Despăgubiri. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1715/

Ședința publică din 12 noiembrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de reclamantul, domiciliat în T,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.1491/R din 31 august 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, art.242 alin.ultim Cod procedură civilă.

Față de actele și lucrările dosarului se constată că, stare de judecată contestația în anulare, ca atare se reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația în anulare formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M la data de 12.10.2009 sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Harghita, Ministerul Finanțelor Publice- prin DGFP H și Casa Județeană a Asigurări de Sănătate H, anularea deciziei civile nr. 1491/R din 31.08.2009 a Curții de Apel Tg.-M, rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.1564 din 26.06.2008 a Tribunalului Harghita și respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.

În motivarea contestației s-a arătat că procedura de citare cu contestatorul a fost viciată pe întreg parcursul cercetării judecătorești, dar și în ziua când s-a judecat recursul, acesta fiind citat în T, str. -, - I,. 6, jud. H, cu toate că indicase domiciliul său ca fiind în T,-, jud.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din pr.civ.

Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Prin decizia nr. 1491/R din 31.08.2009 a Curții de Apel Tg.-M s-a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1564 din 26.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita, s-a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantul, fiind menținute celelalte dispoziții din sentința recurată.

Contestatorul a contestat această decizie, invocând motivul de contestație în anulare prev. de art. 317 al. 1 pct. 1 din pr.civ, respectiv acela că procedura de citare pentru ziua când s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Analizând decizia contestată, din perspectiva primului motiv invocat, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat ca domiciliu adresa din T, str. -, -. I,. 6, jud. H, adresă la care a fost citat pe tot parcursul judecării procesului.

În recurs, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a formulat o întâmpinare, prin care a indicat ca domiciliu actual, adresa din T,-, jud. H, în conformitate cu dispozițiile art.98 din Codul d e procedură civilă.

Cu toate acestea, reclamantul nu a fost niciodată citat la această adresă, ci la prima adresă indicată, procedura de citare îndeplinindu-se cu acesta prin afișare.

Așa fiind, Curtea constată că pentru termenul de judecată din data de 31.08.2009, reclamantul contestator nu a fost citat la adresa pe care a indicat-o, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 65 în dosarul de recurs, citarea efectuându-se prin afișare, astfel că reclamantul nu a avut cunoștință de termenul stabilit pentru judecarea recursului.

Față de considerentele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, fiind întemeiată contestația în anulare formulată de reclamant, motiv pentru care urmează a fi admisă, cu consecința anulării deciziei civile nr. 1491/R din 31.08.2009 a Curții de Apel Tg.-M și rejudecării recursului declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1564 din 26.06.2008 a Tribunalului Harghita.

Asupra recursului, Curtea constată că prin sentința civilă nr. 1564 din data de 26 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de Casa de Asigurări de Sănătate H și de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita și, în consecință, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 8.598,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. -/09.02.2007 și nr. -/09.02.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație, calculată până la data plății efective.

De asemenea, prima instanță a respins acțiunea reclamantului privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H la alocarea fondurilor necesare plății sumei menționate și a respins acțiunea reclamantului față de Casa de Asigurări de Sănătate

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, faptul că potrivit art. 1 alin. 3 și art. 2 alin.1 din Hotărârea nr. 972 din 26 iulie 2006, Casa Națională de Asigurări de Sănătate are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene, care sunt instituții publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, ce se organizează și funcționează potrivit statutelor proprii. Potrivit prevederilor art. 227 - 228 din Legea nr. 95/2006, serviciile medicale curative ( inclusiv cele a căror decontare o solicită reclamantul ) sunt suportate de către Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, care este gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate ( art. 1 pct. 1 din nr.HG 972/2006), și nu de casele de asigurări de sănătate județene.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectându-se în acest sens procedura reglementată prin Legea finanțelor publice, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

De asemenea, s-a apreciat că nefiind vorba de un drept salarial, ci de o despăgubire, ce constă în decontarea unor servicii medicale, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ținut să răspundă în solidar cu ceilalți pârâți, atâta timp cât asigurarea fondurilor necesare acestor servicii se suportă din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, raporturile contractuale în acest sens existând între Ministerul Justiției (care este obligat în mod expres prin lege - art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, să suporte decontul unor servicii medicale ) și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit actelor medicale, anexate în xerocopie la dosar la filele 4, 5, 6 și 42, reclamantul a fost internat de urgență la sfârșitul lunii ianuarie 2007 la Clinica de Cardiologie Târgu M, timp în care a beneficiat de efectuarea unui test coronarian urmat de un implant de stent D1, acesta împreună cu materialele sanitare necesare implantului fiind achiziționate (și achitate) de către reclamant de la la recomandarea Comisiei de Cardiologie din cadrul Târgu M, iar contravaloarea acestora a fost de 8.598,94 lei.

În cursul lunii aprilie 2007, reclamantul s-a adresat Serviciului contabilitate din cadrul Tribunalului Harghita, solicitând ca în baza art. 78 pct.4 din Legea nr. 303/2004 să i se deconteze facturile fiscale,însă această instituție, în baza adresei Ministerului Justiției - Serviciul de Asistență Medicală nr. 55307/08 mai 2007, nu a dat curs solicitărilor reclamantului, refuzând decontarea contravalorii facturilor fiscale mai sus menționate.

Reținând dispozițiile art.79 alin.5 din Legea nr. 303/28.06.2005, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, care prevede în mod expres și necondiționat gratuitatea asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor atât pentru judecătorii în activitate cât și pentru magistrații pensionari, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, întrucât între Ministerul Justiției și Casa Națională de Asigurări de Sănătate există un raport contractual ce vizează alocarea unor astfel de fonduri (din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate), în vederea efectuării unor deconturi, cum ar fi și cel ce vizează contravaloarea serviciilor medicale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, în calitate de asigurat, reclamantul beneficia în mod gratuit de stentul coronarian implantat, nefiind necesară achiziționarea lui, în schimb, trebuia să urmeze procedura prevăzută de Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nr. 670/2006, emis în aplicarea Legii nr. 95/2006 și a nr.HG 1842/2006, respectiv să se adreseze, pe baza unui bilet de trimitere al medicului curant, Comisiei speciale din cadrul unității spitalicești în care a fost internat, urmând ca, după obținerea aprobării necesare, directorul coordonator să comande necesarul lunar de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Pentru aceste considerente, recurentul Ministerul Justiției a concluzionat că în mod justificat a refuzat decontarea dispozitivului achiziționat de către reclamant, suportarea contravalorii acestuia urmând să fie făcută de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instituție ce avea obligația de a asigura fondurile necesare tratamentului afecțiunii reclamantului, inclusiv a dispozitivului implantat, iar nu de către Ministerul Justiției.

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii primei instanțe.

Aceeași solicitare a formulat-o prin întâmpinare și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate H, în ceea ce privește reținerea lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.

Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis pentru considerentele cu vor fi prezentate în continuare:

Prin Decizia nr. - din data de 21 decembrie 2005 emisă de către Casa Județeană de Pensii H, s-a admis cererea reclamantului privind acordarea pensiei de serviciu în baza art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.

Conform actelor medicale depuse în dosarul primei instanțe (filele 4, 5, 6 și 42), reclamantul a fost internat de urgență la sfârșitul lunii ianuarie 2007 la Clinica de Cardiologie Târgu M, timp în care a beneficiat de efectuarea unui test coronarian urmat de un implant de stent D1.

Potrivit facturilor fiscale nr. - din 9 februarie 2007 și nr. - din 9 februarie 2007, stentul coronarian și materialele sanitare necesare implantului au fost achiziționate de către reclamant de la la recomandarea Comisiei de Cardiologie din cadrul Târgu M, contravaloarea acestora fiind de 8.598,94 lei.

Conform dispozițiilor art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 și art. 25 alin.1 din nr.OUG 27/2006, magistrații în activitate sau pensionari beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Legiuitorul nu a stabilit, însă, în sarcina Ministerului Justiției vreo obligație concretă sub aspectul acordării efective a respectivei gratuități, situație în care, făcându-se trimitere la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, în cauză devin incidente actele normative speciale care reglementează gratuitatea serviciilor medicale.

Reclamantul, în calitatea sa de asigurat al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, conform Legii nr. 95/2006, beneficia în mod gratuit de stentul coronarian implantat, însă în condițiile și cu procedura reglementate prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 670/2006, pentru aprobarea derulării programului, respectiv a subprogramelor naționale cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2006, și a normelor metodologice de organizare, finanțare, monitorizare și control al acestora, ordin a cărui aplicabilitate a fost prelungită prin Ordinul nr. 582/2006 și pentru trimestrul I al anului 2007.

Astfel, în cuprinsul Anexei nr. II - "Programul național cu scop curativ" (din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 670/2006) figurează nr. 3 - "Tratamentul bolnavilor cu afecțiuni cardiovasculare prin chirurgie cardiovasculară și prin cardiologie intervențională și electrofiziologie", subprogram în care se încadrează și afecțiunea reclamantului.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 670/2006, sumele alocate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru finanțarea subprogramelor se utilizează pentru asigurarea în spital și în ambulatoriu a unor medicamente și materiale sanitare specifice unor boli cronice cu risc crescut, iar conform prevederilor art. 6 alin. 2, achiziționarea acestora se face de către unitățile sanitare care derulează subprogramele respective.

În speță, obligația achiziționării stentului coronarian implantat reclamantului revenea unității spitalicești în cadrul căreia s-a efectuat intervenția - respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M, enumerat în cuprinsul Anexei nr. III din Ordinul nr. 670/2006 printre unitățile sanitare prin care s-a derulat subprogramul menționat, iar decontarea contravalorii dispozitivului urma a se face în condițiile prevăzute de art. 3 - 5 din ordin și conform metodologiei expuse în norme, respectiv de către casa județeană de asigurări de sănătate în a cărei rază teritorială funcționează unitatea spitalicească, din fondurile alocate în acest scop prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că stabilirea obligației de decontare în sarcina Ministerului Justiției excede dispozițiilor legale enunțate, astfel că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atrăgând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și menținerii ca legale a celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite contesta în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în T,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.1491 din 31 august 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, în dosarul nr-.

Anulează în tot decizia atacată și rejudecând cauza:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1564 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.1564/2008.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

7 exp.

24.11.2009

Jud.fond:E--

Jud.recurs: --

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Despăgubiri. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Tg Mures