Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 52/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, împotriva sentinței civile nr.901 din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18 ianuarie 2010, iar apoi pentru astăzi, 25 ianuarie 2010.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 901/22.10.2009, Tribunalul Covasnaa admis contestația formulată de contestatoarea C în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
A anulat dispoziția nr. 24 emisă de intimată la 3 august 2009 și a obligat instituția intimată să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească dreptul contestatoarei la plata indemnizației legale de șomaj, începând cu data de 3 august 2009.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, contestatoarea a fost încadrată în muncă la SC SRL B, începând cu data de 27.03.2006 cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Contractul de muncă a fost executat fără întreruperi până la data de 21.08.2007 când a intervenit suspendarea derulării, în temeiul art. 51 lit. "a" din Codul Muncii, respectiv pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Activitatea a fost reluată, deci suspendarea a încetat la data de 9.07.2009.
La data de 10.07.2009 s-a dispus de angajator încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin.(1) din Codul Muncii.
Autoritatea intimată prin dispoziția nr. 24 din 3 august 2009 dispus respingerea cererii contestatoarei de acordare a indemnizației de șomaj, începând cu data de 3.08.2009, pe motiv că nu realizează stagiu minim de cotizare de 12 luni, conform art. 34 alin.1, lit. a) a data depunerii cererii.
Instanța a reținut că prezenta contestație este întemeiată întrucât dispozițiile art. 35 alin.(1) din 76/2002 statornicesc că, în cazul persoanelor care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, stagiul minim de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare înregistrării cererii ( art. 34 alin.1 lit. a) din lege), se realizează prin însumarea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității, fără alte detalieri sau precizări.
Contestatoarea, anterior datei suspendării contractului de muncă pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, a fost salariata SC SRL B din data de 27.03.2006, a lucrat consecutiv fără nici un fel de întrerupere sau suspendare până la data de 21.08.2007, deci un timp de mai mult de 12 luni premergător suspendării pe temeiul art. 51 lit. a) din Codul Muncii.
Ziua lipsă din decembrie 2006 despre care face vorbire intimata nu intră în calculul celor 12 luni consecutive contributive care sânt realizate.
Având reglementările precitate care precizează că perioada contributivă de 12 luni se va calcula prin însumarea perioadei realizate după încetarea suspendării și cea premergătoare suspendării contractului individual de muncă, instanța a apreciat că în speță această cerință este îndeplinită.
Nu are relevanță asupra perioadei contributive faptul că cererea pentru acordarea indemnizației a fost depusă de contestatoare la data de 3.08.2009 deci după împlinirea termenului de 30 zile de la data concedierii, 10.07.2009, legea în materie nu sancționează depășirea acestui termen și nici nu dispune că acest interval se ia în calculul perioadei contributive.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta AJOFM C, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat modul de calcul al stagiului de cotizare, fără a avea în vedere faptul că stagiul de cotizare reprezintă 12 luni anterioare datei suspendării contractului de muncă și nu 12 luni din ultimele 24 de luni, fără a se lua în considerare perioadele de suspendare a contractului de muncă. Se mai arată că instanța de fond nu a analiza în ce modalitate a calculat termenul de 12 luni de stagiu de cotizare, și pentru ce motive a reținut că este vorba de 12 luni în ultimele 24 de luni.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din legea 76/2002 așa cum a fost modificată ulterior, șomerii beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ printre alte condiții și condiția privind stagiul de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că contestatoarea a avut contractul de muncă suspendat de drept potrivit dispozițiilor art. 50 al.1 lit. a din codul muncii, în intervalul de timp cuprins între 21.08.2007 și 09.07.2009, fiind în concediu de maternitate. Dispoziția legală pe care o invocă recurenta, și anume art. 35 din Legea nr. 76/2002, vizează ca singură excepție, persoanele al căror contract de muncă a fost suspendat, pentru incapacitate temporară de muncă, dacă această perioadă nu depășește 30 de zile. Ori contestatoarea a avut contractul de muncă suspendat de drept potrivit dispozițiilor art. 50 lit.a din Codul muncii pentru concediu de maternitate și nu în temeiul art. 50 lit.b din Codul muncii care reglementează expres situația incapacității de muncă. Rezultă astfel că la stabilirea perioadei de 24 de luni, se au în vedere dispozițiile art. 34 coroborat cu dispozițiile art. 35 din Legea mr. 76/2002, excepție făcând de la cumularea perioadei de asigurare realizată anterior suspendării cu perioada realizată după reluarea activității, numai persoanele al căror contract de muncă a fost suspendat pentru incapacitate de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile. Ori reclamanta nu s-a aflat în incapacitate de muncă, iar distincția dintre suspendarea pentru incapacitate de muncă și suspendare pentru concediu de maternitate a făcut- legiuitorul în dispozițiile codului muncii și nu instanța de judecată.
Prin urmare raționamentul instanței de fond este unul corect, iar din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă fără nici un echivoc, faptul că, contestatoarea a îndeplinit condițiile stagiului de cotizare de 12 luni, și în consecință întrunește condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva sentinței civile nr. 901/22.10.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./27.01.2010
Tehnoredact./28.01.2010/ 4 ex.
Jud. fond,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
