Despăgubiri. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 90/2008
Ședința publică din 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - -- JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile numărul 1016/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dos-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent,lipsă fiind pârâta intimată- -. --.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul recurent depune acte în susținerea recursului.
Instanța pune în discuție competența materială pentru soluționarea cauzei.
Reclamantul recurent arată că secția are competență de soluționarea a recursului și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat,acțiunea nu este prescripsă și dorește să primească despăgubiri pentru cele 39 de zile de arest.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Hunedoara, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta " " H solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință cu privire la grupa I și II de muncă, pentru perioada1964-1967, precum și să-i plătească despăgubiri pentru cele 39 zile de arest pentru pierderea capacității de muncă, dovedite cu documente medico-legale.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
În fapt, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă, la secția de strungărie de cilindri și la hala de recondiționare a cilindrilor de sudură, în perioada anilor 1964-1967, iar aceasta nu i-a eliberat o adeverință din care să rezulte încadrarea activității desfășurate în aceste secții, în grupa I și II de muncă.
Referitor la cererea privind plata de despăgubiri, arată că după accidentul de muncă suferit în anul 1952 fost arestat pentru cercetări penale, fiind socotit vinovat de producerea accidentului de muncă, dar pe data de 12 iulie 1952 fost pus în libertate fiind găsit nevinovat.
După înregistrarea accidentului de muncă, arată că a acționat în judecată pe pârâtă, iar prin sentința civilă nr.4026/1992 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr.1905/1992, i s-a achitat indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificate medicale, dar restul despăgubirilor, adică vătămare corporală și tortură din arest, pe timp de 39 zile, au rămas neachitate.
Prin sentința civilă nr.1342/2007, Judecătoria Hunedoara respinge capătul de cerere formulat de reclamant împotriva pârâtei, având ca obiect acordarea grupelor I și II de muncă pe perioada 1.01.1964-31.07.1967 și totodată, în baza art.165 Cod procedură civilă, dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect pretenții bănești, în legătură cu accidentul de muncă suferit în anul 1952, și înregistrarea separată a cauzei.
de cerere disjuns a fost înregistrat la Judecătoria Hunedoara la nr-.
Prin sentința civilă nr.1472/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr- s-a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect pretenții bănești, în favoarea Tribunalului Hunedoara în baza prevederilor art.128-129 din Legea nr.346/2002.
Dosarul a fost înregistrat la această instanță la nr-.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii și să se constate că, în cauză, a intervenit prescripția dreptului la acțiune, întrucât accidentul suferit de către reclamant s-a produs în anul 1952, deci cu 55 de ani în urmă.
Mai arată că în situația în care dreptul la acțiune nu ar fi prescris, acțiunea de față nu este dovedită, deoarece o simplă cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții, neînsoțită de documente justificative din care să rezulte temeinicia pretențiilor, nu poate fi luată în considerare.
Prin sentința civilă nr.1016/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul G împotriva pârâtei " "
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut dispozițiile art.1 din Decretul 167/1958, art.166 alin.1 și art.283 alin.1 lit.c și alin.2 Codul muncii, apreciind că dreptul reclamantului având un obiect patrimonial s-a stins prin prescripție, întrucât evenimentele la care acesta face referire s-au petrecut în anul 1952.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În expunerea de motive arată că acțiunea sa nu este prescrisă și că nu a fost vinovat de producerea accidentului din 1952.
Afirmă apoi că nu a beneficiat de nimic pentru cele suferite în timpul arestării, nici de adeverință, pentru grupa a II-a de muncă și nici de despăgubiri bănești pentru tortura suferită în arest.
Solicită deci admiterea recursului prin aplicarea art.998 Cod civil.
Prin întâmpinare, intimata H solicită respingerea recursului formulat de recurent, în principal invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat și nedovedit.
În drept invocă prevederile Decretului 167/1958.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Din modul de redactare a cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată la fila 12 din dosarul Tribunalului Hunedoara și susținută în recurs (întemeiată pe dispozițiile art.998 Cod civil), reiese fără putință de tăgadă că acțiunea de față vizează acordarea unor despăgubiri bănești de 100 milioane lei ROL pentru perioada celor 39 zile de arest executate ca urmare a unui accident de muncă de vinovăția căruia la momentul respectiv a fost acuzat și ulterior constatat ca nelegal.
Acordarea despăgubirilor materiale însă pentru o anumită perioadă de arest considerată nelegală, indiferent de natura cauzei care a dus la luarea acestei măsuri, se circumscriu prevederilor art.14 Cod procedură penală care reglementează exercitarea acțiunii civile pentru repararea pagubelor cauzate de o arestare nelegală.
Potrivit art.2 pct.1 lit.h Cod procedură civilă "tribunalele judecă în primă instanță cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale".
Se apreciază deci în contextul legal menționat că acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, este de competența instanțelor civile și nu a completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă care potrivit art.281 Codul muncii soluționează conflictele de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă sau, după caz, contractelor colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului muncii.
Ca urmare, Curtea va admite recursul și în baza art.312 alin.(6) Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă va casa hotărârea atacată și va trimite cauza pentru judecata în primă instanță Tribunalului Hunedoara -Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sent.civ.nr.1016/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dos-.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru judecata în primă instanță Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.NV
Tehnored.TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
