calculează în funcție de salariu.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului recurentei Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V, întrucât aceasta are calitate procesuală pasivă și să se mențină soluția instanței de fond în ceea ce o privește pe această intimată, în sensul de a se reține că nu are calitate procesuală pasivă, potrivit dispozițiilor art.126 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Referitor la recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean V, s-a precizat că soluționarea acestuia rămâne la aprecierea instanței.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul Inspectoratul Școlar Județean V, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că această parte are calitate procesuală pasivă și în concluzie a obligat pe recurentul-pârât la plata ajutorului de deces.
În realitate, recurentul-pârât nu poate dispune de bugetul asigurărilor sociale, gestionarul acestor fonduri fiind Casa Județeană de Pensii V și nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
În plus, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean, Curtea constată că art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei instituții (urmărește modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ; asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară etc.), iar între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată a salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unităților de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată menționate la alin.4 (inclusiv cele destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților din învățământul preuniversitar de stat), pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice.
Referitor la cea de-a doua critică și aceasta este fondată și urmează a fi admisă, critică comună cu recurenta Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V și care va fi analizată împreună.
Astfel, în mod nelegal instanța de fond a admis excepția calității procesuale pasive invocată de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii V, reținând că aceasta nu poate fi obligată la plata ajutorului de deces.
În realitate, conform dispozițiilor art.3 alin.1, art.36 alin.1, art.1331și art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000, calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se pot face de casele teritoriale de pensii pentru sumele ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale (deci inclusiv pentru ajutorul de deces), situație față de care obligația legală de calcul și de finanțare a plății ajutorului de deces revine caselor de pensii.
În plus, prin decizia nr.248/6 martie 2008, Curtea Constituțională a constatat că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 reglementează cuantumul ajutorului de deces acordat celor îndreptățiți în cazul decesului unui cadru didactic, drept ce face parte din categoria drepturilor de asigurări sociale, iar legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În concluzie, Curtea Constituțională prin decizia sus arătată a reținut că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special și derogatoriu de la cele de drept comun, cuprinse în dispozițiile Legii nr.19/2000, caracter derogatoriu confirmat și de dispozițiile art.146 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește susținerea din cadrul aceleiași critici, potrivit cu care în mod greșit instanța a acordat 5 salarii și nu un ajutor al cărui cuantum se calculează în funcție de salarii, Curtea apreciază că susținerea este nefondată, deoarece potrivit dispozițiilor art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumului ajutorului acordat celor îndreptățiți este de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale. În plus, acest text de lege se regăsește și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2006-2007.
Referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V, Curtea reține că prima critică este nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Având calitatea de ordonator de credite, Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V efectuează angajarea cadrelor didactice și dispune plata salariilor și a celorlalte prestații de asigurări sociale, respectiv indemnizații pentru incapacitate de muncă, precum și ajutorul de deces, prevăzut de dispozițiile art.126 din Legea nr.19/2000, pentru angajații săi.
În plus, între această recurentă-pârâtă și soția intimatului-reclamant au existat raporturi de muncă, situație față de care este normală reținerea calității procesuale pasive a recurentei.
În ceea ce privește cea de-a doua critică invocată de recurenta-pârâtă, aceasta este comună cu critica invocată de recurentul Inspectoratul Școlar Județean Rm.V, care a fost analizată anterior.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va admite recursurile și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga și Casa Județeană de Pensii V alături de recurenta Școala cu clasele I-VIII nr.10 Rm.V la plata ajutorului de deces, față de intimatul-reclamant. Va respinge acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.10 RM. V și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.220 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Modifică în parte sentința în sensul că obligă și Casa Județeană de Pensii V alături de recurenta Școala cu clasele I-VIII nr.10 Râmnicu V, la plata ajutorului de deces, în favoarea intimatului-reclamant.
Respinge acțiunea față de Inspectoratul Județean
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./25.05.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
