Drepturi bănești. Decizia 1854/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1854
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr.511/3.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, ( ), -, și pârâții intimați TRIBUNALUL C-S și CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta hotărâre când pronunțarea s-a amânat pentru data de 20 noiembrie 2009 și 24 noiembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 511 din 3 iunie 2009 Tribunalului C-S s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâtul Ministerul Justiției asupra drepturilor bănești aferente perioadei 01.10.2004-06.06.2005.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (), (15.06.2004-31.08.2006),(15.08.2006-la zi), (2008- la zi), (01.10.2004-31.12.2004), (01.10.2004-31.12.2004), (01.10.2004-31.12.2004), (01.07.2005-la zi), (01.07.2006-la zi), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul C-S, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Curtea de Apel Timișoara.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara să plătească față de reclamanții:, (), (15.06.2004-31.08.2006), (15.08.2006-la zi), (2008- la zi), (01.10.2004-31.12.2004), (01.10.2004-31.12.2004), (01.10.2004-31.12.2004), - (01.07.2005-la zi) și (01.07.2006-la zi), sumele actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective și care reprezintă diferențele drepturilor salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite astfel: 264,7 lei noi calculați proporțional cu perioada 06.06.2005-30.09.2005; 297,4 lei noi pentru perioada 01.10.2005-31.01.2006; 312,3 lei noi pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006; 331 lei noi pentru perioada 01.09.2006-31.12.2006; 347,67 lei noi pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007; 354,62 lei noi pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007; 393,62 lei noi pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007.
Au fost respinse ca fiind prescrise drepturile bănești solicitate de reclamanți pe perioada 01.10.2004-06.06.2005.
Au fost obligați pârâții Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă a fiecărui reclamant, relativ la cuantumul indemnizației.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut, în esență, că în baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de2.380.592lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 20.05.2005 - 30.09.2005 și 01.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001, în vigoare, stabilea în mod expresegalitateavalorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
S-a mai reținut că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG nr. 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Așadar, plecând de la valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de: 264,7 lei calculați raportat doar la perioada neprescrisă 06.06.2005 - 30.09.2005 și 297,4 lei pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005; 312,3 lei pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006 și 331 lei, pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 01.02.2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006; 347,67 lei, pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007, 354,62 lei pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 și 393.62 lei pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007.
Ca urmare a admiterii pretențiilor reclamanților pentru perioada 20.05.2005 - 31.12.2007, pârâtul a fost obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiție sumele necesare plății sumelor astfel cuvenite reclamanților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002 pentru MEF, în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Ținând seama de prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, coroborate cu cele ale art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat și raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamanți, respectiv 06.06.2008, instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, (întrucât termenul general de 3 ani este cu mult depășit), invocată de pârtul Ministerul Justiției.
Potrivit art. 1084 din Codul civil pârâții au mai fost obligați la actualizarea sumelor conform indicelui de inflație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea lui, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și nu a avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003 care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadru autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadru autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin, nr.177/2002, nr.OG23/2005 și nr.OUG27/2006
Referitor la reclamanții - personal auxiliar, a arătat că prin nr.OG8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1, b și c începând cu 1.01.2007 - 31.03.2007, 1.04.2007-30.09.2007 și respectiv cu 1 octombrie, și deci în consecință, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
Totodată, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, respectiv OG8/2007, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008, decizii prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.4 și 9 raportat la art.312 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, fiind ordonator principal de credite și neputând fi obligat la plata salariaților altor instituții.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar. Conform art.3 din același act normativ, funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii. Legea nr.154/1998 se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege.
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr.III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OG134/1999 începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Potrivit art. 2 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, act normativ care a abrogat OUG nr. 177/2002, s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal. De asemenea, conform prevederilor art. 3 din același act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței de urgență.
Însă prin Legea nr. 347/10 iulie 2003, prin care a fost abrogată OUG nr. 177/2002, articolul 2 fost modificat, având următorul conținut:, pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență".
Totodată la art. 3 din OUG nr. 27/2006 se prevede:,Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006.
Articolul 73, actual art. 74 alin. 2 teza I din Legea nr. 303/2004, prevede că:, Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", însă, în teza a II-a se precizează că,Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".
La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr. 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și de Legea nr. 50/1996.
Prin urmare, dispozițiile art. 73, actual art. 74 din Legea nr. 303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii, nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ori, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și personalului din organele autorității judecătorești, respectiv OUG nr. 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, și prin OG nr. 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, dimpotrivă, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Câtă vreme Legea nr. 303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, acest lucru fiind înfăptuit prin acte normative speciale, pretențiile reclamanților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează, sunt neîntemeiate.
De asemenea, prin nr.OG8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1, b și c începând cu 1.01.2007 - 31.03.2007, 1.04.2007-30.09.2007 și respectiv cu 1 octombrie, deci în consecință, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
De altfel, începând cu 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, și nu în baza unei valori de referință sectorială.
În concluzie, prin stabilirea valorii de referință sectorială diferită în ceea ce-i privește pe reclamanți, în funcțiile avute, aceștia nu sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece nu se află în aceeași situație juridică și faptică, cu persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor corect a fost respinsă de tribunal, ca de altfel și excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada anterioară a 3 ani de la data introducerii acțiunii, întrucât solicitându-se drepturi bănești, devin incidente dispozițiile art.1-3 din Decretul 167/1958 raportat la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Față de cele ce preced, cum tribunalul a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1-3 raportat la art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile pârâților, modificându-se în parte hotărârea recurată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr.511/3.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, ( ), -, și pârâții intimați TRIBUNALUL C-S și CURTEA DE APEL TIMIȘOARA.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamanților.
Menține dispozițiile de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și de respingere a acțiunii cu privire la drepturile bănești solicitate de reclamanți pe perioada 1.10.2004-6.06.2005, ca fiind prescrise.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./25.11 2009
Thred./25.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - gabriela - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
