Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
Judecător - -
Grefier
*******************************
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta SC INTERNATIONAL SRL împotriva sentinței civile nr.496 din 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei s-a prezentat av. pentru intimată, lipsă apărătorul recurentei.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța față de lipsa apărătorului recurentei, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal s-au prezentat av. pentru recurentă și av. pentru intimată.
Instanța constată că apărătorul intimatei nu are depusă delegație de reprezentare la dosar și solicită acestuia să facă dovada calității de reprezentant al intimatei.
-. arată că este angajat de intimată pentru a-i reprezenta interesele în această cauză, însă se află în imposibilitatea de a depune delegație deoarece nu a intrat în posesia noilor tipizate eliberate de Baroul d e Avocați
-. arată că în condițiile în care apărătorul intimatei nu poate face dovada calității de reprezentant al acesteia, nu poate pune nici concluzii în cauză. Depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat în recurs.
La solicitarea instanței av. depune o delegație scrisă de mână și parafată din care reiese că a fost angajat de intimată pentru a-i apăra interesele în cauza de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
-. având cuvântul în susținerea recursului solicită modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Conform Legii 19/2000 în vigoare la momentul solicitării reclamantei, era prevăzută o procedură specială pentru persoana care avea calitatea de administrator al unei societăți, de a solicita plata indemnizației pentru creștere copil.
Intimata a avut calitatea de administrator al societății recurente, astfel că neexistând o identitate între pârâtă și persoana obligată să achite indemnizația pentru creșterea copilului, acțiunea reclamantei a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate. Art.22-25 din OUG nr.148/2005 astfel cum era în vigoare la acea dată precizează că Casa de județeană de pensii avea obligația și de a calcula, dar și de a plăti indemnizația pentru creștere copil.
Față de cele susținute și având în vedere și motivele scrise de recurs, solicită admiterea acestuia, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
-. pentru intimată având cuvântul arată față de primul motiv de recurs care se referă la faptul că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art.113 alin.3 lit.c din /2000, că la momentul încheierii contractului individual de muncă dispozițiile art.1371din Legea 31/1990 nu opera. Pentru aceste considerente solicită respingerea acestui motiv de recurs.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, precizează că intimata s-a adresat inițial casei teritoriale de pensii care a îndrumat-o către Tribunalul Neamț, deși avea obligația soluționării cererii intimatei așa cum aceasta era formulată. S-a mai solicitat și obligarea Casei Județene de Pensii N la plata despăgubirilor, știindu-se că SC nu funcționa. Obligația Tribunalului Neamț era să introducă în cauză la fond și Casa Județeană de Pensii N, lucru solicitat de reclamantă.
Precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui motiv de recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul - din data de 11.10.2007, reclamanta -, a chemat în judecată pe pârâta Internațional SRL, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună plata indemnizației de asigurări sociale reprezentând concediu pentru creștere copil până la vârsta de 2 ani începând cu data de 01.02.2005 și indemnizația pentru concediul de maternitate aferent lunii ianuarie 2005.
În fapt, petenta arată că la data de 01.02.2005 a solicitat unității pârâte aprobarea intrării în concediu de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani precum și acordarea drepturilor bănești aferent, însă acestea nu au fost acordate până la data introducerii acțiunii. Petenta arată că din cuprinsul unei adeverințe emise de către conducerea unității în data de 10.01.2006 rezultă existența cererii depusă pentru acordarea drepturilor bănești și chiar rezultă că petenta figurează cu o restanță financiară aferentă lunii ianuarie 2005.
În susținerea acțiunii a fost depusă adresa 5181/2006, cerere din 01.02.2005, adeverință din 10.01.2006, certificat de naștere seria - nr. - și copie a actului de identitate a reclamantei.
Pârâta a depus întâmpinare și o serie de alte memorii prin care în sinteză arată că acționarul majoritar al societății este soțul petentei, că între acționari sunt numeroase conflicte datorită administrării defectuoase a societății, că petenta și-a încheiat singură contract de muncă și că poate să își plătească singură indemnizația pentru creșterea copilului. Mai mult de atât se susține că societatea nu mai este în funcțiune.
Prin sentința civilă nr.496/C/22.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis în parte acțiunea în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 768 lei reprezentând indemnizația pentru concediul de maternitate aferent lunii ianuarie 2005 precum și suma de 8613 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, cuvenită pentru perioada 1.02.2005 - 31.12.2005.
De asemeni pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 de lei.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele argumente:
Petenta este salariata unității intimate conform contractului individual de muncă depus la dosar, începând cu data de 01.05.2001, contract înregistrat la ITM N, iar în data de 12.12.2004 a născut pe fiul așa după cum rezultă din certificatul de naștere de asemenea depus la dosar.
Începând cu data de 01.02.2005 petenta a solicitat acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani precum și acordarea drepturilor bănești aferente
Față de îndeplinirea condițiilor privind stagiul de cotizare, riscul asigurat, cererea petentei precum și textele legale în speță Legea 19/2000, apare ca neîntemeiată neplata drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului cuvenite reclamantei.
Intimata nu a putut face dovada achitării drepturilor bănești prin nici un mijloc de probă, ori față de îndeplinirea condițiilor privind acordarea sumelor de bani pentru creșterea copiilor, plata acestora apare ca fiind întemeiată.
Din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului precum și din Raportul de Inspecție Financiara al DGFP N rezultă că societatea este în ființă, iar în anul 2005 chiar a prestat activitate, perioadă în care trebuia ca petenta să își încaseze drepturile bănești.
Conflictele dintre asociați nu au legătură cu cauza, în speță aflându-ne într-un litigiu de asigurări sociale între un salariat și un angajator, generat de neplata drepturilor de asigurări sociale la care salariatul este îndreptățit.
Cheltuielile de judecată urmează a fi admise în parte, motivat de faptul că pentru complexitatea cauzei, și față de faptul că este un litigiu de asigurări sociale scutit de taxă de timbru tocmai pentru a ajuta salariații în apărarea drepturilor legale, onorariul solicitat este exagerat, acesta putând fi diminuat de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta. Recursul a fost motivat prin însăși cererea de recurs.
Pârâta a invocat în susținerea recursului în esență următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr.19/2000.
Prin delegarea atribuțiilor de administrare a societății de către asociații la 25.08.1999 și la14.06.2001 prin procură autentică, reclamanta a dobândit calitatea de administrator al societății SC " INTERNATIONAL"SRL.
Față de această situație și văzând dispozițiile art.1371din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, calitatea de administrator a reclamantei apare ca fiind incompatibilă cu cea de salariat al societății SC" INTERNATIONAL"SRL. Or, reclamanta încheie în numele societății pârâte la data de 18 mai 2001, contractul individual de muncă cu sine însăși, stipulând calitatea în care reprezintă societatea - administrator. Pe cale de consecință suntem în situația unui contract de administrare așa cum impun prevederile art.5 alin.1 pct.IV lit.b din Legea nr.19/2000 privind sistemul juridic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, întrucât reclamanta a acceptat mandatul de administrare acordat de către cele două asociate ale societății SC INTERNATIONAL "SRL.
Pornind de la această situație de fapt, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.133 alin. 2 lit.c din Legea nr.19/2000 prevederi care stabilesc calitatea Casei teritoriale de pensii ca în termen de 3 zile de la depunerea cererii pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului să calculeze și să plătească indemnizația cuvenită asiguratului care deținea funcția de administrator al societății pârâte.
În opinia recurentei pentru aceste motive prima instanță trebuia să constate că ea nu avea calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept criticile recurentei se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La cererea de recurs au fost anexate în copie procurile de administrare autentice și actul adițional la statutul și contractul SC INTERNATIONAL SRL autentificat prin încheierea nr.2200/12.07.1999.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la recurs ( filele 42-43 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. în apărare au fost reiterate în esență susținerile de la prima instanță.
În recurs s-au administrat probe noi, solicitându-se relații de la Agenția Națională pentru Prestații Sociale N, Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, Casa Județeană de Pensii N și Casa de Asigurări de Sănătate
La termenul din 8 decembrie 2008, instanța a invocat din oficiu un motiv de ordine publică și anume nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin.6 raportat la art.10 și art. 20 alin.1 din OUG nr.148/2005 de către instanța de fond. Acest motiv de recurs a fost pus în discuția părților la ultimul termen de judecată.
Analizând legalitatea sentinței recurate, prin prisma motivului de recurs invocat de către recurentă și a motivului de ordine publică invocat de instanță, din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
În ceea ce privește indemnizația de maternitate restantă,actul normativ care reglementează acest tip de indemnizațieîn cauza de fațăeste OUG 158/2005 modificată(a se vedea art.54 și 60 din această lege) și nu Legea 19/2000 așa cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Conform art. 36 alin.3 din OUG 158/2005 calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru platăde către angajator.
Or, pârâta la momentul la care s-a născut copilul reclamantei avea această calitate deoarece contractul de muncă al reclamantei nu fusese desființat, reziliat sau desfăcut.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia la momentul formulării cererii de acordare a indemnizației de maternitate reclamanta nu mai avea calitatea de salariat, ci de administrator, deoarece prin cele două procuri, autentice menționate în cererea de recurs, aceasta nu a dobândit calitatea de administrator al societății în sensul Legii 31/1990, ci doar de mandatar, reprezentantconvenționalal societății la care lucra.
Oricum art. 1371a fost introdus în Legea nr.31/1990 după ce s-a născut copilul reclamantei astfel că nu poate fi aplicat retroactiv.
În ceea ce privește plata indemnizațiilor pentru creșterea copilului prima instanță a comis o eroare de drept prin neaplicarea dispozițiilor OUG nr.148/2005.
Conform art. 24 alin.6 raportat laart.25 alin.2 și art.10 lit.a și art.20 alin.2 din OUG 148/2005 în forma în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial ( 14.11.2005) calculul și plata indemnizațiilor pentru creșterea copilului aferente perioadeloranterioare datei de 1.01.2006se efectuează de către direcțiile teritoriale de muncă, solidaritate socială și familiei în condițiile prevăzute de această lege și nu în condițiile vechii legi (Legea nr.19/2000) așa cum greșit a reținut prima instanță.
În aceste condiții, cererea reclamantei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului rămasă nesoluționată de către angajator până la 31.12.2005, trebuia soluționată de către Direcția teritorială de muncă N,inclusiv pentru perioada 1.02.2005 - 31.12.2005.
Rezultă deci că decizia nr.4037/03.02.2006 emisă de către Direcția teritorială de muncă N, este nelegală deoarece nu se referă la perioada 1.02.2005 - 31.12.2005.
Instanța de recurs nu poate modifica în parte această decizie deoarece prin acțiune reclamanta nu a solicitat și modificarea acestui act juridic.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis și va fi modificată în parte sentința recurată în sensul că:
Se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de reclamanta pârâtă și în consecință se va respinge capătul de cerere având ca obiect plata indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la2 ani ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Va fi menținută soluția pronunțată de prima instanță cu privire la plata indemnizației de maternitate și plata cheltuielilor de judecată, văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâta SC INTERNATIONAL SRL împotriva sentinței civile nr.496 din 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata-pârâtă și în consecință:
Respinge capătul de cerere având ca obiect plata indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Înlătură din sentința recurată dispozițiile referitoare la acest capăt de cerere.
Menține soluția pronunțată de prima instanță cu privire la plata indemnizației pentru concediu de maternitate aferent lunii ianuarie 2005 și plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond.
Obligă intimata-reclamantă să plătească recurentei-pârâte suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul avocat depus în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.
Cu opinia separată a dnei - - care consideră că se impunea respingerea recursului ca nefondat.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
- -
Grefier,
Red./
Red. 06.02.2009
Tehn. 3 ex.10.02.2009
OPINIE SEPARATĂ
că soluția legală era de menținere în totalitate a hotărârii primei instanțe motivat de următoarele:
-așa cum rezultă din înscrisurile oficiale din dosar, reclamanta a avut contract individual de muncă nr.75402 înregistrat la ITM N la data de 18 mai 2001, începerea activității fiind 1.05.2001 și și-a încetat activitatea prin demisie la angajatorul intimat recurent SC INTERNATIONAL SRL prin demisie la data de 13 decembrie 2006, conform deciziei înregistrată la același ITM N cu nr. 23535 din 20 decembrie 2006.
Așadar acest contract a existat, nu a fost anulat, astfel că reclamanta pe toată această perioadă beneficiază de toate drepturile ca salariată, conform art.98 și 133 din /2000.
Relevantă în acest sens este adresa emisă de Casa Județeană de Pensii N, fila 5 dosar fond, Precum și actele depuse la filele 60-62 dosar recurs.
Apreciez că nu pot fi primite apărările recurentei vizând lipsa calității procesuale pasive a sa, aceste chestiuni vizând eventualele litigii ca asociat sau administrator al societății comerciale.
- este evident că neplata drepturilor salariale ale reclamantei se datorează culpei societății pârâte care nu a întreprins demersurile legale către Casa Județeană de Pensii, neînaintând dosarul aferent acestei instituții, in litigiu fiind drepturile cuvenite prin lege pentru copil și nicidecum o desocotire a eventualelor drepturi ca acționari ai societății.
Drept consecință soluția legală este de respingere a recursului ca nefondat.
Judecător,
- -
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Elena Pașcan
