Drepturi bănești. Decizia 1775/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1775
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.558/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată REȘIȚA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au fost lipsă reclamantul recurent și pârâta intimată Reșița
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 558/26.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA Reșița.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să dispună, recunoașterea perioadei de lucru de la data de 01.04.2001 și până la data de 25.10.2008, ca perioadă de lucru la grupa I de muncă, înlăturând astfel discriminarea, precum și obligarea pârâtei la plata pensiei pe 1 an și 5 luni, întrucât reclamantul trebuia să se înscrie la pensie pentru limita de vârstă și munca depusă, conform Ordinului nr.50/1990, la împlinirea vârstei de 50 de ani, respectiv în data de 25.05.2007. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor neachitate din anul 1990 și până în prezent, precum și la plata a 15 zile de concediu, care nu s-au achitat de la momentul angajării, respectiv de la data de 02.03.1978, și până la data de 31.12.1978.
Văzând xerocopia carnetului de muncă seria -. -.- și decizia nr.1--/05.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, instanța a reținut că fostul salariat al, a muncit în cadrul societății în perioada 02.03.1978-01.12.2008. În grupa I de muncă, reclamantul a prestat 21 ani 10 luni și 28 zile, respectiv în perioada 03.05.1979-31.03.2001, îndeplinind mai multe funcții: șef tură, operator, operator.
După intrarea în vigoare, la data de 01.04.2001, a Legii nr.19/2000 modificată și completată, s-a abrogat Ordinul nr.50/1990, modificat și completat de Ordinul nr.100/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării. Totodată, s-au abrogat Ordinul nr.125/1990 privind precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01.03.1990, și dispozițiile art.10 și 11 din Decretul Lege nr.98/1990 privind acordarea unor drepturi din transporturile pe calea ferată.
Potrivit Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților, datorită gradului mare de expunere la risc, așa cum prevede imperativ art. 19, al. 1 din lege.
Articolul 20 alin.1 lit.a, b, c și d din Legea nr.19/2000, modificată și completată, stipulează că:,în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiații; aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr.1 și activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2."
Alineatele 2 și 3 din articolul 20 din același act normativ prevăd că:,alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin.(1) pot fi stabilite numai prin lege.
Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății, în urma consultării CNPAS".
Prin nr.HG261/2001, s-au stabilit criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar prin nr.HG1025/2003 s-a stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Astfel, locurile de muncă în condiții speciale reprezintă acele locuri unde există factori de risc profesional, care prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc, în timp, la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților sau altor persoane.
La anexa 1 și la poziția nr.50 din anexa 2 Legii nr.226/2006 privind încadrarea muncii în condiții speciale nu se regăsesc funcția de operator și șef stație în categoria meseriilor încadrate în condiții speciale de muncă, prin urmare, petitul formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la recunoașterea perioadei 01.04.2001-25.10.2008, ca fiind lucrată în grupa I de muncă, urmează a fi respins.
Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata pensiei pe 1 an și 5 luni a fost respins în baza dispozițiilor art.41 alin.6 din Codul muncii, care stipulează că:,în situația asiguraților care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calității de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare".
Decizia nr.1-- a Casei Județene de Pensii a fost emisă, pe seama reclamantului, la data de 05.02.2009, iar ulterior angajatorul a dispus, în baza art.56 alin.1 lit.d din Codul muncii, încetarea de drept a contractului individual de muncă a reclamantului, așa cum se menționează la poziția nr.108 din xerocopia carnetului de muncă.
a respectat dispozițiile art.41 alin.6 și ale art.56 lit.d din Codul muncii, iar reclamantul nu a făcut dovada, conform art.1169 din Codul civil, că ar fi formulat cerere de pensionare la data de 25.05.2007, astfel încât angajatorul nu poate fi obligat să plătească pensia restantă pe 1 an și 5 luni.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dividendelor neachitate din anul 1990 și până în prezent a fost respins, deoarece reclamantul nu a probat calitatea sa de acționar și nu a indicat temeiul legal în baza căruia i se cuvin dividendele.
Cererea vizând obligarea pârâtei la plata a 15 zile de concediu, respectiv de la data de 02.03.1978 și până în data de 31.12.1978, a fost respinsă ca tardiv formulată, în conformitate cu dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 coroborate cu cele ale art.166 alin.1 din Codul muncii și prin raportare la data introducerii acțiunii, respectiv data de 03.04.2009.
Reclamantul a formulat în termen legal recurs împotriva sentinței civile nr. 558/26.05.2009, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii capetelor de cerere având ca obiect recunoașterea perioadei de lucru de la data de 1.04.2001 și până la 25.10.2008 ca fiind perioadă de lucru în grupa I de muncă, precum și obligarea pârâtei la plata dividendelor solicitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă până la data de 31.03.2001, astfel încât, raportat la condițiile de prestare a muncii și la prevederile Legii nr. 226/2006, este îndreptățit la încadrarea perioadei de lucru de la data de 1.04.2001 și până la 25.10.2008 ca fiind perioadă de lucru în grupa I de muncă, respectiv în condiții speciale de muncă. Totodată, susține că prima instanță nu i-a cerut copii de pe certificatele de acționar.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Recurentul a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantului rezultă că în perioada 1.04.2001 - 27.02.2009 a fost angajat al societății pârâte, îndeplinind funcțiile de operator și șef stație, fără ca în această perioadă locul său de muncă să fie încadrat în condiții speciale, deși anterior datei de 1.04.2001, în calitate de operator sau, a fost încadrat în grupa I de muncă, în temeiul pct. 124 din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
În mod corect, prima instanță a reținut că, la data de 1.04.2001, au fost abrogate: Ordinul nr. 50/1990, modificat și completat de Ordinul nr.100/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, Ordinul nr.125/1990 privind precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01.03.1990, și dispozițiile art.10 și 11 din Decretul Lege nr.98/1990 privind acordarea unor drepturi din transporturile pe calea ferată, conform art. 198 din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, reclamantul nu mai putea fi încadrat în grupa I de muncă, deoarece Legea nr. 19/2000 nu mai reglementează prestarea muncii în grupele I și II de muncă, ci în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Locurile de muncă ale reclamantului din perioada 1.04.2001 - 27.02.2009 nu se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții speciale, prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sau de Anexa 1 coroborată cu poziția nr. 50 din Anexa 2 la Legea nr. 226/2006, lege la care trimite art. 20 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, astfel încât instanța de fond a respins corect capătul de cerere vizând recunoașterea perioadei de muncă 1.04.2001 - 27.02.2009 ca perioadă de muncă prestată în grupa I, respectiv în condiții speciale de muncă.
Totodată, Curtea reține că reclamantul-recurent nu a depus dovezi privind îndreptățirea sa la plata dividendelor, astfel încât, raportat la prevederile art. 1169 Cod civil, pretențiile sale privind plata acestora sunt nefondate, așa cum a apreciat prima instanță.
Având în vedere considerentele expuse anterior și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 558/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată "" Reșița.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./20.11. 2009
Thred. M/20.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
