Despăgubiri. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1151/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1367/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.769/R din data de 09.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7093/2008), în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Internelor și Reformei Administrative și Serviciul de Telecomunicații Speciale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul,personal și intimatulServiciul de telecomunicații Speciale,prin consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.15423 din 25.02.2009 depusă la dosar-fila 12, lipsind intimatulMinisterul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.02.2009, întâmpinare din partea intimatului Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea contestatorului cu CI seria - nr.- eliberată de - la data de 09.08.2002.
Contestatorul, personal, având cuvântul, arată că a solicitat cauza la amânare în vederea depunerii la dosar a motivelor contestației în anulare detaliate.
Curtea, apreciază că în cauză nu se impune amânarea pricinii și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea pricinii, respectiv la ordine, se prezintă contestatorul, personal și intimatul Serviciul de Telecomunicații Speciale, prin consilier juridic, lipsind intimatulMinisterul Internelor și Reformei Administrative.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea contestației în anulare dedusă judecății.
Contestatorul, personal, având cuvântul, depune la dosar concluzii scrise solicitând a se avea în vedere punctul său exprimat prin conținutul acestora.
Intimatul Serviciul de Telecomunicații Speciale, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită a se observa că motivele contestației în anulare nu se încadrează în condițiile prevăzute de lege și față de această împrejurare, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, se depune la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 04.03.2009, ora 1050, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.769R din 09.02.2009, pronunțată în dosarul nr- (7093/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.5176 din 24.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Criticile recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu privire la calculul greșit al procentului de 86,29%, s-a apreciat că nu pot fi reținute, întrucât, deși este real că numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 14/2008, de modificare a Legii nr. 164/2001 s-a prevăzut în mod expres luarea în calcul la actualizarea pensiilor militare și a sporului pentru pensia suplimentară, nici înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ nu a existat o dispoziție legală care să interzică luarea în calcul a acestui spor.
În plus, s-a apreciat că nu pot fi primite criticile recurentului sub aspectul cuantumului procentului de calcul al pensiei, câtă vreme acesta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care a fost omologat de prima instanță.
Prin urmare, Curtea a apreciat că în mod corect s-a reținut că acest spor trebuia luat în considerare și înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001, câtă vreme prevederile art. 48 din menționatul act normativ au în vedre momentele de actualizare a pensiei militare, fără a aduce atingere celorlalte drepturi prevăzute de legea pensiilor, inclusiv în ceea ce privește respectarea principiului contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Cu privire la cererea de recurs formulată de, s-a reținut că ecurentul contestator a solicitat plata cheltuielilor de judecată de la chematul în garanție Serviciul de Telecomunicații Speciale, iar acesta nu a căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție fiind respinsă, ca neîntemeiată, astfel că, în mod corect prima instanță a respins cererea de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată, soluția instanței fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, precum și cu respectarea principiului disponibilității.
S-a mai reținut că recurentul contestator nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată de la intimatul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative, această cerere fiind formulată pentru prima oară în recurs. Or, în recurs nu se pot face cereri noi, potrivit dispozițiilor art. 294 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 316 din același Cod.
Concluzia instanței de recurs a fost în sensul că Tribunalul s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată în limitele învestirii sale, nefiind vorba de o eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 281 din Codul d e procedură civilă, cum susține recurentul contestator.
Împotriva menționatei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul, întemeiată pe dispozițiile art. 317-319 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare, acesta a arătat, în esență, următoarele:
Instanța de recurs nu a judecat în fond eroarea materială strecurată în sentința Tribunalului București, constând în aceea că nu s-a dispus ca și cheltuielile de judecată, în cuantum de 702 RON, să fie achitate de Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Or, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, cheltuielile de judecată se achită, la cerere, de partea care cade în pretenții, în speță de Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, conform raportului de expertiză și a chitanței depuse în original la dosarul cauzei. În plus, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, iar partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
A mai arătat contestatorul că potrivit art. 24 din Legea nr. 14/2008 și nr.OUG 77/2007, procentul de 2% pentru fiecare an ce depășește 25 de ani, adică pentru 12 ani, nu a fost calculat, aspect ce se poate observa și din motivele de recurs prezentate de Direcția Generală Juridică, în cuprinsul cărora se arată că urmează să se calculeze retroactiv, la prima actualizare a pensiilor.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea recursului și îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței civile nr. 5176/2008 a Tribunalului București, potrivit dispozițiilor art. 281 din Codul d e procedură civilă; plata pensiei retroactiv, conform art. 24 din Legea nr. 14/2008, începând cu data de 01.04.2008 și până în prezent, adică pentru cei 12 ani diferență, calculați la drepturile bănești, prin aplicarea procentului de 2%; plata cheltuielilor de judecată efectuate conform raportului de expertiză contabilă, de 702,10 RON și refacerea deciziei de pensii nr. -/18.04.2000, actualizată la zi, potrivit art. 48 și 78 din Legea nr. 164/2001, a nr.OUG 77/2007, în sensul modificării cuantumului cuvenit al valorii drepturilor bănești, care este deja limitat.
Analizând decizia civilă nr.769R din 09.02.2009, pronunțată în dosarul nr- (7093/2008), Curtea constată că motivele invocate de contestator nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit alineatului 2 al textului legal evocat, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Curtea constată că nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată, pe calea contestației în anulare speciale, în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Sub aspectul motivelor prevăzute de textul legal evocat, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite contrariul, ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Astfel, instanța de recurs a reținut că, la judecata în fond, contestatorul a solicitat obligarea chematului în garanție Serviciul de Telecomunicații Speciale la plata cheltuielilor de judecată, cerere respinsă de Tribunal, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 din Codul d e procedură civilă, întrucât cererea de chemare în garanție a fost respinsă, astfel încât chematul în garanție nu a căzut în pretenții.
Referitor la cererea nouă formulată în recurs de contestatorul în sensul ca plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 700 lei, să fie efectuată de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, odată cu plata diferențelor de pensie, instanța de recurs a apreciat că este nefondată, în raport de dispozițiile art. 316 și 294 din Codul d e procedură civilă.
Curtea reține că, prin reiterarea în calea extraordinară de atac promovată a cererii privind obligarea Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor la plata cheltuielilor de judecată, contestatorul în mod evident invocă aspecte de fond, care nu pot fi repuse în discuție în cadrul contestației în anulare.
Eventual, acesta ar putea solicita pe cale separată plata cheltuielilor de judecată de la partea căzută în pretenții.
Nici condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a nu sunt îndeplinite în speță, Curtea constatând că toate criticile formulate prin cererea de recurs au fost analizate, în considerentele deciziei contestate, de către instanța de recurs, care, deși le-a examinat, nu și le-a însușit.
În ce privește procentul de 2% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei, cu privire la care contestatorul arată că este îndreptățit în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 164/2001, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG 77/2007, pentru fiecare an în plus față de cei 25 de ani vechime în serviciu, Curtea reține că instanța de recurs a analizat criticile formulate numai de recurentul Ministerul Administrației și Internelor sub acest aspect, pe care le-a considerat nefondate.
În consecință, pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.769R din data de 09.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7093/2008), în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Internelor și Reformei Administrative (Ministerul Administrației și Internelor) și Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.U/Tehnored.
2.ex./3.04.2009
Jud.fond: /
Jud. recurs: / /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina