Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 2817/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2817/R/2009
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1838 din 18 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 03 decembrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent a depus la dosar precizări, la care a anexat un set de acte (filele 19-46).
De asemenea, se constată că la data de 04 decembrie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare la care a anexat un set de acte (filele 47 - 101), un exemplar din întâmpinare se înmânează reprezentantului reclamantului recurent.
Totodată, se constată că pârâta intimată nu a depus la dosar toate documentele din cele solicitate de instanță prin adresa emisă la data de 13 noiembrie 2009.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar trei cupoane de pensie ale reclamantului recurent și arată că reclamantul recurent a depus cerere din anul 2008, iar din dosar rezultă existența acestei cereri. Învederează faptul că recurentul reclamant locuiește în România, dar continuă să primească pensie din Ungaria.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul anulării Deciziei de respingere nr. 5851/20.10.2008 și a recalculării ( reacordării ) pensiei cu luarea în considerare a perioadelor lucrate numai în România în conformitate cu prevederile legislației de asigurări din România, întrucât din documentele de la dosar rezultă că în perioada șederii în Ungaria reclamantul recurent nu a realizat un stagiu de cotizare și solicită acordarea pensiei de la data de 1 octombrie 2008, chiar dacă cerea adresată autorităților din Ungaria a fost formulată în februarie 2008.Consideră că reclamantul recurent este îndreptățit la acordarea pensiei la nivelul recalculării din anul 2005.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că, și în prezent reclamantul recurent beneficiază de pensie din Ungaria iar sub aspect juridic acordarea drepturilor în România s-ar justifica nu din data de 01 octombrie 2008, ci de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțate în România, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 18.06.2009, prin sentința civilă nr. 1838/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a respins excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, având în vedere faptul că pârâta a comunicat decizia la data de 18.11.2008, iar acțiunea a fost trimisă prin poștă la data de 18.12.2008, conform ștampilei aplicate de Poșta Română, astfel că acțiunea a fost formulată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Reclamantul a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii din România începând cu data de 01.12.1996.
Ulterior, la data de 01.01.2006, drepturile de pensie au fost suspendate în baza art. 92 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 19/2000, respectiv pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celălalt stat.
Astfel, reclamantul a beneficiat de pensie în Ungaria. Instituția de asigurări sociale din Ungaria i-a stabilit drepturile în sistemul al pensiilor de stat, luând în considerare perioadele de asigurare din România, ca și cum întreaga perioadă de asigurare ar fi fost realizată în Ungaria.
Reclamantul nu a realizat perioade de asigurare în Ungaria, ci doar în România.
Drepturile de pensie ale reclamantului nu pot fi revizuite în sistemul public din România, reclamantul putând beneficia doar de exportul pensiei stabilite de instituția de asigurări din Ungaria, potrivit Regulamentului nr. 1408/71 al CEE.
Potrivit art. 10 din Regulament, prestațiile în bani de invaliditate, de bătrânețe sau de urmaș, rentele pentru accidente de muncă și alocațiile de deces dobândite potrivit legislației unuia sau mai multor state membre nu pot suferi nici o reducere, modificare, suspendare, suprimare sau confiscare datorită faptului că beneficiarul are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția debitoare, astfel că reclamantul poate avea calitatea de pensionar doar în sistemul al pensiilor de stat.
Raportat la considerentele arătate mai sus, în temeiul art.155 din Legea nr.19/2000, a fost respinsă acțiunea reclamantului.
În termen legal, a declarat recurs, reclamantul -, solicitând admiterea recursului, cu modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul anulării deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie.
În motivarea recursului arată că nu solicită plata drepturilor de pensie așa cum acestea au fost stabilite în Ungaria, ci solicită ca plata drepturilor de pensie să se facă în România, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000 și a perioadelor lucrate în România, pentru care a plătit CAS și pensie suplimentară.
Apreciază că legislația comunitară în materie de pensii nu interzice dobândirea, păstrarea sau redobândirea drepturilor la prestații constând în dreptul la pensie pentru perioadele de asigurare sau de reședință realizate potrivit legislației oricărui stat membru.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, învederând faptul că pentru cererile privind revizuirea sau acordarea unor pensii, se aplică Regulamentul Consiliului nr. 1408/71/CEE și Regulamentul Consiliului nr. 574/72/CEE, nefiind posibil să se aplice în cazul recurentului reclamant prevederile Convenției intervenite între Guvernul Populare Române și Guvernul Populare Ungare privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, pe baza cărora ar fi putut să solicite reluarea plății pensiei în sistemul public de pensii ca urmare a stabilirii domiciliului în România. Invocă, de asemenea, prevederile art. 10 al.1 din Regulamentul 1408/71.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, Curtea îl găsește întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. - din 24.12.1996, reclamantului recurent i s-a stabilit pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, reținându-se o perioadă de contribuție la pensia suplimentară de 29 ani și 10 luni.
La data de 01.06.2006, ca urmare a faptului că a obținut o viză de ședere în Ungaria, drepturile de pensie ale acestuia au fost suspendate, în conformitate cu art. 92 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Anterior suspendării plății pensiei, aceasta a fost recalculată, prin decizia nr. - emisă de Casa Județeană de Pensii C la data de 26.07.2005, stabilindu-se un punctaj de 2,04842( 64 dosar fond).
În baza prevederilor Convenției dintre Guvernul Populare Române și Guvernul Populare Ungare, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, aprobată prin hotărârea nr. 732/22.11.1961, recurentului reclamant i s-a acordat la cerere, o pensie de către instituția din Ungaria. Documentația de la dosar confirmă faptul că reclamantul recurent nu realizat perioade de asigurare în Ungaria, aspect necontestat de către intimată.
Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la data de 01.01.2007, Convenția menționată și-a încetat efectele, devenind aplicabile normele comunitare din materia prestațiilor de asigurări sociale.
Curtea consideră că în mod greșit prima instanță a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 10 al.1 din Regulamentul Consiliului nr. 1408/71/CEE.
Astfel, se reține că Regulamentul Consiliului nr. 1408/71/CEE referitor la aplicarea sistemelor de securitate socială angajaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor lor, care se deplasează pe teritoriul comunității și Regulamentul Consiliului nr. 574/72/CEE privind aplicarea Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE stabilesc egalitatea de tratament între cetățenii statelor membre - acordarea acelorași drepturi și impunerea acelorași obligații de securitate socială, între cetățenii proprii și cei ai altor state membre, care se deplasează în interiorul Uniunii europene, în vederea desfășurării unei activități profesionale sau a stabilirii domiciliului, - determinarea legislației aplicabile, astfel încât o persoană să nu fie supusă, în același timp mai multor legislații de securitate socială sau, dimpotrivă să nu facă obiectul nici unei legislații, - totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii și acordării drepturilor, ceea ce presupune ca instituția competentă la calcularea drepturilor ce îi revin unui lucrător migrant (persoană care și-a desfășurat activitatea în mai multe state ale Uniunii Europene), ia în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât și perioadele realizate în statele membre, drepturile fiind calculate de fiecare stat proporțional cu perioada de asigurare realizată conform propriei legislații.
Aceleași regulamente cuprind dispoziții referitoare la exportul prestațiilor, ceea ce presupune dreptul unui lucrător migrant de a beneficia de prestațiile dobândite din statele în care și-a desfășurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu.
Pornind de la normelor comunitare menționate, se constată că acestea au în vedere persoanele care au calitatea de migrant (persoană care și-a desfășurat activitatea în mai multe state ale Uniunii Europene)i, categorie în care însă nu se regăsește și reclamantul recurent, întrucât acesta, așa cum s-a arătat deja, nu a realizat stagiu de cotizare decât în România. Or, din această perspectivă nu se poate reține aplicabilitatea nici uneia din normele comunitare menționate.
Decizia nr. 5851/20.10.2008 este nelegală, în condițiile în care în mod cu totul eronat Casa Județeană de Pensii a reținut că prin solicitarea lui, reclamantul recurent urmărește acordarea unor drepturi de pensie comunitară(3 dosar fond).
de la dosar, scripte care au fost adresate și intimatei, confirmă faptul că reclamantul dorește reluarea în plată a pensiei suspendate, cu luarea în considerare a punctajului stabilit prin decizia de recalculare.
Or, potrivit art. 93 al. 1 din Legea nr. 19/2000, reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la data încetării cauzei de suspendare.
Având în vedere dispozițiile art. 92 al.1 lit. a din Legea nr. 19/2000, faptul că reclamantul recurent și-a restabilit domiciliul pe teritoriul României, iar Convenția în baza căreia i s-au acordat drepturile de pensie în Ungaria a încetat să mai producă efecte, se apreciază că reclamantul reclamant este îndreptățit să beneficieze de reluarea în plată a pensiei stabilite anterior în România și care a fost suspendată, cu luarea în considerare a punctajului stabilit prin decizia de recalculare din 2005.
Referitor la data repunerii în plată, se reține că reclamantul recurent a solicitat acordarea acestui drept începând cu data de 01.10.2008, cerere care însă nu poate fi primită, din perspectiva faptului că în prezent reclamantul recurent beneficiază de pensie din Ungaria, primind-o lunar, astfel că acordarea drepturilor în România s-ar justifica nu din data de 01 octombrie 2008, ci de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțate în România
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 312 al.3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și va dispune anularea deciziei nr. 5851/20.10.2008 emise de pârâtă.
De asemenea, va obliga pârâta să repună în plată decizia nr. - din 19.09.2005, emisă în favoarea reclamantului, începând cu data de 07.12.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1838 din 18.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea reclamantului - împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C
Dispune anularea deciziei nr. 5851/20.10.2008 emise de pârâtă.
Obligă pârâta să repună în plată decizia nr. - din 19.09.2005, emisă în favoarea reclamantului, începând cu data de 07.12.2009.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
în
Semnează președintele instanței
GREFIER
- -
Red.DG/dact.MM
5ex./21.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
