Contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 80/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
GREFIER - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva sentinței civile nr. 1120/2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C și intimatul contestator .
Procedura este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar întâmpinarea formulată de intimata contestatoare, un exemplar al acesteia fiind comunicat recurentei intimate.
Având cuvântul asupra recursului, consilier juridic, pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, învederând că prima de fidelitate nu se ia în calcul la calcularea pensiei sau a indemnizației de șomaj.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 1120/12 noiembrie 2009, Tribunalul Covasnaa admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva dispoziției nr. 25749 din 24.09.2009 iar instituția intimată a fost obligată să procedeze la modificarea cuantumului indemnizației de șomaj stabilită prin această dispoziție în sensul luării în calcul și a primei de fidelitate, conform adeverinței nr. -/BV/10.08.2009, emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost, începând cu 1.07.2009, angajata SC SRL S până la data de 1.08.2009, când a fost concediată în temeiul art. 56 lit. j din Codul Muncii ( 82-86).
Anterior acestei date a fost salariata SC SA Sf. G unde raporturile de muncă au încetat, conform art. 55 lit. b) din același act normativ( 85, poziția 84).
A formulat cerere pentru acordarea indemnizației de șomaj prezentând adeverințele nr. 100 din 10.08.2009 emisă de primul angajator(69) și nr. 062 din 12.08.2009(70), emisă de cel de-al doilea angajator care cuprind veniturile obținute în intervalul dintre 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009 și 1.07.2009 - 1.08.2009, care atestă contribuția individuală reținută și virată la bugetul asigurărilor de șomaj precum și contribuția datorată și plătită de angajatori.
Cererea petentei a fost soluționată prin emiterea de autoritatea pârâtă a dispoziției nr. 25749 din 1 august 2009 prin care s-a stabilit în cu titlu de indemnizație șomaj, cu începere de la data eliberării suma de 790 lei lunar( 71).
Dispoziția a fost comunicată cu contestatoarea la 24.09.2009, cum atestă semnătura de pe dispoziție.
Indemnizația de șomaj calculată la 790 lei este compusă din 450 lei, reprezentând 75% din salariul de bază minim brut garantat pe țară, în vigoare la data stabilirii dreptului și 339,08 lei, reprezentând 10% din media bazei lunare de calcul de 3390.8333, asupra căreia sa aplicat contribuția de asigurări pentru șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
La data de 28 septembrie 2009, reclamanta a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 12453 să se recalculeze indemnizația de șomaj în sensul de a se lua în calcul toate veniturile de care a beneficiat la SC SA pentru care s-a plătit contribuția la fondul de șomaj.
A arătat că, potrivit art. 19/1 din HG nr. 174/2002 este stabilit că, prin salariul de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare se înțelege baza lunară de calcul prevăzută la art. 14, respectiv în care s-a realizat stagiul de cotizare, potrivit adeverințelor eliberate de angajatori pentru ultimele 12 luni.
Prin răspunsul dat, pârâta a comunicat că cererea de recalculare a indemnizației de șomaj nu poate fi acceptată din perspectiva reglementărilor art. 39 alin.(2) din 76/2002 și a art. 14 alin.(2) lit. e) din HG 174/2002 care vizează baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și vărsa contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Dispoziția atacată de contestatoare este apreciată de instanță ca nelegală pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În drept, art. 39 din 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă cu modificările și completările ulterioare, statornicește că, îndemnizația de șomaj se acordă, diferențiat în funcție de stagiul de cotizare a persoanelor care solicită acest drept.
Cuantumul indemnizației de șomaj este suma acordată lunar, funcție de stagiu de cotizare, respectiv 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru persoanele care au minim un stagiu de cotizare de un an la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în raport de numărul anilor de cotizare.
În conformitate cu art. 14 din HG nr. 174/2002 privind normele metodologice de aplicare a legii "baza lunară de calcul" (in raport de care se aplică 10% și care se adaugă la cei 75%), asupra căreia angajatorii trebuie să rețină și să plătească contribuția la fondul de șomaj, conform art. 27 alin.(1) din 76/2002 o reprezintă venitul brut realizat de persoanele asigurate și include pe lângă salariul de bază lunar brut și alte drepturi de natură salarială acordate sub formă de stimulente, premii, prime, indemnizații de concedii.
Plecând de la aceste prescripții normative, prima acordată de SC SA Sf. G contestatoarei în temeiul actului adițional nr. 100 la contractul individual de muncă 658(109 - 111) în sumă brută de 91144 lei, cum atestă adeverința de la fila 69 pentru care s-a achitat contribuția datorată la fondul de șomaj în sensul art. 39 alin.2 lit. b din lege, cum este specificat în conținutul actului, corespunde veniturilor definite de normele menționate, care se iau în considerare la cuantificarea bazei lunare de calcul.
Apărările intimatei vizând prima de fidelitate sunt contrare prevederilor legale amintite.
Este fără relevanță că aceasta s-a acordat ca o compensație pentru concedierea salariatei pentru motive care nu țin de persoana acesteia atâta timp cât pentru acest drept s-a reținut și plătit contribuția la asigurările pentru șomaj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii contestatoarei. În primul rând, cuantumul indemnizației de șomaj de șomaj stabilit de art. 39 din Legea nr. 76/2002 și care face referire la media salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare și nu la media veniturilor brute care reprezintă baza de calcul. În al doilea rând, art. 14 din HG 174/2002, invocat de reclamantă și reținut de instanța de fond nu poate contrazice prevederile unei legi, întrucât hotărârile de guvern nu au putere de lege.
Salariul de bază lunar brut nu este identic cu venitul lunar brut, aceste noțiuni fiind distincte, iar adeverința depusă de contestatoare nu precizează natura veniturilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 39 alin. 2 din legea 76/2002 indemnizația de șomaj are un cuantum stabilit în funcție de stagiul de cotizare de 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare de 10% în cazul contestatoarei.
Noțiunea de " salariul de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare" este explicată de art. 19 indice 1 din Hotărârea 174/2002 ( norme de aplicare a L7 6/2002) în sensul că aceasta reprezintă "baza lunară de calcul prevăzută de art. 14 din norme pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare".
La rândul său noțiunea de " bază lunară de calcul" prevăzută de art. 14 din norme - asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor de șomaj conform art. 27 alin 1 din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, iar în categoria acestui venit lunar brut, pe lângă salariul de bază lunar brut se includ în calcul potrivit art. 14 alin 1 lit. "i" din HG 174/2002 și " drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective individuale de muncă sub formă de " stimulente, premii, și prime".
Dispozițiile hotărârii de guvern prin care au fost adoptate normele metodologice de aplicare a legii nr.76/2002 nu sunt contradictorii cu norma precizată ci au un caracter de completare și obligatoriu.
În cazul contestatoarei prima de fidelitate încasată de la în ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare îndeplinește dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. "i" din HG 174/2002 și intră în baza lunară de calcul asupra cărora angajatorii au obligația de a reține și vira contribuția la asigurarea de șomaj, aspect confirmat și de adresa 85/2009 emisă de din care rezultă că această contribuție a fost virată deja inclusiv asupra primei de fidelitate, face parte implicit din " salariul de bază lunar brut" prevăzut de art. 39 Legea 76/2002conform art. 191 din norme și este inclusă în indemnizația de șomaj potrivit art. 39 alin 2 lit. b din Legea 76/2002.
A omite această primă de la calculul indemnizației de șomaj cu toate că și față de aceasta s-a achitat contribuția la asigurările pentru șomaj, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 39 alin. 2 lit. "b" din legea 76/2002 și o atingere adusă principiului contributivității la bugetul asigurărilor pentru șomaj ( art. 27 din norme).
În ceea ce privește apărarea intimatei ca primă de fidelitate nu poate fi inclusă la calculul indemnizației de șomaj deoarece a fost acordată în temeiul art. 14 alin 2 lit. e din Norme ( HG 174/2002) cu caracter de compensație pentru salariații concediați pentru motive ce nu țin de persoana lor, instanța constată că, față de temeiul de drept al acordării și modul de reglementare a acestei prime, această primă a fost acordată în baza actului adițional la contractul colectiv de muncă nr. 100/6.08.2008 ca primă de fidelitate pentru activitatea depusă în cadrul societății și nu ca plăți compensatorii, sau plăți cu caracter de compensație pentru desfacerea contractului de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariaților care ar fi făcut aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 2 lit. "e" din norme și ar fi exclus într-adevăr din calculul indemnizației de șomaj această primă.
Interpretarea intimatei este abuzivă deoarece încalcă voința părților contractante din cadrul raportului juridic de muncă cu privire la natura acestor prime ce au fost acordate înainte de încetarea raporturilor de muncă ce a avut loc în 1.10.2008 în temeiul art. 55 lit. "b" ( acordul părților) și nu după încetarea contractului de muncă sau concomitent cu încetarea contractului de muncă pentru a justifica un eventual caracter compensatoriu al acestora.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite recursul în temeiul art 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va modifica sentința conform celor din dispozitiv.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, pe care o menține. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. CȘ - 28.01.10
Dact. GG - 8.02.10
4 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
