Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 294/R/2009
Ședința publică din 17 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 488/F din 17 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - N, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale - pensie de invaliditate.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 ianuarie 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent - a depus la dosar un script, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă ( fila 13 din dosar ).
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.488/F din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului - împotriva pârâtei casa Județeană de Pensii B-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 248 din 28 februarie 2007 la Casa Județeană de Pensii B-N, reclamantul - a solicitat acordarea pensiei de invaliditate, sens în care a atașat mai multe înscrisuri în scopul de a demonstra diagnosticul afirmat, precum și copia carnetului de muncă. De asemenea a anexat la cerere și certificatul cu nr. 507/3 iunie 1993 eliberat de Direcția de muncă și Protecție socială a județului B-N, Cabinetul de Expertiză medicală și recuperarea forței de muncă prin care s-a certificat boala de care suferă - - fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Prin adresa cu același nr. din 27 martie 2007 pârâta CJP BN i-a răspuns reclamantului că nu îndeplinește stagiul de cotizare prevăzut în disp.art.57 din 19/2000 pentru a beneficia de pensie de invaliditate raportat la vârsta sa având la data depunerii cererii (avea vârsta de) 56 ani așa cum rezultă din copia actului de identitate 46 (dosar fond) și un stagiu de cotizare de 3 ani 4 luni și 4 zile așa cum rezultă din copia carnetului de muncă. Stagiul de cotizare prevăzut în tabelul 3 art.57 din 19/2000 este de 25 ani la o vârstă a asiguratului de pe peste 55 ani, iar potrivit prev.alin.2 din același articol "beneficiază de pensie de invaliditate și asigurări care până la data ivirii invalidității au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar prev.în tabelul 3".
În realitate, art.57 dinL.19/2000 prevede că, asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta conform tabelului nr.3 iar conform alin.2 din același articol, beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut de tabelul 3. 3 al art.57 arată că asigurații prev.de art.47 beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prev.în tabelul 3, în raport de vârsta avută la data expertizării.
Art.47 din 19/2000 reglementează situația persoanelor asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent.
Având în vedere dispozițiile legale enumerate s-a verificat cererea de pensionare a reclamantului având în vedere vârsta la care s-a ivit invaliditatea petentului, și stagiul de cotizare realizat de acesta până la acel moment.
Întrucât cuprinsul actelor aflate la dosar face trimitere la apariția semnelor bolii de care suferă reclamantul (diagnosticat definitiv cu schizofrenie paranoidă ireversibilă), și care au determinat ulterior încadrarea sa în grad de invaliditate, încă din perioada studenției sale, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru lămurirea acestui aspect, esențial în tranșarea litigiului.
Concluziile specialiștilor, necontestate de reclamant și cuprinse în raportul atașat la dosar efectuat de către Serviciul Județean de Medicină Legală B-N, sunt că afecțiunile de care suferea reclamantul, respectiv "Stare neurastenică cu elemente anxioase, neurastenie anxioasă cu tulburări vegetative, psihopatie-decompensare depresiv reactivă", și pentru tratarea cărora a fost internat în spital în perioada 8 iunie - 1 iulie 1974 și 1 aprilie - 15 mai 1979 respectiv 23 mai - 26 iunie 1979, cuprinse și în certificatul medico-legal nr. 180/18 ianuarie 1982 (50 dosar fond), eliberat anterior certificatului de încadrare într-o categorie de persoane care necesită protecție specială din 3 iunie 1993 (57 dosar fond), nu determinau scăderea capacității de muncă încadrabilă într-un grad de invaliditate la acel moment, concluzionându-se că afecțiunile care au determinat încadrarea reclamantului în gradul II de invaliditate la acel moment, "au putut apărea în cursul anului 1990".
În raport de Concluziile raportului de expertiză (probă științifică ale cărei concluzii nu pot fi combătute decât printr-un mijloc de probă cu o valoare științifică similară) se conchide că pretenția dedusă judecății nu poate fi satisfăcută în sensul pretins de reclamant, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse imperativ de art.47 și 57 alin.3 din 19/2000, pentru ca reclamantul să poată beneficia de pensie de invaliditate (stagiul de cotizare realizat este de 3 ani 4 luni și 4 zile potrivit înscrisurilor din carnetul său de muncă 42-45 dosar fond, iar vârsta avută în anul 1990 este de 49 ani, împlinită la 20 februarie 1951.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, văzând și disp.art.155 din 19/2000, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind acordarea pensiei de invaliditate formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii B-
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care susținut că boala de care suferă (schizofrenie paranoică) a debutat în perioada în care era student la Institutul B, în anul 1974, la vârsta de 23 de ani după cum rezultă din biletul de ieșire din Spitalul B (foia de observație nr.1261/01.07.1974).
În raport de vârsta avută la data ivirii invalidității și de vechimea în muncă de 3 ani, 4 luni și 4 zile reclamantul precizează că este îndreptățit, conform art.23 din Legea nr.27/1966 să beneficieze de pensie de invaliditate.
Ulterior, reclamantul a depus la data de 02.12.2008 și 15.12.2008 o completare a motivelor de recurs, care însă nu pot fi luate în considerare, neîncadrându-se în termenul legal de recurs și neconstituind motive de ordine publică.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță că reclamantul nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei de invaliditate, prevăzute de art.57 din Legea nr.19/2000, acesta fiind actul normativ în funcție de care se analizează pretențiile reclamantului și nu art.23 din Legea nr.27/1966, care a fost abrogat prin Legea nr.3/1977, anterior solicitării pensiei de invaliditate.
Astfel, forța probantă a raportului de expertiză (37-39), care atestă că afecțiunile care au determinat încadrarea reclamantului în grupa II de invaliditate "au putut apărea în cursul anului 1991" este superioară actelor medicale invocate de reclamant, care nu se referă la scăderea sau pierderea capacității de muncă în sensul art.47 și 57 din Legea nr.19/2000.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico legale, referitoare la data ivirii invalidității (anul 1990), Curtea de Apel constată că în mod judicios s-a reținut prin hotărârea atacată că stagiul de cotizare realizat de reclamant (3 ani, 4 luni și 4 zile) nu este îndestulător, conform tabelului 3, aferent art.57 din Legea nr.19/2000, în raport de vârsta avută în 1990 (39 de ani), pentru acordarea pensiei de invaliditate, cu observația că eroarea materială comisă de prima instanță cu privire la vârsta reclamantului în 1990 (49 de ani, în loc de 39 de ani) nu influențează soluția pronunțată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 488 din 17.09.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./27.02.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
