Despăgubiri. Decizia 883/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.883/
Ședința publică din 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în com. Suraia, jud. V, împotriva sentinței civile nr.638/7.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimatul - pârât CASA JUDETEANA DE PENSII V, cu sediul în F,- bis, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit intimata - pârâtă CASA JUDETEANA DE PENSII V și recurentul - reclamant -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; intimata - pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 638/07.10.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii V obligarea acesteia să-i achite începând cu martie 2004 drepturile legale de rentă ce i se cuvine conform OUG nr.12/2004 respectiv Legea nr.210/2004.
În motivarea acțiunii a arătat că în baza acestor legi are dreptul să cumuleze solda de grad a unui sublocotenent din Ministerul Apărării cu solda de funcție.
Prin întâmpinare Casa Județeană Pensii Vas olicitat respingerea acțiunii motivând că OUG nr.12/2004 nu a prevăzut posibilitatea cumulării celor două solde.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că reclamantul este veteran de război, posedă Medalia Crucea Comemorativă motiv pentru care beneficiază de plata drepturilor de veteran prev.de Legea nr.49/1991, Legea nr.44/1994 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art.14 din Legea nr.44/1994 veteranii de război cărora le-a fost conferită această medalie beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent, drepturi de care a beneficiat și reclamantul.
Prin art.141introdus prin OUG nr.12/2004 s-a prevăzut că începând cu martie 2004 renta lunară prev. la art.13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale stabilite conform legii.
Prin introducerea acestui articol nu s-a egalizat toți veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei în sensul de a se cumula pentru toți indiferent de medalii și ordinele primite solda de grad și solda de funcție.
Acest cumul este prev. de art.13 din Legea nr.44/1994 numai pentru anumite ordine și medalii.
Ceea ce a făcut art.141din OUG nr.12/2004 a fost introducerea ca unic element de referință pentru determinarea soldelor - solda unui sublocotenent din cadrulMinisterului Apărării Naționale indiferent de sistemul militar din care provin.
Asta înseamnă că veteranii de război care posedă Crucea Comemorativă au dreptul în temeiul art.14 din Legea nr.44/1994 la drepturile de rentă raportate la solda de grad a unui sublocotenent și în temeiul art.141din OUG nr.12/2004 raportarea se face la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
În consecință reclamantul nu are dreptul să cumuleze solda de grad cu solda de funcție întrucât nu face parte din veteranii de război prev.de art.13 din Legea nr.44/1994.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În fapt, a arătat că renta se calculează începând cu martie 2004 conform prev. OG12/2004, în funcție de solda de grad și funcție a unui sublocotenent din cadrul
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurent cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este nefondat însă față de următoarele considerente:
În cauză, la data de 10.11. 2008, s-a pronunțat decizia nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Disp. art. 14 indice 1 rap. la disp. art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin nr.OUG 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ministerul Apărăii Naționale.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Deci, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este în concordanță cu motivele invocate de intimata pârâtă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1 și art. 304 indice 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în com. Suraia, jud. V, împotriva sentinței civile nr.638/7.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /12.01.2009
:DC/2 ex/13.01.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
