Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 437/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 161/21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii C și a intimatei reclamante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen și scutit de plata taxei de timbru. Se constată de asemenea că intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise la care sunt atașate înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și decizie de pensionare.
Instanța constată că aceste înscrisuri nu sunt înscrisuri noi acestea aflându-se în dosarul de fond.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 cpt. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 838/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea -, domiciliată in Sf G,-, 9, A, 1, jud C, in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII C, cu sediul in Sf G,-, reprezentată legal de.
A fost obligată intimata să emită decizie prin care să acorde, începând cu data de 01.04.2001, pensia de urmaș pentru reclamanta - după mama acesteia, decedată la data de 04.01.1997.
A fost obligată intimata să calculeze drepturile cuvenite reclamantei, cu titlu de pensie de urmaș după, pe perioada 01.04.2001-15.11.2007 și să plătească beneficiarei sumele restante datorate cu acest titlu.
A fost respinsă pretenția având ca obiect anularea Deciziei nr 197/22.11.2007 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Copiii, născut la data de 30.05.1989, si, nascuta la data de 11.10.1981 sunt descendenți de gradul I după și
Părinții celor doi copii au decedat unul după altul, la interval mic de timp, astfel: mama a decedat la data de 04.01.1997, tatăl Gad ecedat la data de 03.02.1997.
După decesul primului părinte (al mamei- ) cel de-al doilea rămas in viata ( G) a formulat cerere pentru acordarea pensiei de urmaș celor doi copii. Respectiva cerere a fost admisa de intimata care a emis Decizia nr 65796/07.02.1997 (fila 89) privind acordarea pensiei pentru doi urmași după titularul.
Apoi, in urma decesului si celui de-al doilea părinte, s-a emis Decizia nr 66545/08.05.1997 pentru acordarea pensiei celor doi copii după, G (fila 17).
Începând cu data de 01.10.2005, intimata a procedat la recalcularea drepturilor susținătorului decedat in conformitate cu art 1 din OUG nr 4/2005 si ale HG nr 1456/2005. S-a emis astfel Decizia cu nr 66544/26.01.2006 in care, printr-o eroare, a fost reținut procentul de 100% din pensia susținătorului, in loc de 75% pentru doi urmași, astfel cum prevede art 71 alin 2 lit b din Legea nr 19/2000. Ca urmare, fiecare urmaș a încasat in perioada 01.12.2005-30.09.2007 un procent de 50% din pensia susținătorului decedat, in loc de 37,5% cum ar fi fost îndreptățiți in mod legal.
Pentru restituirea sumelor încasate in plus de contestatoare intimata a emis Decizia de imputare nr 197/22.11.2007.
Prin Dispoziția emisă la data de 15.11.2007 intimata a suspendat acordarea pensiei de urmaș pentru contestatoare, din 01.10.2007, deoarece aceasta a terminat studiile intr-o forma de învățământ organizată si ca urmare nu mai poate beneficia in continuare de acordarea pensiei de urmaș.
In drept, instanța a reținut că pensia de urmaș pentru contestatoare a fost stabilita in conformitate cu prevederile art 45 lit a din Legea nr 3/1977, act normativ in vigoare la acea data si care stipula că, in cazul copiilor orfani de ambii părinți cuantumul pensiei de urmaș se stabilește, pentru doi copii, luându-se ca baza de calcul pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte.Ca urmare, normele in vigoare la data acordării dreptului la pensie pentru contestatoare, nu prevedeau posibilitatea cumulării pensiilor ambilor părinți decedați.
Odată cu intrarea in vigoare a Legii nr 19/2000 (începând din 01.04.2001), cuantumul pensiei de urmaș, in cazul orfanilor de ambii părinți, reprezintă însumarea drepturilor de urmaș, calculate după fiecare părinte, conform art 72 din lege.
Așa fiind, începând cu data de 01.04.2001, contestatoarea si fratele sau erau îndreptățiți la acordarea pensiei de urmaș calculată in modalitatea mai sus arătată.
Susținerile intimatei referitoare la faptul că trebuia formulată cerere de către parte pentru acordarea acestor drepturi si după mama decedata sunt neîntemeiate.
In acest sens instanța are in vedere ca cererea pentru acordarea pensiei de urmaș celor doi copii orfani de ambii părinți a fost formulată imediat după decesul părinților, fiind înregistrata mai întâi cererea de acordare a pensiei dupa, apoi si cererea de acordare a pensiei după G, astfel cum s-a arătat mai sus si cum rezulta din cuprinsul Deciziei nr 65796/07.02.1997-fila 73.
Ca urmare la data intrării in vigoare a prevederilor Legii nr 19/2000 dosarul de pensie de urmaș după cei doi părinți era deja format (cererile fiind anterior formulate), intimata cunoscând foarte bine situația celor doi copii, precum si împrejurarea ca fuseseră solicitate drepturile la pensie după ambii părinți. Dreptul copiilor la acordarea pensiei de urmaș după ambii părinți era născut in patrimoniul acestora anterior intrării in vigoare a noii legi, modalitatea de calcul a pensiei era insa diferita. Așa fiind, este nedrept a se refuza acordarea dreptului la pensie după părinții decedați, in noua modalitate reglementata de lege, pentru considerentul ca nu a fost înregistrată o noua cerere scrisa in acest sens după data intrării in vigoare a Legii nr 19/2000.
Având in vedere aceste considerente, instanța a apreciat cererea contestatoarei de acordare a pensiei de urmaș si după mama ca fiind întemeiata, admițând-
In temeiul art 72 din Legea nr 19/2000 instanța va obliga intimata să calculeze drepturile cuvenite lui -, cu titlu de pensie de urmaș dupa, pe perioada 01.04.2001-15.11.2007 si să plătească beneficiarei sumele restante datorate cu acest titlu.
In ceea ce privește pretenția având ca obiect anularea Deciziei nr 197/22.11.2007 emisă de intimată, instanța o va respinge ca neîntemeiata. Această decizie a fost emisă in conformitate cu prevederile art 187 alin 4 din Legea nr 19/2000 pentru recuperarea de la contestatoare a sumelor plătite necuvenit acesteia pe perioada 01.12.2005-30.09.2007, astfel cum s-a arătat in situația de fapt mai sus prezentata.
La executarea obligațiilor reciproce de plata a sumelor datorate de părți una alteia, acestea vor putea recurge la operația compensării.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de Apel Brașov, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți pentru perioada 1.02.2004 - 1.07.2005, perioadă în care Curtea nu a avut calitatea de ordonator secundar de credite.
Conform dispozițiilor legii 50/1996, salariile de bază ale magistraților se stabilesc pe funcții, grade profesionale și gradații, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură. Ulterior prin OG83/2000 s-a stabilit că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc, pe baza valorii de referință sectoriale, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese. Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătore grilelor prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție. În continuarea aceluiași act normativ se mai prevede faptul că unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat este indemnizația și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor ce se determină în raport cu venitul salarial.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că magistrații nu au calitatea de angajați în sensul prevederilor legii 53/2003 și în consecință sunt inaplicabile dispozițiile codului muncii.
Numai legiuitorul poate stabili, dacă și ce sporuri se adaugă anumitor categorii de salariați, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime pentru această categorie, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
În cuprinsul motivelor de recurs se mai critică cuantumul sumelor așa cum au fost încuviințate de instanță, fără însă a fi depus un calcul al sumelor rezultate din contabilitatea instanței.
O altă critică din recursul declarat de Curtea de Apel, vizează faptul că la sumele de bani solicitate au fost acordate în mod greșit și dobânzi legale. În cauză sunt incidente disp. art. 1088 cod civil, conform cu care reclamanții creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți. Trebuia observat faptul că Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite, care de altfel are și atribuții de angajare și salarizare a personalului.
Referitor la fondul cauzei, se mai arată în motivele de recurs ale Ministerului Economiei și Finanțelor, faptul că drepturile solicitate de reclamanți nu au nici un fundament legal și prin urmare nu pot fi admise. Aceasta cu atât mai mult cu cât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu are nici o culpă în neplata drepturilor solicitate de către reclamanți. Se mai arată că motivarea instanței de fond a fost întemeiată pe dispozițiile unui act normativ abrogat.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile nu sunt întemeiate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța de fond a reținut în mod corect faptul că această parte are în atribuții pregătirea proiectelor de buget anuale, precum și legile de rectificare bugetară în baza disp. legii 500/2002, astfel că în speța de față îi revine obligația de a pune la dispoziție celorlalte pârâte, fondurile necesare asigurării plăților solicitate de reclamantă. Prin urmare recurentul are calitate procesuală pasive iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Față de această situație, instanța apreciază că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiat, și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește criticile din recursul Curții de Apel, critici care vizează fondul cauzei, și temeinicia pretențiilor reclamantei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, și în consecință vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că disp. art. 33 din legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct 32 din OG 83/2000, și art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin 1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere că disp. art. 329 alin. 3 teza finală, din stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție, și să aprecieze că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, fiind în mod corect admise.
În ceea ce privește critica formulată în recursul Curții de Apel, cu privire la cuantumul sumei în discuție, trebuie precizat că prima instanță a utilizat calculul contabil efectuat de expertul contabil desemnat în cauză, sumă față de care nu a avut nici un fel de obiecțiune la fond și pe care însă a arătat în recurs că trebuie să fie diminuată.
Instanța de recurs nu poate avea în vedere aceste sume, așa cum sunt ele diminuate pentru că reclamanta a administrat proba cu expertiză, probă la care recurenta nu a făcut nici un fel de obiecțiune la calculele rezultate. A admite în recurs modificarea cuantumului pretențiilor rezultate din raportul de expertiză înseamnă de fapt, încălcarea principiului egalității părților în procesul civil și înlăturarea nejustificată a unei probe științifice, la care au achiesat toate părțile.
În ceea ce privește data de la care curge plata dobânzii legale, trebuie menționat că acest aspect putea fi invocat în fața instanței de fond și nu în cadrul recursului, dat fiind faptul că în cauză s-a administrat o probă științifică, probă ale cărei obiective urmărite de expert au fost discutate în contradictoriu și încuviințate de instanță. De altfel și obiecțiunile la raportul de expertiză au fost discutate iar la acel moment recurenta nu și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că dobânda legală trebuie calculată și acordată de la data cererii de chemare în judecată, astfel că în cadrul prezentului recurs, nu mai este posibilă cenzurarea raportului de expertiză, la care părțile au achiesat prin lipsa formulării obiecțiunilor. Un alt argument pentru care este admisibilă acordarea dobânzii legale așa cum a solicitat reclamanta, de la data scadenței debitului, este acela că în speță nu sunt incidente disp. art. 1088 din codul civil, întrucât punerea în întârziere este necesară numai pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. În materie extracontractuală, nu este necesară punerea în întârziere, pentru că dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri debitorului se naște de la data scadenței debitului. Lipsa unui contract de muncă între reclamantă și pârâți, face ca raporturile juridice să fie situate în afara raporturilor contractuale și în consecință plata dobânzii legale poate fi făcută începând cu data scadenței drepturilor bănești ce fac obiectul prezentului litigiu.
Prin urmare nici aceste critici nu pot fi primite, astfel că recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii C, împotriva sentinței civile nr. 161/2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
red. NG 22.05.2008
dact AG 4.05.2008/ 2 ex
jud fond / pricină
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
