Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.374/
Ședința publică din 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea, cu domiciliul în B,-, jud.B împotriva sentinței civile nr.798/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, cauza având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și pentru recurenta - contestatoare a răspuns avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier; după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-contestatoare susține pe scurt motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând în concluzie admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul intimatei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B consideră că sentința pronunțată de Tribunalul Brăila este temeinică și legală solicitând în concluzie respingerea recursului declarat de contestatoarea ca fiind netemeinic și nelegal.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.798/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
A fost anulată decizia nr.348/20.08.2008 și respinsă contestația cu privire la decizia nr.337/11.08. 2008.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal sub nr.2145/113/11.09.2008, cheamă în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, pentru a se dispune în contradictoriu cu aceasta - anularea deciziilor de imputație a plăților nr.337/11.08.2008 și nr.348/20.08.2008, precum și exonerarea de plata sumelor de 1006 lei, respectiv 216 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost angajată cu contract individual de muncă la SC. - - Sucursala B de la 16.06.2004 până la 23.04.2008.
Prin decizia nr.21/25.03.2008 a fost concediată. Contestând decizia, a abținut anularea ei (sent.civ.nr.460 /30.06.2008 a Tribunalului Brăila - dosar nr-) și pe cale de consecință, reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale, până la data reintegrării.
După comunicarea hotărârii de mai sus (la 22.07.2008) s-a emis de către angajator decizia de reintegrare în muncă, iar prin decizia nr.73/24.07.2008 s-a dispus din nou concedierea, începând cu 21 august 2008.
Pe baza primei decizii de concediere, reclamanta s-a prezentat la sediul pârâtei și a solicitat să fie înregistrată și să i se plătească drepturile ce i se cuvin ca șomer.
În aceste condiții, a beneficiat de indemnizație de șomaj (1006 lei) și a urmat și cursurile de perfecționare obligatorii pentru șomeri (comunicare în limba engleză) (216 lei).
, consideră că în mod nelegal și netemeinic pârâta îi impută sumele de mai sus.
Atât indemnizația de șomaj, cât și cursul de perfecționare au fost acordate în conformitate cu statutul de șomer pe care l-a avut la data respectivă și nu se justifică cele două decizii.
Pârâta, prin întâmpinare, solicită respingerea acțiunii cu privire la prima decizie, considerând că reclamanta nu poate încasa legal, atât indemnizația de șomaj, cât și salariul ca urmare a reintegrării.
Cu privire la a doua decizie, apreciază ca fondată acțiunea în anulare, întrucât nu i se poate imputa reclamantei urmarea unui curs la care o obliga legea la data când era șomeră.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut cele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr.337/11 august 2008 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă i-a fost imputată reclamantei suma de 1006 lei, reprezentând indemnizația de șomaj încasată în perioada 23.04.2008 - 30.06.2008.
În motivarea deciziei s-a consemnat că în intervalul enunțat, reclamanta a redobândit calitatea de salariat la. Sucursala B, conform sentinței civile nr.460/30.06.2008 a Tribunalului Brăila, prin care a fost anulată și decizia de concediere nr.21/25.03.2008 care a stat la baza plății indemnizației de șomaj.
Verificând legalitatea și temeinicia decizie de mai sus tribunalul constată că este emisă cu respectarea dispozițiilor în materie.
Potrivit art.47 al.1 din Legea nr.76/2002 sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj se recuperează pe bază de decizii de la beneficiar.
La data de 11 august 2008, când s-a emis decizia contestată, reclamantei i se comunicase, atât hotărârea judecătorească prin care fusese reintegrată în muncă, dar și decizia nr.72/23.07.2008 prin care conducerea -Sucursala a dispus reintegrarea sa în muncă.
Prin aceste două acte s-a confirmat redobândirea calității de salariat de către reclamantă.
Chiar dacă nu se poate reține în sarcina reclamantei vreo culpă în plata indemnizației de șomaj, ea este indiscutabil, beneficiara acestei indemnizații și în același timp, pe baza hotărârii judecătorești este salariata SC pentru perioada în care a încasat indemnizația de șomaj.
De la data la care s-a dispus concedierea lui prin decizia nr.21/25.03.2008 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.460/2008 a Tribunalului Brăila, conform legislației în vigoare, reclamanta a avut calitatea de șomer.
După data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței de reintegrare, în mod retroactiv a pierdut statutul de șomer și l-a recăpătat pe cel de salariat.
Potrivit legislației în vigoare, nu constituie temei de suspendare a plății indemnizației de șomaj, existentă pe rolul instanțelor judecătorești a contestației împotriva deciziei de concediere.
Faptul că în speță, reclamanta a fost sau nu reintegrată sau dacă s-a emis o nouă decizie de concediere nu are relevanță cu privire la statutul său juridic de salariat și cu privire la reluarea efectelor contractului individual de muncă.
Așadar, în mod legal, pârâta a emis decizia nr.337/11 august 2008 pentru recuperarea sumei încasate ca indemnizație de șomaj, tribunalul urmând să respingă contestația ca nefondată.
Cu privire însă la a doua decizie, tribunalul constatat că nu se justifică emiterea ei.
În temeiul art.41 din legea nr.76/2002, persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, are, printre alte obligații și pe aceea de participa la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agenția de ocupare a forței de muncă la care este înregistrată.
Pentru neîndeplinirea obligației de mai sus, șomerului responsabil i se încetează plata indemnizației de șomaj (art.44 lit.c Legea nr.76/2002).
Față de aceste prevederi legale, exprese, reclamantei nu i se poate imputa vreo culpă pentru încasarea contravalorii cursurilor absolvite.
Concluzionând, tribunalul a admis în parte contestația, fiind anulată decizia nr.348/20.08.2008 și respingerea contestației împotriva deciziei nr.337/11 august 2008.
În baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata în parte a cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat), în măsura admiterii acțiunii.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta criticând-o sub aspectul soluției de respingere a contestației vizând decizia nr.337/2008 emisă de intimata
A considerat ca fiind rezultatul interpretării greșite și contradictorii a două situații de fapt similare pentru aceleași subiecte de drept dar cu explicații diferite, lucru inacceptabil din punct de vedere al tehnicii de interpretare a normei juridice.
Între cele două decizii există o zonă de timp comună situată între 27.06.2008 -30.06.2008, ceea ce face să existe elemente comune având și calitatea de beneficiar al Legii nr.76/2002.
Modul în care angajatorul a înțeles să pună în aplicare decizia de reintegrare dovedesc o simulare a aplicării sentinței indicate, fără a-i da o eficiență, în concret, prin aceeași hotărâre dispunându-se obligarea unității B la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației pentru perioada începând cu 23.04.2008 până la data reintegrării efective.
Cauza de față având la bază imputația sumei de 1006 lei acordată cu titlu de indemnizație de șomaj nu se suprapune cu acordarea despăgubirilor reprezentând o particularizare a daunelor interese instituite prin art.1084 Cod civil.
Indemnizația de șomaj constituie o formă de protecție socială determinată de pierderea locului de muncă, plata acesteia încetând potrivit art.44 lit.a din Legea nr.76/2002 la data încadrării în muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni, în timp de reîncadrarea sa a durat 1 zi, considerând formală aducerea la îndeplinire a deciziei de reintegrare.
Drepturile bănești plătite cu titlu de indemnizație de șomaj nu au fost încasate necuvenit dată fiind categoria socială în care se încadra iar obligația de reintegrare nu putea să schimbe împrejurarea lipsei locului de muncă.
A solicitat casarea în parte a sentinței criticate în sensul respingerii capătului de cerere referitor la anularea deciziei nr.337/11.08.2008 emisă de
În drept a invocat prevederile art.80 din Legea nr.168/1999, art.304 pct.7 tz.II, 8 și 9, art.3041și 315 al.4 Cod procedură civilă, Legea nr.76/2002.
Prin întâmpinare, intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bas olicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurată.
Pe baza efectelor hotărârii judecătorești de reintegrare în mod retroactiv, contestatoarea pierdut statutul de șomer redobândindu-l pe cel de salariat, în speță soluțiile asupra contestațiilor formulate fiind diferite întrucât și motivațiile deciziilor emise au fost diferite.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentei - contestatoare privește modalitatea de soluționare de către prima instanță a contestației îndreptată împotriva deciziei nr.337/11.08.2008 emisă de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Prin decizia menționată, a fost imputată recurentei-contestatoare suma de 1006 lei reprezentând indemnizație de șomaj încasată necuvenit pe perioada 23.04.2008 - 30.06.2008 urmare reintegrării în funcția avută anterior, măsură dispusă prin sentința civilă nr.460/30.06.2008 a Tribunalului Brăila.
Nu poate fi primită critica recurentei-contestatoare în sensul că prima instanță a aplicat în mod greșit legea pentru situații de fapt similare, prin raportare la cealaltă decizie nr.348/30.08.2008 emisă de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Se constată că această din urmă decizie privește imputarea sumei de 216 lei reprezentând taxa de curs cu ocazia participării la cursul de perfecționare,Comunicare în limba engleză pe perioada 27.06.2008 - 22.07.2008.
Rezultă că cele două decizii emise de intimată privesc situații diferite, reglementate în mod distinct și prin dispozițiile legale în materie, art.44 al.1 lit.a și art.66 al.1 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă.
Față de obiectul diferit al acestora intervalul de timp comun celor două decizii nu justifică o rezolvare identică a contestației îndreptată împotriva acestora.
Chiar dacă ambele decizii au fost emise în considerarea statutului de șomer al recurentei contestatoare, la baza acestora s-au aflat temeiuri de fapt și de drept diferite.
Mai mult, prima instanță a analizat deciziile emise și din perspectiva vinovăției, reținându-se în ceea ce privește decizia nr.348/20.08.2008 că nu există o culpă a recurentei-contestatoare cu ocazia participării în mod gratuit la cursul de perfecționare respectiv.
În ceea ce privește decizia nr.337/11.08.2008 emisă de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art.5 pct.VII din Legea nr.76/2002, indemnizația de șomaj reprezintă o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ și militarilor care au efectuat stagiul militar și care nu s-au putut încadra în muncă.
Rezultă că acordarea indemnizației de șomaj este strâns legată de pierderea locului de muncă sau de imposibilitatea încadrării în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.44 al.1 lit.a din Legea nr.76/2002, plata indemnizației de șomaj încetează la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare de 12 luni.
În speță, ca efect al reintegrării în muncă a recurentei-contestatoare dispusă prin sentința civilă nr.460/30.06.2008 a Tribunalului Brăila în condițiile art.78 al.2 Codul muncii, acesta a redobândit calitatea de angajat,după dispozițiile legale enunțate mai sus nemaiputând beneficia de indemnizația de șomaj.
Considerațiile privind natura despăgubirilor acordate cu ocazia hotărârii judecătorești de reintegrare nu pot fi reținute, din interpretarea art.78 al.1 Codul muncii rezultând că acestea au caracterul unor drepturi salariale prin raportare la salariile indexate,majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariatul.
Așa cum a reținut și prima instanță, modalitatea de punere în executare a măsurii reintegrării de către unitate nu are relevanță din punct de vedere al statutului juridic de salariat, redobândit ca urmare a repunerii părților în situația anterioară emiterii actului de concediere.
În consecință,pe baza considerentelor arătate și potrivit dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.798/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, jud.B împotriva sentinței civile nr.798/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/06.05.2009
Tehnored./2 ex./ 12 Mai 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
