Despăgubiri. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 307/R-CA
Ședința publică din 23 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1166/AS din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în P, str. -, nr.38, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului s-au desfășurat în ședința publică din data de 16 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată, astăzi 23 februarie, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 15.02.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Casa Județeană de Pensii A și Ministerul Economiei si Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora să-i plătească despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia efectiv încasată și pensia ce i se cuvenea dacă s-ar fi luat în calcul sporul de 50%, pentru trei ani anteriori cererii de chemare în judecată, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamant că a lucrat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și la data de 1 mai 1998 fost pensionat prin decizia nr.002l56/1998 a Casei Județene de Pensii V, iar la acea dată erau în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și potrivit acestora sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică i-a fost inclus în pensia de serviciu, spor de care a beneficiat până în anul 2000 când, prin nr.OG83/2000, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat. Cu toate acestea, Legea nr.50/1996 și-a păstrat valabilitatea până la data de 1 februarie 2007, când a fost abrogată prin nr.OG8/2007. Reclamantul a mai susținut că prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 printr-o ordonanță guvernamentală au fost încălcate atât normele Constituționale referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, considerând că brogarea este nelegală, nu putea să producă efecte și în consecință dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-au pierdut aplicabilitatea.
În continuare reclamantul și-a susținut acțiunea promovată cu prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, susținând că sporul de 50% este un drept câștigat, făcând parte din patrimonial său la data emiterii nr.OG83/2000. În finalul motivării acțiunii reclamantul a arătat că a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă și să fie obligat să pună la dispoziție fondurile necesare.
La data de 30.04.2008 reclamantul a renunțat la judecată față de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Prin întâmpinarea formulată la data de 3.06.2008, pârâta Casa Județeană de Pensii Aas olicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru următoarele considerente:
- prin decizia nr.-/23.04.1998 a Vc ontestatorul a fost înscris la pensie începând cu data de 1.07.1999; ulterior înscrierii la pensie Casa Județeană de Pensii Vap rocedat la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului conform prevederilor legate, în raport de veniturile înscrise în adeverințele eliberate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea;
- cu adresa nr.41323/17.01.2007 înregistrată la. A sub nr.27704/22.01.2007, Casa Județeană de Pensii Vaî naintat dosarul de pensie al contestatorului, cu mențiunea că drepturile de pensie cuvenite acestuia în cuantum de 4.061 lei i-au fost achitate prin oficiul V;
- față de această adresă Casa Județeană de Pensii Aae mis decizia nr.-/09.02.2007, prin care contestatorul a fost luat în evidența acestei instituții începând cu data de 1.02.2007;
- prin adeverința nr.912/VI/1/19.02.2007, înregistrată la. A sub nr.37812/2.04.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea menționează că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.303/2004, republicată pentru actualizarea pensiei de serviciu la data de 1.01.2007, în raport de un venit mediu brut în cuantum de 6.091 lei;
- potrivit art.18 alin.2 și art.19 din nr.HG1275/2005, "actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate. La fiecare actualizare a pensiilor de serviciu casele teritoriale de pensii vor emite o nouă decizie pe baza adeverințelor transmise de aceste instituții. Noua decizie însoțită de o copie a adeverinței în baza căreia s-a efectuat actualizarea, va fi comunicată pensionarului;
- astfel s-a emis decizia nr.-/31.07.2007 prin care s-a stabilit reclamantului, începând cu data de 1.01.2007, o pensie de serviciu actualizată în cuantum de 5.848 lei;
- conform art.20 din nr.HG1275/2005, "răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința - tip";
- din conținutul adeverinței nr.912/VI/1/19.02.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nu a rezultat care sunt veniturile care au compus "media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de un judecător sau procuror pe baza căreia se actualizează pensia de serviciu";
- răspunderea pentru stabilirea mediei veniturilor brute realizate de magistrații în activitate aparține instituțiilor care eliberează adeverințele tip, așa încât pârâta nu știe ce s-a cuprins în respectivul venit;
- această pârâtă nu poate fi obligată la plata diferenței dintre pensia efectiv încasată de contestator și cea care i s-ar cuveni acestuia prin luarea în calcul a sporurilor de risc și suprasolicitare, întrucât prin decizia nr.-/31.07.2007 i s-a stabilit reclamantului o pensie de serviciu actualizată în cuantum de 5.848 lei în raport de venitul brut înscris în adeverința comunicată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea;
- pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul; e) existența capacitații delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită, condiții ce nu sunt întrunite în prezenta cauză;
- reclamantul a fost luat în evidența A abia la data de 1.02.2007.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la data de 26.09.2008, prin care a invocat în principal excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș (susținându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile nr.OUG75/2008, potrivit căreia cauza ar fi de competența curții de apel în primă instanță), precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea (neputând fi obligați la plata unor diferențe de pensie).
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
- sunt nereale susținerile reclamantului că la momentul ieșirii sale la pensie a beneficiat de acest spor până în anul 2000, întrucât la acel moment se adăuga indemnizației de încadrare brută lunară numai sporul de vechime și sporul pentru stabilitate în magistratură;
- art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres;
- nu poate fi obligat acest minister la plata actualizată a acestor diferențe întrucât nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală, aceasta putându-se face doar prin intervenția legiuitorului.
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile, fiind respinse ca neîntemeiate la data de 23.10.2008.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1166/AS din 29 octombrie 2008, espins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 1998 reclamantul a fost înscris la pensie prin decizia nr.-/23.04.1998 a Casei Județene de Pensii
La data de 01.02.2007 reclamantul a fost luat în evidența Casei Județene de Pensii A, emițându-se în acest sens decizia nr.-/9.02.2007.
În baza prevederilor nr.HG1275/2005, potrivit adeverinței nr.912/VI/1/19.02.2007, s-a procedat de către pârâta Casa Județeană de Pensii A la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, fiind emisă în acest sens decizia nr.-/31.07.2007 prin care a stabilit reclamantului, începând cu data de 1.01.2007, o pensie de serviciu actualizată în cuantum de 5.848 lei.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat ca din data de 15.02.2005 să-i fie acordată de către pârâți diferența dintre pensia încasată efectiv și pensia ce i s-ar fi cuvenit dacă s-ar fi luat în calcul și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Fiind vorba de diferențe de pensie, tribunalul a apreciat că acestea nu se pot acorda de către angajator, respectiv de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fiind respinsă acțiunea față de acest pârât.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza art.998-999 Cod civil.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale s-a verificat îndeplinirea, cumulativă, a celor 4 condiții (existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul) în raport cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Din cele patru condiții necesare și suficiente enunțate anterior, s-a reținut că numai una dintre ele este îndeplinită, respectiv că există un prejudiciu. Nu se poate vorbi însă de existența unei fapte ilicite și de existența unei vinovății din partea celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit art.20 din nr.HG1275/2005, "răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratura, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința - tip". Tribunalul a constatat că pârâta Casa Județeană de Pensii Aar ecalculat pensia de serviciu a reclamantului în baza adeverinței tip eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, îndeplinindu-și obligația ce-i revenea, astfel că u s-a reținut nicio culpă în sarcina sa.
S-a apreciat că reclamantul ar putea solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea eliberarea unei noi adeverințe care să cuprindă media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înaintea pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării, care să fie majorate cu 50% corespunzător sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru ca, în baza acesteia, pârâta Casa Județeană de Pensii A să poată recalcula drepturile cuvenite acestuia cu titlu de pensie de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, deși principalul răspunzător pentru prejudiciul suferit de reclamant este Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și tocmai față de acest pârât instanța de fond a respins acțiunea, fără să motiveze această soluție.
de frază dedicată acestui pârât -fiind vorba de diferențe de pensie, tribunalul apreciază că acestea nu se pot acorda de către angajator- nu poate fi considerată motivare a respingerii acțiunii.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond a respins acțiunea față de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru că diferențele de pensie nu pot fi acordate și suportate de angajator, fără a examina incidența prevederilor art.998-999 cod civil față de acest pârât, cu toate că acțiunea s-a întemeiat pe acest text de lege.
Totodată, tribunalul a ignorat prevederile legale care reglementează pensia de serviciu acordată magistraților, prevederi ce stabilesc responsabilități concrete în sarcina Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și anume Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților și nr.HG1275/2005 care aprobă normele metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004 referitoare la pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor.
3. Criticând sentința și pentru netemeinicie, în baza art.3041Cod procedură civilă, contestatorul a arătat că toate părțile pârâte răspund în temeiul art.998-999 Cod civil pentru prejudiciul care i-a fost cauzat prin plata unei pensii într-un cuantum mai mic decât cel datorat în perioada 15 februarie 2005-1 februarie 2007, prin neluarea în calcul, la actualizarea pensiei, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Adeverințele nominale tip transmise de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție către casele de pensii nu au inclus în venituri sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996. Acest text de lege nu a fost abrogat, sporul a continuat să existe pe întreaga perioadă la care contestatorul s-a referit în acțiune, această susținere fiind irevocabil și obligatoriu stabilită prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, trebuie subliniat că Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca și Ministerul Justiției au plătit magistraților în funcție diferența de salariu corespunzătoare sporului de 50% retroactiv și pentru perioada anilor 2005-2007 și, în aceste condiții, este firesc și legal ca pensiile de serviciu să fie actualizate în raport cu veniturile magistraților în funcție.
Totodată, contestatorul a arătat că și față de majoritatea magistraților pensionari situația a fost restabilită prin recalcularea și plata retroactivă a pensiei legal cuvenită.
Transmiterea de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a unor date incorecte către casa de pensii a generat stabilirea de către aceasta din urmă a unei pensii în cuantum mai mic decât cel legal, ceea ce constituie pentru recurent un prejudiciu și este astfel dovedită existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Vinovăția instituției care a transmis datele incorecte este evidentă, atâta timp cât aceasta are ca atribuții asigurarea respectării legii în toate domeniile, inclusiv în propria activitate.
Fiind, așadar, îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale față de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acțiunea trebuie admisă față de toate părțile pârâte pentru că toate au obligații legale în actualizarea corectă a pensiilor de serviciu și plata acestora.
În susținerea recursului s-au depus note privind dispozițiile legale referitoare la atribuțiile și obligațiile Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în legătură cu stabilirea și calcularea îndemnizațiilor brute lunare cuvenite procurorilor în funcție împreună cu extrase din decizia nr.21/10 martie 2008 și înscrisuri din care rezultă stăruința recurentului în a obține adeverință cu sporurile cuvenite magistraților în activitate, în vederea recalculării pensiei de serviciu (filele 166-189, 206-217).
Intimata Casa Județeană de Pensii Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca netemeinic și nelegal, întrucât instituția și-a îndeplinit obligația cei revenea în vederea recalculării pensiei de serviciu a reclamantului (filele 197-199).
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinare (filele 200-204) respingerea recursului declarat de reclamant.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este nefundat, urmând a fi respins.
Astfel, în ceea ce privește prima critică, se reține că aceasta vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, cu referire concretă la lipsa considerentele pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă față de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Analizând considerentele sentinței civile nr.1166/AS/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Curtea reține că tribunalul a motivat respingerea acțiunii față de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin aceea că despăgubirile solicitate, reprezentând pensie de serviciu, nu pot fi acordate de către angajator, chiar dacă, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art.998-999 Cod civil, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii uneia din cele patru condiții care atrag incidența răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, și anume aceea a prejudiciului încercat.
Într-adevăr, din această perspectivă, motivarea sentinței apare ca fiind extrem de succintă și neconvingătoare, însă ea va fi completată în recurs, cu consecința menținerii hotărârii.
Al doilea motiv de recurs este tot nefondat.
Curtea reține că, recurentul-reclamant a sesizat instanța de fond cu o acțiune în stabilirea răspunderii civile delictuale a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Casei Județene de Pensii A solicitând obligarea acestora la repararea prejudiciului încercat în perioada 15 februarie 2005-01 februarie 2007, prin neincluderea în cuantumul pensiei, a sporului de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996.
Temeiul juridic aflat la baza acțiunii promovate de reclamant, dă expresie unuia dintre principiile fundamentale ale răspunderii juridice, respectiv acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, comportă câteva condiții specifice, obligatoriu a fi întrunite în mod cumulativ: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenție, neglijență sau imprudență.
În speță, este incontestabil că recurentul-reclamant a suferit un prejudiciu, cuantificat prin probele administrate în instanță, în sumă de 51.090 lei, însă acesta nu este suficient prin el însuși pentru a atrage răspunderea civilă delictuală, trebuind a fi îndeplinite si celelalte condiții sus menționate.
În acest sens, analizând fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale se va reține că, aceasta poate fi orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv al reclamantului. Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea ci și inacțiunea ilicită, înțeleasă ca neîndeplinire a unei activități ori neluare a unei măsuri atunci când acestea trebuiau, potrivit legii, să fie întreprinse de către pârâți.
În speță, astfel cum susține recurentul-reclamant, acesta și-a desfășurat activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea iar la data de 1 mai 1998 fost pensionat prin decizia nr.002l56/1998 a Casei Județene de Pensii
La data pensionării, îi erau aplicabile prevederile art. 103 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească, potrivit cărora magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării, iar actualizarea acesteia se face în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Actualul text legal care reglementează pensia de serviciu a magistraților este art. 82 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit căruia, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Art. 85 alin 2 stabilește că, ensiile p. de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
În aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) și (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, art. 18 din HG nr.1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, procedura dă în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției transmiterea adeverințelor nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.
Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate, la fiecare actualizare a pensiilor de serviciu casele teritoriale de pensii urmând să emită o nouă decizie, pe baza adeverințelor transmise de aceste instituții.
În sfârșit, potrivit art. 20, ăspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința-tip.
În speță, potrivit susținerilor recurentului, Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție îi revenea obligația să înainteze către Casele Județene de Pensii adeverințe nominale tip, în care să menționeze și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în vederea actualizării pensiei de serviciu, stabilite in conformitate cu art.82 din Legea nr.303/3004, privind statutul magistraților, întrucât acest spor, care inițial îi fusese inclus în pensia de serviciu și de care a beneficiat până în anul 2000, nu ar fi fost abrogat în mod legal prin OG 83/2000, ci a continuat să existe pe întreaga perioadă precizată în acțiune.
Într-adevăr, potrivit normelor legale sus menționate, pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, îi revine obligația de a comunica Caselor Județene de Pensii, veniturile brute realizate în ultimele 12 luni de procurorii în activitate, însă nu este mai puțin real că, în perioada la care se referă recurentul, de acest spor nu au beneficiat judecătorii și procurorii în activitate.
Mai mult, neacordarea acestuia a generat numeroase litigii așa cum rezultă, de altfel și din hotărârile depuse de reclamant în susținerea acțiunii, ceea ce demonstrează că pentru a putea beneficia de sporul de 50%, magistrații în activitate au acționat în instanță, supunând judecății acesteia, modalitatea în care sporul a fost abrogat (70-80 dosar fond).
Abia prin Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în Secții Unite, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României în ceea ce privește acest spor, s-a pronunțat asupra chestiunii de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești, considerând că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001(filele.
Soluția s-a pronunțat însă numai în interesul legii, nu are efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 Cod procedură civilă .
De asemenea, mai demonstrează că, până la interpretarea făcută de instanță, în sensul că, prin OG nr.83/2000, nu ar fi avut loc abrogarea în mod legal a art.47 din Legea nr.50/1996, neemiterea adresei în sensul solicitat de recurent nu îi poate fi imputată pârâtului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu atât mai mult cu cât, pentru judecătorii și procurorii în activitate, nici până la data soluționării prezentei cauze, nu era emis un ordin în vederea acordării lunare a sporului de 50%, indiferent de executarea sau neexecutarea unor titlurilor executorii cu acest obiect, ci le-au fost plătite doar drepturile bănești în procedura executării titlurilor executorii, iar nu din oficiu.
A aprecia altfel, ar însemna să i se poată imputa Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, că nu s-a substituit instanței de judecată în ceea ce privește aprecierea legalității OG 83/2000 ori a Legii nr.50/1996, ceea ce este inadmisibil, întrucât, potrivit art. 126 din Constituție, ustiția se realizează doar prin ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Prin urmare, nu se poate reține în sarcina pârâtului Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, aceea că, prin neemiterea adeverinței în modalitatea solicitată de reclamant pentru perioada februarie 2005-1 februarie 2007, ar fi săvârșit vreo inacțiune ilicită care să fi dus la cauzarea prejudiciului suferit de recurent.
Pe cale de consecință, nici Casei Județene de Pensii ori Ministerului Economiei și Finanțelor nu li se poate reține în sarcină, încălcarea vreunei dispoziții legale în stabilirea cuantumului pensiei reclamantului, acestea fiind ținute de veniturile comunicate de o altă instituție, în îndeplinirea propriilor atribuții conferite de lege.
În sfârșit, în ceea ce privește al treilea motiv de recurs, din dezvoltarea acestuia rezultă că, în realitate, recurentul aduce sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, critici care se circumscriu tot încălcării dispozițiilor art.998-999 Cod civil, a nr.HG1275/2005, ori a Legii nr.50/1996, reprezentând în fapt o reiterare a celui de-al doilea motiv de recurs și nu o veritabilă critică de netemeinicie a sentinței recurate, rațiune pentru care Curtea nu va mai relua cele expuse mai sus și, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1166/AS din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1166/AS din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în P, str.- nr.38, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./18.03.2009
/2 ex.
Jud.fond:,
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
