Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1112/2009-
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea STATULUI ROMÂN-prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - -, nr.2-4, sector 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O, B-dul - cel M, -.D,.22, județul B și intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 265/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și STATUL ROMÂN-prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- consilier juridic, în baza delegațiilor emise de către acești recurenți, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei au parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 11.06.2009, concluzii scrise din partea intimatei reclamante, după care:
Reprezentanta recurenților, întrebată fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Reprezentanta recurenților pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, respectiv modificarea hotărârii recurate în sensul obligării chematului în garanție Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la plata dobânzilor legale calculate asupra sumei de 16.954 lei de la data introducerii acțiunii, respectiv 31.01.2008 și până la plata efectivă.
Cât privește restul recursurilor declarate în cauză, reprezentanta recurenților prezenți lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestora.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1123/LM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și de chematul în garanție MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Casa Județeană de Pensii B pentru pretențiile anterioare lunii ianuarie 2005.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, în reprezentarea Statului R, MINISTERUL JUSTITIEI, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și în consecință:
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 16954 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia în perioada ianuarie 2005-august 2005 prin neacordarea în cuantumul cuvenit a indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva chematului în garanție MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITATII DE ȘANSE.
A obligat chematul în garanție să vireze sumele necesare plății indemnizației cuvenite reclamantei.
S-a respins cererea formulată împotriva pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru lipsa calității procesuale pasive.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamanta îndeplinește funcția de judecător în cadrul Tribunalului Bihor, iar la data de 10.05.2004 a născut-o pe minora și în perioada 13.09.2004 - 01.09.2005 a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani și de indemnizația aferentă, cuantumul indemnizației fiind stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 modificată prin OUG nr. 9/2003, respectiv 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de stat.
Instanța a reținut că odată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2001 au fost enunțate principiile de bază care guvernează sistemul asigurărilor sociale de stat din România. Astfel, potrivit art. 2 din lege sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept; b) principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; c) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asuma reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege; d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor; e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Art. 1 din Legea nr. 19/2000 stabilește că dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public.
Aceste prevederi legale sunt în vigoare și în prezent.
Art. 121 din Legea nr. 19/2000 prevedea în forma inițială că asigurații au dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani al cărui cuantum lunar era, conform art. 125 din lege, de 85% din baza de calcul ce se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective (art. 99).
Aceste prevederi au fost modificate succesiv, iar odată cu apariția OUG nr. 9/2003 s-a prevăzut că pentru drepturile ce se stabilesc după data de 31.12.2003, cuantumul lunar al indemnizației prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a) este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
La momentul respectiv indemnizația pentru creșterea copilului constituia un drept de asigurare socială.
Tribunalul a reținut că prin această modificare legislativă părinții care beneficiau de concediu pentru creșterea copilului până la doi ani erau supuși aceluiași tratament cu privire la beneficiul indemnizației de creștere a copilului, indiferent de contribuția acestora la bugetul de asigurări sociale în perioada în care aceștia și-au desfășurat activitatea la locul de muncă, cu inculcarea prevederilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, nesocotindu-se deci principiul contributivității.
Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor OUG nr. 148/2005, indemnizația nu mai are caracterul unui drept de asigurare socială, ci al unui ajutor social acordat de stat.
În legătură cu OUG nr. 148/2005, prin Hotărârea nr. 241/16.08.2007 Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării a stabilit că prevederile cuprinse în acest act normativ, sub aspectul egalitarii de tratament a magistraților sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv și legitim potrivit art. 14. art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 6 din Carta europeana privind statutul judecătorilor, art. 1 alin. 2 lit. i, art. 2 alin. 3, art. 6 alin. 1 lit. c din OUG nr. 137/2000 și a recomandat Ministerului Muncii, Familiei și Egalitarii de Șanse să promoveze un proiect de act normativ care să reglementeze diferit cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani și în funcție de latura contributivă a beneficiarilor de indemnizație.
De asemenea, s-a mai reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Iar conform art. 16 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Totodată potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Având în vedere aceste principii instanța a apreciat că aplicarea unui cuantum fix al indemnizației pentru creșterea copilului până la doi ani fără o diferențiere privind cuantumul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale se constituie într-o situație discriminatorie.
Astfel, o situație discriminatorie apare și atunci când persoane sau grupuri de persoane aflate în situații diferite sunt tratate asemănător, fără ca acest tratament sa fie justificat de un scop legitim.
În interpretarea art. 14 CEDO referitor la interzicerea discriminării Curtea Europeana a Drepturilor Omului folosește expresia de persoane aflate în situații analoage.
Față de cele de mai sus, tribunalul a reținut că prin neacordarea indemnizației pentru creșterea copilului raportat la contribuția de asigurări sociale plătită, reclamanta a suferit un prejudiciu reprezentând diferența dintre indemnizația de care a beneficiat și cea de care trebuia să beneficieze pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Referitor însă la pretențiile reclamantei privind plata despăgubirilor pentru perioada 09.2004- 12.2005, în considerarea prevederilor art. 1, 3, 7 si 12 din nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiție și Casa Județeana de Pensii
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale de mai sus a fost admisă în parte acțiunea precizată și au fost obligați pârtii la plata în favoarea reclamantei a sumei de 16.954 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia în perioada ianuarie 2005 - august 2005 (ce a fost calculată conform datelor transmise de Serviciul contabilitate al Tribunalului Bihor ), sumă ce s-a dispus a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Cu privire la susținerile pârâtului Ministerul Justiției în sensul că pe perioada 25.07.2005- 01.09.2005 reclamanta a beneficiat de indemnizație de creștere a copilului în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu, conform art. 78 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, după cum rezultă din statele de plată comunicate de Tribunalul Bihor, Serviciul Contabilitate, în aceasta perioadă reclamanta a beneficiat de o indemnizație pentru creșterea copilului într-un cuantum fix de 783 lei lunar.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocate de acest pârât, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 27 alin. 3 din OUG nr. 137/2000, în cauzele care au ca obiect discriminarea este obligatorie citarea în calitate de autoritate de stat în domeniul discriminării, dar acesta nu poate fi obligată la plata indemnizației solicitate de reclamantă, neavând atribuții în acest sens. Ca urmare cererea reclamantei fată de a fost respinsă constatându-se lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, întrucât acesta în calitate instituție care elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat îi revine sarcina de vira sumele de bani necesare efectuării plății către reclamanta.
Totodată a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, având în vedere că acesta are ca atribuție să fundamenteze și sa elaboreze proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor aceasta a fost admisă în temeiul art. 60 Cod procedură civilă, având in vedere că în perioada solicitată contribuția de asigurări sociale se făcea venit la bugetul asigurărilor sociale, buget administrat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Pentru acest considerent a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat acesta sa vireze sumele necesare plății indemnizației cuvenite reclamantei.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 265/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin B, în reprezentarea Statului R, MINISTERUL JUSTITIEI, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și chematul în garanție MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITATII DE și în consecință:
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1123/LM/02.12.2008 dată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în sensul obligării pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, în reprezentarea Statului R, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 16 954 lei de la data introducerii acțiunii -31.01.2008 și la plata efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1123/LM/2008 a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, în reprezentarea Statului Român, Ministerul Justiției, Casa Județeana de Pensii B și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 16954 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia în perioada ianuarie 2005-august 2005 prin neacordarea în cuantumul cuvenit a indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului, sumă ce va fi actualizata cu indicele de inflație la data plății efective. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva chematului în garanție Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, și a fost obligat chematul în garanție să vireze sumele necesare plății indemnizației cuvenite reclamantei, a fost respinsă cererea formulată împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesual pasive.
S-a reținut că instanța a omis însă se să pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâților și la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 16.954 lei de la data introducerii acțiunii-31.01.2008 și până la plata efectivă, dobânzi care au fost solicitate prin precizările scrise depuse la dosar.
Având în vedere că s-a apreciat că reclamanta este îndreptățita la plata acestor dobânzi legale în temeiul art. 1088 Cod civil, instanța constată că cererea acesteia este întemeiată, astfel că, în baza art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă, a admis-o și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 1123/LM/2008, în sensul că a obligat pârâții și la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 16.954 lei de la data introducerii acțiunii-31.01.2008 și până la plata efectivă.
Împotriva sentinței civile nr. 1123/LM/2008 și a sentinței civile nr. 265/LM/2009 a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât și respingerea acțiunii față de el ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în susținerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1123/LM/2008, acest recurent arată că hotărârea atacată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sens în care susține faptul că în mod greșit instanța a reținut calitatea sa de parte obligată în raportul juridic dedus judecății, subliniind că, calitatea de ordonator principal de credite nu are nici o relevanță în cauză, nefiind titular al obligației corelative dreptului ce formează conținutul juridic al raportului dedus judecății.
Au fost invocate în susținerea recursului dispozițiile art. 121 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, alineatul al doilea stipulând că indemnizațiile prevăzute de alin. 1 se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în sprijinul recursului declarat împotriva sentinței civile nr.265/LM/2009 recurentul Ministerul Justiției și Libertăților arată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, față de împrejurarea că instanța a dispus completarea hotărârii fără a-i comunica precizările scrise prin care s-a cerut și plata dobânzii legale.
De asemenea, se arată și faptul că instanța a încălcat principiul contradictorialității prin aceia că, completarea a fost cerută în cuprinsul concluziilor scrise.
Se mai arată apoi că în mod greșit s-a dispus obligarea pârâților și la plata dobânzilor legale în măsura în care s-a dispus actualizarea în funcție de rata inflației, ajungându-se în acest fel la o dublă reparare prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva sentinței civile nr. 265/LM/2009 a Tribunalului Bihora declarat recurs și pârâta Casa Județeană de Pensii
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că instanța de fond încălcat dispozițiile art. 1088 Cod civil, întrucât acest text de lege face referire expresă la daunele interese pentru neexecutare, ori, intimata nu a solicitat executarea unui titlu executoriu pe care această instituție să-l refuze a-l îndeplini.
Pe de altă parte arată că, întrucât daunele interese sunt diferite ca fiind despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor contractuale, ori, între casa de pensii și intimată nu există încheiat vreun contract ale cărei obligații să fi fost îndeplinite de către Casa Județeană de Pensii
De asemenea, arată acest recurent că se impune clarificarea dispozitivului, în sensul precizării care dintre părți să execute obligația.
Împotriva sentinței civile nr. 1123/LM/02.12.2008 a Tribunalului Bihora declarat recurs și pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, și acest pârât criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta arată că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, întrucât chematul în garanție nu are calitate procesuală în cauză față de împrejurarea că de aplicarea prevederilor Legii nr. 303/2004, obligații nu pot fi decât ordonatorii principali de credite, secundari și terțiari, cu care reclamanta are raporturi de muncă.
Totodată arată că cererea este inadmisibilă întrucât prin intrarea în vigoare OUG nr. 148/2005, toate indemnizațiile pentru creșterea copilului nu se mai achită de la bugetul asigurărilor sociale de stat ci de la bugetul statului.
A mai invocat această recurentă și faptul că tribunalul judecat cauza cu încălcarea normelor de competența materială, susținând că, competența de soluționare a cauzei în primă instanță îi revenea Judecătoriei Oradea.
În privința fondului cauzei se arată că instanța trebuia să constate că prin aplicarea prevederilor OUG nr. 148/2005 nu s-a creat o discriminare în sensul acestui act normativ, că prin intrarea sa în vigoare s-au eliminat diferențele și discriminările anterioare existente între categorii profesionale care realizează același venit, dar care beneficiau de indemnizații în cuantumuri diferite.
Subliniază totodată că prevederile art. 79 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate prin OUG nr. 148/2005.
Împotriva sentinței civile nr. 265/LM/2009 a declarat recurs și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, arătând acesta că întrucât prin sentința civilă nr. 1123/LM/2008 instanța a dispus obligarea chematului în garanție Ministerul Muncii Familiei și Egalității de șanse să vireze sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă în baza principiului "accesorium segnitur principale" se impunea ca și în dispozitivul sentinței civile nr. 265/LM/2009 să fie menținută dispoziția cu privire la obligarea chematului în garanție la plata dobânzilor legale solicitate de reclamantă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, ca tardiv formulat a recursului declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 265/LM/2009 și ca nefondat a recursului declarat de Casa Județeană de Pensii B împotriva aceleiași sentințe.
Intimata nu s-a opus la admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 265/LM/2009.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, a materialului probator administrat în cauză cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1123/LM/2008, se constată că singura critică invocată de acest recurent la adresa hotărârii recurate vizează lipsa calității sale procesuale pasive în raportul juridic dedus judecății.
În privința acestui aspect tribunalul corect statuat faptul că, calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților este dată de împrejurarea că acest pârât are ca și atribuție fundamentarea și elaborarea proiectului bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate în subordinea sa, repartizarea alocațiilor bugetare ordonatorilor secundari de credite, calitate ce este dată, de altfel, și de raporturile de muncă existente între reclamantă și acest pârât.
Nefondate se constată a fi și criticile aceluiași recurent la adresa sentinței civile nr. 265/LM/2009 a Tribunalului Bihor.
Astfel, nu se poate reține în cauză o încălcare a prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, prin faptul că instanța a dispus completarea hotărârii, fără a i se comunica acestui pârât concluziile scrise în cuprinsul cărora s-a solicitat plata de dobânzi legale.
În acest sens este de subliniat faptul că solicitând dobânzile legale în cuprinsul concluziilor scrise, care au fost înregistrate la dosarul cauzei în data de 16.10.2008, reclamanta nu a făcut altceva decât să-și mărească practic câtimea obiectului cererii, nefiind vorba despre formularea unei cereri noi sau de o modificare a obiectului acțiunii pentru care să fie necesară o precizare scrisă, care să le fie comunicată părților în cauză, sens în care vor fi avute în vedere prevederile art. 132 al. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia nu se socotește ca fiind o modificare a obiectului cererii, mărirea sau micșorarea câtimii obiectului, mențiunile respectiv urmând a fi consemnate în încheierea de ședință.
Apoi, eronat apreciază acest recurent că prin acordarea dobânzilor legale s-a ajuns la o dublă reparare prejudiciului, urmare a actualizării sumei în funcție de rata inflației.
Astfel, prin actualizarea sumei cu indicele de inflație se urmărește acoperirea prejudiciului efectiv suferit, urmare a deprecierii monedei naționale, pe când dobânda legală reprezintă folosul ce putea fi obținut prin folosirea acelei sume (folosul nerealizat).
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, instanța apreciază, de asemenea, a fi nefondate toate criticile invocate la adresa hotărârii tribunalului.
În ceea ce privește criticile axate pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive, este de subliniat că prevederile OUG nr. 148/2005 nu au incidență în cauză, acest act normativ a intrat în vigoare ulterior perioadei vizate în cauză, iar despăgubirile solicitate de reclamantă reprezentând diferența de indemnizație pentru creșterea copilului, în perioada aferentă derulării concediului pentru îngrijirea copilului constituia un drept de asigurare socială care se achita de la bugetul asigurărilor sociale de stat nu de la bugetul statului.
Referitor la susținerile legate de soluționarea cauzei cu încălcarea competenței materiale, este de subliniat că reclamanta nu a formulat o acțiune în pretenții de drept comun ci o acțiune în despăgubiri întemeiată pe prevederile art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000, vizând drepturi de asigurări sociale, pentru care competența de soluționare în primă instanță îi revine tribunalului, față de prevederile art. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.
Cât privește fondul raportului litigios, corect a statuat prima instanță că reclamanta este îndreptățită a beneficia de plata cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, a unui procent de 85% din baza de calcul prevăzut de art. 99 alin.2 din Legea nr. 19/2000, respectiv din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului, pe baza cărora s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective și cu un salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, astfel cum a fost completat art. 125 din Legea nr. 19/2000 prin OG nr. 9/2003.
În acest sens se vor luat în considerare prevederile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principiu de bază principiul contributivității, care presupune ca fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin urmare, cum la data la care a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului funcționa principiul contributivității, solicitarea reclamantei ca indemnizația să fie corelată în privința cuantumului ei cu sumele care i-au fost reținute drept contribuție de asigurări sociale nu poate fi considerată injustă.
Cu privire la acest aspect, judicios prima instanță a făcut aplicarea art. 14 din CEDO potrivit căruia exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională și socială, apartenență la minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, precum și cele ale art. 16 din Constituția României potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Totodată se impune a se avea în vedere și faptul că prevederile OUG nr. 148/2005 au fost declarate discriminatorii prin Hotărârea nr. 241/16.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sub aspectul egalității de tratament a magistraților.
Nefondate sunt și criticile recurentei Casa Județeană de Pensii B, greșit considerând aceasta că daunele interese cuprinzând dobânda legală se cuvin numai în situația în care există un titlu executoriu care se execută cu întârziere.
În realitate, așa cum s-a arătat mai sus, prin acordarea dobânzilor legale se urmărește acoperirea folosului nerealizat, acestea datorându-se de la data introducerii cererii de chemare în judecată cu excepția situației în care debitorul a fost pus în întârziere anterior acestei date.
Tot greșit apreciază apoi recurenta faptul că se impune lămurirea dispozitivului hotărârii recurate prin indicarea pârâtului care suportă obligația de plată.
Cum acțiunea a fost admisă împotriva mai multor pârâți, obligația de plată poate fi executată față de oricare dintre aceștia în funcție de opțiunea reclamantei.
În ceea ce privește însă recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B se constată că într-adevăr instanța a omis a insera în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 265/LM/2009, mențiunea de obligare a chematului în garanție de a vira și sumele necesare plății dobânzii legale aferente indemnizației cuvenite reclamantei, aspect față de care în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de acest pârât va fi admis.
Cum criticile invocate de ceilalți recurenți la adresa hotărârilor recurate sunt nefondate, recursurile declarate de aceștia vor fi respinse.
Excepția de tardivitate a declarării recursului împotriva sentinței civile nr. 265/LM/2009 de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, invocată de reclamantă, va fi respinsă recursul fiind expediat prin poștă înlăuntrul termenului de 15 zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN-prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - -, nr.2-4, sector 1, intimata reclamantă, domiciliată în O, B-dul - cel M, -.D,.22, județul B și intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 265/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă chematul în garanție să vireze și sumele necesare plății dobânzii legale aferente indemnizației cuvenite reclamantei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - -, nr.2-4, sector 1, împotriva sentințelor civile nr. 265/LM/2009 și 1123/LM/2008, ambele pronunțate de Tribunalul Bihor.
Menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1123/LM/2008 a Tribunalului Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie judecător - 08.07.2009
- dactilografiat grefier - 09.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Maria Galeș
