Obligație de a face. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 102
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursurile declarate de și Casa Județeană de Pensii V împotriva sentinței civile nr. 803 din 22.07.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Justiției.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 3 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 6 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de recurs de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr.3644/89/08.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtele la emiterea de urgență a deciziei de acordare a pensiei de invaliditate, la plata de daune materiale, daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
La data de 22.06.2007 a fost înregistrată, sub nr.20286, cererea reclamantului de acordare a unei pensii de invaliditate temporare, până la revizuirea medicală din 10.06.2008. Pensia trebuia acordată începând cu data de 01.07.2007, conform disp.art.86 din Legea nr.19/2000, dar cele două pârâte nu au respectat prevederile legale și nu au emis această decizie, fără să motiveze cauzele acestei pasivități.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, Bai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, motivat de faptul că, potrivit actelor normative în vigoare și mai ales art.24 lit.e) din nr.HG13/2004, privind Statutul, competența de a stabili cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuarea plății acestora, potrivit legii, se face de casele județene de pensii care au personalitate juridică.
Casa Județeană de Pensii V, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant, pentru următoarele motive:
Decizia de pensionare nu a fost emisă conform legii nr.45/2007, deoarece acest act normativ, prin care s-a modificat și aprobat nr.OUG27/2006, respectiv art.27 alin.21, nu conține norme de aplicare care să explice care sunt situațiile în care bolile de care suferă reclamantul și de la care a survenit invaliditatea, nu îi sunt imputabile.
Se mai arată că, deoarece i s-a pus în vedere reclamantului să facă această dovadă și nu s-a conformat, pârâta a emis decizia de pensionare nr.95993/09.11.2007, prin care s-a stabilit în favoarea acestuia o pensie de invaliditate, calculată potrivit prevederilor Legii nr.19/2000, comunicând-se printr-o adresă separată și motivele pentru care pensia nu s-a acordat potrivit disp.art.27 alin.21din nr.OUG27/2006.
Pârâta a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii acestei decizii.
Prin cererea înregistrată sub nr.3970/89/17.12.2007 pe rolul aceleiași instanțe, contestatorul a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei nr.95993/09.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii V și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, conform disp.art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006 și la plata de daune materiale, morale și a cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 10.01.2008, s-a dispus conexarea acestei cauze la cea înregistrată sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Județeană de Pensii Vas olicitat respingerea acțiunii conexe.
În cursul judecării cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Vae mis în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensie de invaliditate, nr.95993/27.02.2008, prin aplicarea prevederilor art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006, decizie ce a fost contestată de către reclamant în ceea ce privește modul de stabilire al cuantumului lunar al pensiei.
La termenul de judecată din data de 17.04.2008, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Justiției, pentru a fi obligat, în solidar cu celelalte pârâte, la plata daunelor morale în sumă de - lei și a cheltuielilor de judecată, considerând că acesta are o răspunderea legislativă, alături de B, în ceea ce privește actele normative aplicabile în speță.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, arătând că nu are atribuții legislative care să atragă răspunderea sa în cauză.
Contestatorul a mai solicitat și proba cu expertiza contabilă, probă încuviințată și administrată în cauză.
Prima instanță a reținut însă faptul că expertul nu a reușit să răspundă la obiectivele fixate.
Contestatorul a depus la dosar calculul, în două variante, a pensiei de invaliditate ce i se cuvine.
Prin sentința civilă nr.803/22.07.2008, Tribunalul Vasluia admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către pârâții Ministerul Justiției și, a admis în parte acțiunea reclamantului și contestațiile conexe, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.95993/09.11.2007 și nulitatea parțială a deciziei nr.95993/27.02.2008, în ceea ce privește cuantumul lunar pensie de invaliditate stabilite, pârâta fiind obligată să modifice ultima decizie emisă, în sensul că pensia de invaliditate brută lunară cuvenită reclamantului este la data de 01.07.2007 în cuantum de 5526 lei, din care suma de 4583 lei este diferența de la bugetul de stat.
Prin aceeași hotărâre, s-a mai precizat că majorările punctului de pensie survenite pe parcurs, la partea din pensia din sistemul public de asigurări sociale, reținerile din pensie( CASS și impozit) și pensia netă, sunt cele prevăzute în nota de calcul, varianta a II-a, fila nr.218-219, ce face parte integrantă din hotărâre.
De asemenea, pârâta Casa Județeană de Pensii Vam ai fost obligată să achite reclamantului suma totală de 35600 lei cu titlu de daune materiale, așa cum au fost calculate în nota decalcul varianta II, fila nr.221 din dosar ce face parte integrantă din hotărâre și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Justiției și AS. sunt fondate, întrucât acestea nu au fost încunoștințate cu privire la prezentul litigiu de asigurări sociale, astfel încât nu au fost în culpă în legătură cu problemele de interpretare legislativă apărute în speță, neputând lua măsuri pentru preîntâmpinarea acestui litigiu și soluționarea legală a cererii reclamantului.
La data de 22.06.2007 a fost înregistrată sub nr.20286, cererea reclamantului de acordare a unei pensii de invaliditate temporare, până la revizuirea medicală din 10.06.2008. Conform disp.art.86 din Legea nr.19/2000, astfel cum era în vigoare la acea dată, cererea reclamantului trebuia soluționată în termen de 30 de zile de la înregistrare.
Prima instanță a reținut că în speță, fiind vorba de o pensie de invaliditate, care impunea măsuri de recuperare a capacității de muncă obligatorii și de urgență, precum și acordarea unor prestații speciale, prevăzute de Legea nr.19/2000 și Ordinul nr.340/2001, soluționarea cererii impunea prioritate, mai ales că reclamantul renunțase la acordarea unei pensii de invaliditate definitive, deoarece îndeplinea condițiile prevăzute de art.62 alin.7 lit.c) din legea nr.19/2000.
S-a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamant a motivelor care au împiedicat soluționarea acestei cereri, lipsindu-l pe acesta în mod nejustificat de statutul de pensionar de invaliditate, care îi conferea drepturile prevăzute de lege.
Mai mult, instanța de fond a reținut că pârâta a făcut o interpretare eronată a disp. art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006 și nu s-a consultat în mod oficial, în acest caz, cu și nici cu medicul expert aflat în subordine.
Totodată, s-a reținut că, în acest caz, nu există nici o prevedere legală, prin care persoana care solicită pensie de invaliditate să fie obligată să facă dovada că bolile de care suferă îi sunt imputabile, condiția impusă de către pârâtă pentru înscrierea reclamantului la pensie de invaliditate adăugând la lege.
Astfel, s-a reținut că pârâta este în culpă în legătură cu declanșarea acestui litigiu, acțiunea inițială formulată de către reclamant fiind parțial întemeiată.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva primei decizii de pensionare, s-a reținut că aceasta nu îndeplinește condițiile cerute de disp.art.86 din Legea nr.19/2000, nefiind motivată în fapt și în drept, iar documentația ce a stat la baza acesteia a fost emisă ulterior,la data de 14.11.2007. Pentru aceste considerente, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.95993/09.11.2007.
În ceea ce privește cea de-a doua decizie contestată în cauză, prima instanță a reținut că, deși pârâta a recunoscut dreptul reclamantului la pensie de invaliditate, în temeiul disp. art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006, nu a reușit să stabilească, conform atribuțiilor ce-i revin potrivit disp.art.24 lit.e) din Statutul, un cuantum corect și legal al pensiei brute și nete.
Pârâta a susținut că pensia reclamantului a fost calculată potrivit adeverinței nr.404/A din 20.02.2008 emisă de Tribunalul Vaslui. Prima instanță a reținut însă că actele normative în vigoare nu prevăd în cazul pensiei de invaliditate necesitatea eliberării unor astfel de adeverințe,iar actele depuse la dosarul de pensionare erau suficiente pentru corecta calcularea a drepturilor de pensie.
S-a mai reținut că, în speță, relațiile comunicate de către Tribunalul Vaslui nu erau greșite, suma de 4210 lei reprezentând indemnizația brută lunară a oricărui magistrat încadrat la tribunal, dar nu a fost luată în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie, indemnizația de încadrare brută lunară calculată conform disp.art.4 și art.41din nr.OUG27/2006, cu aplicarea sporului de stabilitate în muncă și a sporului de vechime.
Pentru aceste considerente, s-a reținut ca fiind lovită de nulitate absolută parțială decizia nr.95993/27.02.2008, cuantumul real al pensiei de invaliditate a reclamantului la data de 01.07.2007, fiind de 5526 lei lunar brut.
Cu privire la daunele materiale pretinse de către reclamant, prima instanță a reținut că, potrivit adresei nr.3777/26.06.2008 a - Sucursala V, este îndreptățită cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate în urma calculării corecte a cuantumului pensiei de invaliditate, a dobânzii legale și a beneficiului nerealizat, precum și a sumelor plătite cu titlu de CASS, pentru perioada în litigiu, dar care nu au putut să fie utilizate.
S-a reținut astfel ca fiind întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 35600 lei cu titlu de daune materiale.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei Casa Județeană de Pensii V la plata de daune morale, s-a reținut că este parțial fondată, având în vedere faptul că acesta a fost lipsit de drepturile cuvenite prin pensia de invaliditate neacordată, astfel încât, pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit, acesta este îndreptățit la plata sumei de 10000 lei.
În temeiul disp.art.274 din Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a formulat opinie separată unul dintre asistenți judiciari, motivată după cum urmează:
Deși intimata Casa Județeană de Pensii Vas tabilit în mod eronat baza de calcul a pensiei de invaliditate cuvenite reclamantului, neluând în considerare "majorarea indemnizației" prevăzută de art.4 și sporul de vechime reglementat de art.41din nr.OG27/2006, se consideră ca fiind eronat modul de calcul al reclamantului, însușit de către instanță.
Astfel, se consideră că în mod greșit sporul de vechime a fost calculat la "indemnizația de încadrare majorată", rezultând suma de 1316 lei, în loc de 1052,50 lei, care respecta dispozițiile art.41din nr.OG27/2006.
Se apreciază că acesta a condus la stabilirea eronată a cuantumului pensiei cuvenite reclamantului. Drepturile de pensie la care este îndreptățit contestatorul în mod legal sunt considerate a fi în cuantum brut de 5052lei.
În aceeași opinie separată, se mai apreciază că reclamantului nu i se cuvenea dobânda comercială acordată de către instanță, având în vedere faptul că această cauză nu are un caracter comercial și potrivit disp.art.1088 din Codul civil, daunele interese acordate acestuia puteau cuprinde doar dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către reclamant, se consideră că acestuia i se putea acorda o reparație pentru prejudiciul nepatrimonial suferit doar pentru faptele ilicite ale Casei Județene de Pensii V de a emite decizia de pensionare în condițiile Legii nr.19/2000 cu o întârziere de 33 de zile, de a achita drepturile stabilite prin aceasta cu o întârziere de 78 de zile și de a calcula în mod eronat pensia de invaliditate prin decizia nr.95993/27.02.2008.Acest mod defectuos de lucru al pârâtei a fost de natură a-i cauza pârâtului suferințe psihice.
Se apreciază însă că vinovăția pârâtei trebuie circumscrisă și modului echivoc în care reclamantul a formulat cererea de pensionare și documentației incomplete pe care a depus-o, precum și modului defectuos de reglementare și lipsei unor norme de aplicare.
Pentru aceste argumente, asistentul judiciar consideră că suma de 2000 lei, ce depășește sensibil un salariu mediu brut pe economie, este o sumă rezonabilă a fi acordată reclamantului cu titlu de daune morale.
Se mai apreciază că, deși reclamantul a renunțat la proba cu expertiza contabilă, trebuia obligat la plata diferenței de onorariu expert.
De asemenea, se mai consideră că în mod greșit instanța i-a restituit reclamantului contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, deși, în virtutea principiului solidarității, reglementat prin art.1 alin.2 din nr.OUG150/2002 și art.208 alin.3 din legea nr.95/2006, contribuția fiecărei persoane asigurate se plătește asupra veniturilor realizate, indiferent dacă a beneficiat sau nu de servicii medicale.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs atât reclamantul, cât și Casa Județeană de Pensii V, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin cererea de recurs formulată, reclamantul a criticat sentința pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Justiției și, deși prin structura organizatorică și atribuțiile ce-i revin, a avut cunoștință de cererea sa de pensionare, de deciziile luate de V și de abuzurile comise și nu aluat nicio măsură în acest sens. În ceea ce privește Ministerul Justiției, acesta nu a avut nici până în prezent inițiativa modificării Legii nr.45/2007 sau a emiterii unor norme metodologice de aplicare a acesteia.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a obligat pârâta-intimată doar la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale, deși a fost lipsit de pensia de invaliditate cuvenită timp de 14 luni, nu a putut să beneficieze de serviciile medicale de recuperare a sănătății în mod gratuit, de medicamente sau tratamente în stațiunile balneoclimaterice, fiind lipsit de mijloacele materiale necesare pentru întreținerea sa și a familiei, precum și pentru plata datoriilor iminente.
Recurentul mai invocă faptul că, prin aceste fapte, pârâta a contribuit la înrăutățirea stării sănătății sale, fiind expus în toată această perioadă unui stres permanent.
Se mai susține că aceste despăgubiri morale trebuiau acordate de către prima instanță în cuantumul solicitat, întrucât ar fi reprezentat și o măsură care să contribuie la preîntâmpinarea, pe viitor, a săvârșirii de către pârâtă a unor fapte asemănătoare, care să prejudicieze material și moral persoane aflate în situații similare.
În susținerea motivului de recurs privind acordarea daunelor morale în cuantum de 30000 lei, recurentul mai arată că intimata a continuat să-l prejudicieze în ceea ce privește acordarea drepturilor de pensie cuvenite și după pronunțarea hotărârii de către prima instanță.
Casa Județeană de Pensii V, prin reprezentant legal, formulează următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de către Tribunalul Vaslui, deși recurenta a calculat drepturile de pensie de invaliditate cuvenite reclamantului pe baza adeverinței nr.404/A/20.02.2008 eliberate de către acest tribunal, din care rezulta că indemnizația de încadrare avută la data survenirii invalidității era de 4210 lei.
Astfel, recurenta susține că pensia de invaliditate cuvenită reclamantului a fost în mod corect calculată, în temeiul disp.art.27 alin.21din nr.OUG27/2006, aplicându-se procentul de 80% asupra indemnizației de încadrare brute lunare comunicate de către Tribunalul Vaslui, prin adresa nr.404/A/20.02.2008 și nu asupra veniturilor salariale calculate de către recurentul -intimat.
Se invocă astfel faptul că disp.art.41din nr.OUG27/2006 nu se aplică în cazul calculării pensiei de invaliditate, care se raportează doar la indemnizația de încadrare brută lunară și nu la venituri salariale obținute lunar.
Recurenta mai arată că varianta de calcul a pensiei stabilită de către reclamant nu poate servi ca mijloc de probă în cauză, astfel încât în mod greșit prima instanță a obligat-o la stabilirea drepturilor de pensie de invaliditate cuvenite potrivit acesteia.
Se mai arată că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, ale cărei concluzii au fost înlăturate de către prima instanță, fără ca acesta să dispună întregirea sau completarea acesteia.
Deși prima instanță a reținut că nu au fost formulate obiecții în ceea ce privește modul de calcul al drepturilor de pensie stabilit de către reclamant în cea de- doua variantă, intimata-recurentă arată că și-a exprimat clar poziția în sensul că modificarea drepturilor cuvenite reclamantului se va putea face doar în contextul prezentării unei noi adeverințe de la Tribunalul Vaslui, care să anuleze adeverința nr.404/A/20.02.2008, precizând un alt cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare.
Se mai invocă faptul că, în mod greșit, prima instanță a obligat recurenta la plata daunelor morale, fiind nejustificată susținerea reclamantului că ar fi fost stresat prin faptele acesteia, întrucât culpa în ceea ce privește acordarea cu întârziere a pensiei de invaliditate revine tocmai celui care se pretinde a fi prejudiciat, prin nedepunerea la timp a adeverinței care să ateste încadrarea sa în
disp.art.27 alin.21din nr.OUG27/2006.
Se mai susține că reclamantul nu ar fi dovedit în cauză prejudiciile morale care i-au fost cauzate prin faptele Casei Județene de Pensii
Astfel, agravarea stării de sănătate datorită lipsei de medicamente și tratament balneoclimateric nu se justifică în condițiile în care propunerea pentru tratament este făcută pe data de 16.11.2007, ulterior emiterii deciziei de pensionare.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din borderourile de plată anexate recursului, Casa Județeană de Pensii Vap lătit acestuia drepturile de pensie restante.
Recurenta mai susține că în mod greșit prima instanță a obligat-o și la plata daunelor materiale în sumă de 35600 lei, având în vedere faptul că, într-un litigiu care nu are caracter comercial, acordarea dobânzii bancare apare ca fiind nejustificată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, se arată că instanța nu a motivat cuantumul acestora, astfel încât nu poate fi cenzurat modul în care acestea au fost stabilite.
În consecință, recurenta arată că în mod greșit prima instanță a reținut că acesteia îi revine întreaga culpă în cauză, omițând să ia în calcul documentația incompletă depusă de către reclamant, precum și modul defectuos de reglementare a materiei și lipsa normelor de aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Prin întâmpinările formulate, Casa Județeană de Pensii V, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Justiției au solicitat respingerea recursului formulat de către reclamantul ca fiind nefondat.
Recurentul-intimat, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii
În recurs, părțile depun la dosar înscrisuri.
Analizând, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civilă, recursul formulat de Casa Județeană de Pensii V se reține că acesta este în parte fondat, iar cel formulat de către reclamantul, nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de către Casa Județeană de Pensii V, cel privind faptul că în mod greșit instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Vaslui, se reține că acesta este nefondat, având în vedere că, pentru a se discuta în cauză o asemenea excepție, Tribunalul Vaslui trebuia fie să fie chemat în judecată, fie să fie atras în proces într-una dintre modalitățile prevăzute de Codul d e procedură civilă, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerul Justiției și, astfel încât apare ca fiind nefondat motivul de recurs formulat de către recurentul-intimat în acest sens.
Astfel, contrar susținerilor recurentului, în cauză nu s-a dovedit faptul că aceste instituții ar fi săvârșit fapte de natură să cauzeze acestuia un prejudiciu material sau moral.
Deși Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale are, printre atribuțiile sale și îndrumarea și controlul modului de aplicare a dispozițiilor legale de către casele teritoriale de pensii, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că în perioada scursă de la data formulării cererii de pensionare de către recurentul-intimat și în cursul soluționării acesteia prin cele două decizii contestate în cauză ar fi fost solicitate acesteia îndrumări de către Casa Județeană de Pensii
De altfel, singurele adrese depuse la dosar prin care s-a răspuns la solicitările recurentului sau s-a încercat lămurirea situației acestuia sunt ulterioare emiterii deciziilor contestate în cauză( adresele nr.12615/15.02.2008 și nr.32904/3/10.04.2008 ale Ministerului Justiției și punctul de vedere înregistrat sub nr.2393/05.08.2008 al S).
În ceea ce privește motivele de recurs ce privesc fondul cauzei, se rețin următoarele:
Potivit disp.art.27 alin.1 din nr.OUG27/2006, judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti, care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca, fiind incadrati in gradul I sau II de invaliditate, in urma savarsirii impotriva lor a unor fapte prevazute de legea penala, in timpul sau in legatura cu serviciul, vor primi pe perioada invaliditatii o pensie egala cu indemnizatia de incadrare bruta lunara avuta la data survenirii invaliditatii si vor beneficia o singura data de o compensatie egala cu de cinci ori aceeasi indemnizatie bruta.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti, care si-au pierdut partial capacitatea de munca, in conditiile alin. (1), fiind incadrabili in gradul III de invaliditate, si care nu isi mai pot exercita in continuare profesia vor beneficia de o pensie egala cu cel putin jumatate din indemnizatia de incadrare bruta avuta in ultima luna de activitate, de o compensatie egala cu de trei ori aceeasi indemnizatie bruta, precum si de dreptul de a cumula, in conditiile legii, pensia cu salariul pe care il pot primi dintr-o alta activitate desfasurata.
Prin alin.21al art.27 din nr.OUG27/2006, s-au prevăzut următoarele: dacă pierderea totală sau parțială a capacității de munca a survenit din alte cauze decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), neimputabile salariatului, persoanele din categoriile prevăzute în prezenta ordonanta de urgenta vor beneficia pe perioada invaliditatii, la cerere, în condițiile prevăzute de <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, de o pensie egala cu 80% din indemnizația de încadrare bruta lunară avută la data survenirii invaliditatii. La data îndeplinirii condițiilor prevăzute de <LLNK 12004 303 11 201 0 18>Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu.
Acest articol a fost introdus prin Legea nr. 45 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 169 din 9 martie 2007.
Conform disp.art. 53 alin.1 din Legea nr.19/2000, au dreptul la pensie de invaliditate asigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumatate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de munca, conform legii;
b) bolilor profesionale si tuberculozei;
c) bolilor obișnuite si accidentelor care nu au legatură cu munca.
Încadrarea sau neîncadrarea intr-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul expert al asigurarilor sociale, in termen de 30 de zile de la data inregistrării cererii, insoțita de documentația necesară, conform disp.art. 56 din Legea nr.19/2000.
Potrivit disp.art. 1,2,4 din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, în vederea pensionării de invaliditate, medicul primar si, în lipsa acestuia, medicul specialist, pentru afecțiunea principal invalidanta, care asigura asistenta medicală a bolnavului, atunci când apreciază ca starea de sănătate a acestuia nu ii permite reluarea activității profesionale, în limitele maxime de concediu medical prevăzut de lege, cu toate tratamentele medicale recuperatorii aplicate, propune pensionarea de invaliditate, cerând în acest sens avizul cabinetului de expertiza medicală și recuperare a capacității de munca.
Medicul expert al asigurărilor sociale de la cabinetele de expertiza medicală și recuperare a capacității de munca avizează pensionarea de invaliditate numai dacă constata pierderea totală sau a cel puțin J din capacitatea de munca
Angajatorul la care își desfășoară activitatea persoana în cauza întocmește dosarul, însoțit de un extras de pe carnetul de munca, ce cuprinde date privitoare la starea civilă, pregătirea generală și profesională, ruta profesională, durata perioadei de cotizare, perioadele de șomaj, concediul medical din ultimele 12 luni, precum și documentația necesară stabilirii cauzei invaliditatii, în vederea emiterii deciziei medicale. Dosarul medical se înaintează la cabinetul teritorial d e expertiza medicală și recuperare a capacității de munca.
În speță, se reține că, prin decizia asupra capacității de muncă nr.560/15.06.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă din cadrul V ( fila nr.6 dosar de fond), s-a constat că, în urma afecțiunilor de care suferă reclamantul, capacitatea de muncă a acestuia a fost pierdută în pocent de 80%, fiind încadrat în gradul al II-lea de invaliditate.
Potrivit disp.art.82 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia se acordă la cererea persoanei indreptățite.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratului.
Potrivit disp.art.VII.28.b) din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, actele la care se face referire la art.82 alin.2 sunt, în cazul pensiei de invaliditate, următoarele: cererea pentru înscrierea la pensie de invaliditate, actele menționate la pct. 28 lit. a), decizia emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, adeverința din care să rezulte încetarea plății indemnizației pentru incapacitate temporară de munca și cuantumul acesteia.
Se reține că, la data de 22.06.2007, sub nr.20286, a fost înregistrată la Casa Județeană de Pensii V cererea de pensionare formulată de către recurentul-intimat (fila nr.4 dosr de fond), în temeiul dispozițiilor Legii nr.19/2000 și ale Legii nr.45/2007, însoțită de actele la care face referire art.86 alin.2 din Legea nr.19/2000, detaliate de disp.art.VII.28.b) din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000.
Potrivit disp.art. 14 din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, angajatorul, în baza deciziei medicale, întocmește dosarul administrativ de pensionare și apoi îl trimite în termen de 10 zile la casa de pensii teritorială.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că nu se poate reține în sarcina recurentului-intimat nici o culpă în ceea ce privește investirea Casei Județeane de Pensii cu soluționarea cererii sale de acordare a pensiei de invaliditate, cerere care a fost însoțită de toate actele solicitate de lege.
Mai mult, Curtea reține că nici Tribunalului Vaslui, asimilat în cazul de față cu un angajator, nu îi revenea prin dispozițiile legale în vigoare vreo obligație de a depune la dosarul administrativ al recurentului-intimat alte acte decât cele prevăzute de disp.art.VII.28.b) din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000.
Se reține în acest sens, faptul că art.27 alin.21din nr.OUG27/2006, introdus prin Legea nr.45/2007, nu prevede obligativitatea depunerii unui act suplimentar, pentru acordarea pensiei de invaliditate reglementate de aceste dispoziții speciale aplicabile magistraților, făcând doar precizarea că de această pensie cei îndreptățiți vor beneficia la cerere, în condițiile prevăzute de <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel cum am precizat anterior, recurentul-intimat a formulat cererea de pensionare, cu respectarea tuturor condițiilor cerute de dispozițiile Legii nr.19/2000, cum era și normal, având în vedere calitatea acestuia de judecător, ceea ce impunea ca organul competent, Casa Județeană de Pensii V să soluționeze cererea sa în termenul și condițiile prevăzute de lege.
În temeiul disp.art. 86 alin.1 din legera nr.19/2000, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii in termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.
Nerespectarea acestor dispoziții legale de către Casa Județeană de Pensii V, prin depășirea nejustificată a termenului de soluționare a cererii de pensionare formulate la data de 22.06.2007, au determinat recurentul-intimat să investească Tribunalul Vaslui, la data de 08.11.2007, în temeiul disp.art.155 alin.1 lit.e) din Legea nr.19/2000, cu o acțiune privind refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale de acordare a pensiei de invaliditate cuvenite în temeiul art.27 alin.21din nr.OUG27/2006, introdus prin Legea nr.45/2007.
În urma demersului judiciar al recurentului-intimat, Casa Județeană de Pensii V emite, la data de 09.11.2007, la o zi după înregistrarea acestei acțiuni pe rolul Tribunalului Vaslui, decizia nr.95993, prin care admite cererea nr.20286/2007 de acordare a pensiei de invaliditate, stabilind însă, în fapt, reclamantului o pensie calculată în condițiile Legii nr.19/2000, în cuantum de 943 lei, respectiv cu totul altceva decât acesta solicitase, ceea ce echivalează practic cu o respingere a cererii acestuia de stabilire a unei pensii potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr.45/2007.
Cu toate acestea, decizia prin care se soluționează cererea, nu cuprinde nicio mențiune privind motivele de fapt și de drept care au condus la refuzul de acordare drepturilor de pensie solicitate de către recurentul-intimat în temeiul Legea nr.45/2007.
Se mai reține că, deși data emiterii acestei decizii este cea de 09.11.2007, buletinele de calcul a pensiei de invaliditate, depuse la filele nr.19-38 dosar de fond, care de obicei, astfel cum este și normal, preced emiterea deciziei, în speță poartă o dată ulterioară, 14.11.2007.
La aceeași dată, 14.11.2007, Casa Județeană de Pensii V, prin adresa nr.33716, acordă în sfârșit o explicație recurentului-intimat privind refuzul său de a stabili în favoarea acestuia o pensie de invaliditate în temeiul Legii nr.45/2007 și anume lipsa de la dosarul de pensionare a unui act din care să rezulte faptul că pierderea capacității sale de muncă a survenit din motive neimputabile acestuia, act pe care susține că l-ar fi solicitat reclamantului verbal, fără a exista însă în cauză dovezi în acest sens.
În temeiul alineatului 2 al art.86 din Legea nr.19/2000, potrivit atribuțiilor legale ce revin Casei Județene de Pensii V, temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza soluționării cererii recurentului-intimat trebuiau cupinse în mod obligatoriu în decizia emisă și nu într-o adresă comunicată reclamantului după cinci zile de la data emiterii, tocmai pentru ca instanța investită de către asigurat cu verificarea legalității și temeiniciei acesteia, potrivit disp.art.87 din aceeași lege, să poată cenzura motivele care au condus casa teritorială de pensii competentă la acest mod de soluționare.
Practic, prin adresa comunicată reclamantului, intimata-recurentă răspunde la cererea acestuia, nu o soluționează, iar decizia prin care de fapt soluționează, potrivit atribuțiilor prevăzute de disp. art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, cererea de acordare a pensiei de invaliditate potrivit dispozițiilor Legea nr.45/2007, apare Curții ca fiind nemotivată în fapt și în drept.
Casa Județeană de Pensii V susține, prin întâmpinările formulate și prin cererea de recurs că ar fi solicitat recurentului-intimat depunerea unui act din care să rezulte faptul că pierderea capacității sale de muncă ar fi survenit din motive neimputabile acestuia, acesta fiind motivul pentru care a fost tergiversată soluționarea cererii formulate și care, în final, a condus la emiterea unei decizii prin care pensia de invaliditate să fie stabilită în exclusivitate potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Se reține faptul că intimata-recurentă nu a reușit să dovedească în cauză că ar fi solicitat acest act reclamatului, dar chiar și în ipoteza în care ar fi procedat în acest mod, aceste demersuri pe care le considera necesare pentru completarea dosarului de pensionare, trebuiau întreprinse în termenul imperativ prevăzut de disp.art 86 alin.1 din Legea nr.19/2000, de 45 de zile de la data depunerii cererii, tocmai în scopul poteguirii dreptului asiguratului la o prestație de asigurări sociale care reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor profesionale, ca urmare a invalidității - risc asigurat potrivit legii.
Mai mult, se mai reține că textul prevăzut de disp.art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006 nu necesită o deosebită interpretare din punctul de vedere al actelor ce s-ar impune a fi depuse de către o persoană ce formulează cerere de pensionare pentru invaliditate, întrucât, astfel cum am precizat și anterior, acesta face doar trimitere la condițiile prevăzute de <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000, pentru documentarea cererii, cerințe ce sunt prevăzute de disp.art.VII.28.b) din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000.
Solicitând reclamantului alte acte decât cele prevăzute de aceste dispoziții legale aplicabile în speță, recurenta Casa Județeană de Pensii Vaa dăugat practic la lege, tergiversând astfel nejustificat de mult soluționarea cererii de pensionare și refuzând în final, prin emiterea deciziei nr.95993/09.11.2007, recunoașterea unui drept legal al reclamantului la pensie de invaliditate în temeiul Legii nr.45/2007.
Curtea consideră că dispozițiile art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006, introduse prin Legea nr.45/2007, potrivit cărora judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistrații-asistenți sunt îndreptățiți la o pensie egală cu 80% din indemnizația de încadrare bruta lunară avută la data survenirii invaliditatii, "dacă pierderea totală sau parțială a capacității de munca a survenit din cauze neimputabile salariatului", trecând peste faptul că toți beneficiarii acestei pensii nu pot avea calitatea de salariați, nu pot crea caselor teritoriale de pensii, ce au atribuții de soluționare a unor astfel de cereri, probleme deosebite de interpretare și aplicare.
Astfel, esențiale pentru acordarea acestei pensii de invaliditate sunt: calitatea solicitantului de judecator, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent la data formulării cererii și pierderea totală sau parțială a capacitatății sale de muncă. La acestea se adaugă și cerința prevăzută de disp.art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006, ca această pierdere a capacității de muncă să fi survenit din cauze neimputabile solicitantului, prevăzută desigur ca o măsură de prevenire a situațiilor în care, în scopul obținerii unor asemenea drepturi o persoană și-ar provoca apariția unor asemenea afecțiuni, însă intenția legiuitorului nu a fost cu siguranță de a obliga pe cei care solicită acodarea unei astfel de pensii să probeze în fața organelor competente cu soluționarea unor astfel de cereri, cu acte suplimentare față de înscrisurile medicale deja aflate în posesia acestora, caracterul neimputabil al afecțiunilor de care suferă și care au condus la pierderea capacității de muncă.
Legiuitorul a avut în vedere desigur că decizia asupra capacității de muncă este emisă, potrivit dispozițiilor legale, în urma dovezilor privind afecțiunile de care suferă persoanele expertizate, de cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă din cadrul caselor teritoriale de pensii. Astfel, în vederea soluționării cererii de acordare a pensiei de invaliditate prevăzute de disp.art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006, casele teritoriale de pensii, dacă actele medicale și diagnosticul stablit prin decizia medicală aflată la dosarul de pensionare nu sunt prin ele însele edificatoare, pot stabili cu certitudine, documentat și avizat dacă este sau nu întrunită condiția caracterului neimputabil al cauzelor ce au condus la pierderea totală sau parțială a capacității de munca, tocmai de la cei care au constatat existența și întinderea acestei pierderi, respectiv solicitând lămuriri în acest sens medicului expert al asigurărilor sociale din cadrul cabinetului ce face parte din structura sa organizatorică.
De altfel, potrivit disp.art.6.c) și art.10 alin.2 lit.d) din Ordinul nr.340/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, medicul exepert al asigurărilor sociale, verifică, la primirea dosarului medicl, dacă acesta conține informații suficiente privind ruta profesională, dreptul la pensie al solicitanților și, prin concluziile expertizei, pronunțând-se asupra invalidității, stabilește, pe lângă diagnosticul clinic complet, diagnosticul funcțional și cauza invalidității.
Mai mult, se reține că un text similar celui ce reglementează pensia de invaliditate ce se cuvine magistraților regăsim și în ceea ce privește drepturile de această natură cuvenite personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, fiind prevăzute în art.682din legea nr.567/2004, introdus de pct. 3 al <LLNK 12007 100180 302 0 62>art. III din G nr. 100 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 684 din 8 octombrie 2007( articol invocat chiar de către Casa Județeană de Pensii V), după cum urmează:
(1) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1), care și-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrați în gradul I sau II de invaliditate, în urma săvârșirii împotriva lor a unor fapte prevăzute de legea penală, în timpul sau în legătură cu serviciul, vor primi pe perioada invalidității o pensie egală cu salariul de încadrare brut lunar avut la data pensionării.
(2) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1), care și-a pierdut parțial capacitatea de muncă, în condițiile alin. (1), fiind încadrabil în gradul III de invaliditate, și care nu își mai poate exercita în continuare profesia, va beneficia de o pensie egală cu J din salariul de încadrare brut lunar avut în ultima lună de activitate, precum și de dreptul de a cumula, în condițiile legii, pensia cu salariul pe care îl poate primi dintr-o altă activitate desfășurată.
(3) Dacă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a survenit din alte cauze decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1), va beneficia pe perioada invalidității, la cerere, în condițiile prevăzute de <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de o pensie egală cu 80% din salariul de încadrare brut lunar avut la data survenirii invalidității. La data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 68 beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu.
Faptul că în cazul drepturilor de pensie de invaliditate ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, legiuitorul, cu toate că a folosit aceeași terminologie cu cea utilizată în privința drepturilor magistraților, prin nr.OUG27/2006, modificată, completată și aprobată prin Legea nr.45/2007, urmărind astfel să asigure acestor categorii profesionale o unitate de reglementare în materie, nu a mai prevăzut și cerința ca acele cauze diferite la care se referă alin.3 al art.682din Legea nr.567/2004 să fie neimputabile salariatului, nu poate decât să demonstreze faptul că legiuitorul nu a acordat acestei cerințe o importanță covârșitoare în stabilirea drepturilor beneficiarilor la stabilirea unei astfel de pensii, neputându-se ajunge la concluzia că acesta ar fi intenționat să creeze magistraților o situație probatorie mai dificilă și în acest fel discriminatorie față de personalul auxiliar, pentru a obține venitul de înlocuire cuvenit în cazul pierderii capacității lor de muncă.
Curtea nu poate reține că legiuitorul ar fi creditat categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor cu garanții de bună-credință superioare magistraților, în ipoteza în care rațiunea adăugării unei astfel de cerințe în cazul reglementării drepturilor magistraților este aceea de a preveni eventualele abuzuri ce ar putea fi săvârșite de către aceștia prin provocarea unor afecțiuni invalidante.
Ar fi astfel cu totul inechitabil și discriminatoriu ca reglementări ce s-au dorit a fi identice, apărute în același an, 2007, dar cu precizarea că cea adoptată în cazul personalului auxiliar este chiar ulterioară celei privind drepturile magistraților, să creeze acestora din urmă dificultăți probatorii suplimentare pentru obținerea aceluiași drept.
Se mai reține că și Ministerul Justiției, ce a avut desigur inițiativa legislativă în materie, nu a considerat necesară depunerea unor acte din care să rezulte că afecțiunile recurentului nu-i sunt imputabile, ci, prin adresa nr.12615/19.02.2008 a Serviciului de asistență medicală, a răspuns acestuia că ar fi necesare pentru documentarea cererii de pensionare "acte medicale (scrisori medicale, bilete de externare din spital, buletine de analize medicale) care să confirme evoluția progresiv nefavorabilă a afecțiunilor" de care acesta suferă, acestea regăsindu-se însă în documentația pe care reclamantul a prezentat- Cabinetului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă din cadrul Casei Teritoriale de Pensii V, ce putea oferi astfel o părere avizată casei în soluționarea cererii de pensionare.
Pe lângă faptul că textul de lege analizat nu prevede cerința depunerii unei dovezi de către persoana solicitantă în acest sens, se reține că diagnosticele stabilite de către medicul expert de asigurări sociale, prin decizia medicală ce stă baza emiterii deciziei de pensie, respectiv diabet zaharat insulinonecesitant, angină pectorală și ulcer varicos, boală, erau de natură să probeze fără echivoc în fața casei teritoriale de pensii caracterul neimputabil al afecțiunilor ce au determinat pierderea capacității de muncă al reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, se reține că în mod corect prima instanță a constatat nelegalitatea deciziei nr.95993/09.11.2007emisă de intimata- recurentă, care a constatat îndreptățirea reclmantului la o pensie de invaliditate acordată din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit Legii nr.19/2000, ignorând drepturile ce se cuveneau acestuia în calitate de magistrat.
Se mai reține că tergiversarea nejustificată a soluționării cererii de acordare a pensiei de invaliditate și nelegalitatea deciziei nr.95993/09.11.2007, emisă de către intimata-recurentă după aproximativ patru luni de la formularea solicitării și doar după investirea Tribunalului Vaslui cu soluționarea prezentului litigiu de asigurări sociale, îl îndreptățesc pe reclamant la acordarea de reparații morale, astfel încât în mod corect prima instanță a admis cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata de daune morale în sumă de 10000 lei.
Curtea consideră că acestea reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului nepatrimonial cauzat de către pârâtă, având în vedere suferințele psihice și atingerea adusă demnității reclamantului, care a fost nevoit să facă numeroase demersuri, rămase fără rezultat o perioadă îndelungată, pentru obținerea unor drepturi recunoscute de lege, drepturi de asigurări sociale pe care, în calitate de magistrat, le-a garantat părților în proces.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în timp ce legiuitorul a considerat că, tocmai având în vedere funcția îndeplinită la data apariției invalidității, magistratului i se cuvine un venit de înlocuire superior pensiei de invaliditate acordate în exclusivitate din bugetul asigurărilor sociale, pentru pierderea totală a veniturilor profesionale, intimata - recurentă l-a lipsit pe reclamant o perioadă îndelungată de aceste drepturi, ce aveau tocmai menirea de a asigura acestuia și familiei sale o anumită continuitate a nivelului de trai corespunzător muncii de răspundere pe care a avut-
Despăgubirea morală a recurentului-intimat se impune cu atât mai mult cu cât, prin afecțiunile de care acesta suferă, sintetizate în scrisoarea medicală eliberată la data de 22.11.2007 de Spitalul Clinic de Urgențe " Sf. " I- Clinica Medicină Internă, s-a concluzionat că acesta este un pacient în vârstă de 59 de ani, cu factori de risc cardio-vasculari multipli și s-a recomandat acestuia evitarea stressului și a situațiilor conflictuale.
Se reține însă ca fiind nefondat motivul de recurs al reclamantului-recurent potrivit căruia i s-ar cuveni despăgubiri morale în cuantum de 30000 lei, având în vedere faptul că nu a putut să beneficieze de serviciile medicale de recuperare a sănătății în mod gratuit, de medicamente sau tratamente în stațiunile balneoclimaterice, întrucât nu a fost dovedit în cauză că, în perioada în care a fost lipsit de pensia de invaliditate cuvenită, a suferit un prejudiciu nepatrimonial prin imposibilitatea de a beneficia de asemenea servicii de recuperare a sănătății sale.
În ceea ce privește prejudiciul moral pe care recurentul-intimat pretinde că l-ar fi suferit prin neplata integrală a drepturilor acordate de către prima instanță, se reține că acesta privește executarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, nefăcând astfel obiectul cercetării judecătorești în cauză și neputând a fi analizat pentru prima dată în recurs, iar neplata drepturilor de pensie de serviciu excede în totalitate obiectului prezentei cauze.
Având în vedere atitudinea Casei Județene de Pensii V prezentată anterior, concretizată în refuzul acesteia de a acorda recurentului-intimat pensia de invaliditate la care acesta era îndreptățit potrivit actului normativ special privind drepturile magistraților, acesta a fost nevoit să depună, în cursul judecării cauzei, două noi acte medicale în care a fost consemnat expres că acesta nu și-a provocat cu intenție sau din culpă bolile de care suferă, iar pierderea capacității de muncă nu îi poate fi imputabilă.
În urma depunerii acestor înscrisuri, intimata-recurentă l-a considerat în sfârșit îndreptățit pe recalamant la acordarea pensiei de invaliditate prevăzute de disp.art. 27 alin.21din nr.OUG27/2006, emițând în acest sens decizia nr.95993/27.02.2008, prin care cuantumul pensiei cuvenite a fost stabilit la suma de 3368 lei, începând cu data de 01.07.2007.
Această decizie a fost contestată de către recurentul-reclamant, care a fost nemulțumit de cuantumul pensiei stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale.
Casa Județeană de Pensii V susține că ar fi calculat în mod corect cuantumul pensiei de invaliditate cuvenite recurentului -intimat, pe baza datelor înscrise în adresa nr.404/A/20.02.2008 eliberată de Tribunalul Vaslui, care consemna că acesta a beneficiat de o indemnizație de încadrare brută lunară de 4210 lei, la care a fost aplicat procentul de 80% prevăzut de art.27 alin.21din nr.OUG27/2006.
Se reține însă că aceeași adeverință menționează și salariul de bază realizat de către recurent, de 5263 lei, folosind această terminologie pentru indemnizația de încadrare brută lunară majorată conform disp.art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006, prin luarea în considerare a sporului de stabilitate cuvenit reclamantului.
Potrivit disp.art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006, udecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Inalta C de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare bruta lunară, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%;
- de la 5 la 10 ani - 15%;
- de la 10 la 15 ani - 20%;
- de la 15 la 20 de ani - 25%;
- peste 20 de ani - 30%.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea numai în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare bruta lunară.
Conform alineatului 3 al aceluiași articol, această indemnizație de încadrare majorată potrivit alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu, precum și a oricăror alte drepturi ce se determina pe baza veniturilor salariale.
Deși intimata-recurentă susține că a luat în considerare la calculul pensiei indemnizația înscrisă în adresa nr.404/A/20.02.2008 eliberată de Tribunalul Vaslui, se reține că aceasta nu a folosit în realitate toate informațiile cuprinse în această adeverință, pentru a calcula în mod corect drepturile de pensie ale reclamantului.
De fapt, deși susține că suma stabilită cu titlu de drepturi de pensie se datorează lipsei unor mențiuni relevante în această adeverință, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, intimata-recurentă invocă în realitate faptul că reclamantului nu i-ar fi aplicabile dispozițiile art.4 alin.3 și art.41alin.2 din nr.OUG27/2006, având în vedere că acestea privesc doar pensiile ce se determina pe baza veniturilor salariale, nu și acest caz, în care textul se raportează la indemnizația de încadrare brută lunară.
Având în vedere însă disp.art.3 din OUG nr.27/2006, care prevăd că magistrații au dreptul pentru activitatea desfasurata la o indemnizatie de incadrare brută lunară și dispozițiile alin.2 art.4 din aceeași ordonanță, ce prevăd că indemnizația de încadrare brută majorată prin acordarea sporului de stabilitate devine, de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea numai în funcțiile prevăzute la alin. (1), chiar noua indemnizație de încadrare brută lunară, se reține că în mod eronat casa teritorială de pensii nu a luat în considerare la calculul pensiei cuvenite reclamantului suma de 5263 lei, ce rezultă din aplicarea acestui articol și care a fost înscrisă în adresa nr.404/A/20.02.2008 eliberată de Tribunalul Vaslui.
Interpretând alineatul 3 al art.4 din nr.OUG27/2006 în contextul dispozițiilor prevăzute în întregul articol, Curtea reține că acesta obligă intimata-recurentă la luarea în considerare a acestei indemnizații de încadare brute majorate la stabilirea drepturilor de pensie de invaliditate ale reclamantului.
De asemenea, se mai reține că, potrivit disp.art.41alin.1 din nr.OUG26/2007<LLNK 12007, pentru vechimea în munca, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare bruta lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel:
- de la 3 la 5 ani - 5%;
- de la 5 la 10 ani - 10%;
- de la 10 la 15 ani - 15%;
- de la 15 la 20 ani - 20%;
- peste 20 ani - 25%.
Alineatul 2 al acestui articol prevede că sporul de vechime în munca se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în munca și se ia în calcul la acordarea, recalcularea și actualizarea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum și a oricăror alte drepturi ce se determina pe baza veniturilor salariale.
Se reține astfel, că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea alin.2 al art. 41din nr.OUG26/2007, obligând intimata-recurentă să ia în calcul la stabilirea pensiei și sporul de vechime de 25%, rezultând astfel un cuantum brut lunar de 5526 lei al pensiei de invaliditate cuvenite reclamantului.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a înlăturat în cauză concluziile raportului de expertiză efectuat de către expert, având în vedere că acesta nu a stabilit cuantumul pensiei cuvenite reclamantului cu aplicarea corectă a disp.art. disp.art.4 și 41din nr.OUG26/2007.
Se mai reține că nota de calcul a reclamantului privind cuantumul pensiei brute lunare, în sumă de 5526 lei, cuvenite la data de 01.07.2007, nu a fost apreciată de către prima instanță ca mijloc de probă, ci ca o precizare a pretențiilor
acestuia, care, după analizarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, au fost considerate ca fiind întemeiate.
Având în vedere aceste considerente, privind calculul eronat al drepturilor de pensie ce se cuvin reclamantui, se reține că în mod corect prima instanță a anulat în parte decizia nr.95993/27.02.2008 emisă de intimata-recurentă și a obligat-o pe aceasta să modifice cuantumul pensiei brute lunare ce se cuvine recurentului la data de 01.07.2007, la suma de 5526 lei.
În consecință, se cuvin recurentului-intimat și daune materiale reprezentând diferențele de drepturi dintre pensia în sumă de 5526 lei, calculată începând cu data de 01.07.2007 și cea stabilită de Casa Județeană de Pensii V, prin decizia nr.95993/27.02.2008, diferențe care vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la momentul plății efective.
Se rețin ca fiind fondate însă motivele de recurs invocate de către Casa Județeană de Pensii V, privind celelalte daune materiale solicitate de către intimatul-recurent.
Astfel, se constată că în mod eronat prima instanță a admis cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale prevăzute în înscrisul eliberat de -Sucursala V- având în vedere faptul că, potrivit disp.art.2 din nr.OG9/2000, acestea sunt datorate numai în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, situație pe care nu o regăsim în speță.
Se mai reține că daunele materiale și morale pe care Curtea le- considerat a fi datorate recurentului-intimat pentru prejudiciul suferit prin calculul eronat și prin întârzierile în plata pensiei de invaliditate cuvenite, conform considerentelor expuse anterior, constituie o justă reparație a prejudiciului suferit de către acesta.
În ceea ce privește cererea recurentului-intimat de restituire a CASS în sumă totală de 2682 lei, pentru perioada 01.07.2007-31-03.2008, se reține că în mod greșit prima instanță a considerat-o ca fiind întemeiată.
Astfel, potrivit disp.aer.208 alin.3 din Legea nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, obiectivele ce revin acestuia fiind realizate pe baza principiilor alegerii libere de către asigurați a casei de asigurări, a solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor și a participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, faptul că, în perioada 01.07.2007-31-03.2008, recurentul-intimat nu a beneficiat de asistență medicală gratuită, ceea ce de altfel nu a fost dovedit în cauză, nu-l îndreptățesc pe acesta, având în vedere tocmai principiul contributivității și solidarității ce guvernează sistemul asigurărilor sociale de sănătate, la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate plătite.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 134 lei, se reține că în mod eronat prima instanță a obligat Casa Județeană de Pensii V la plata acestora, deși a înlăturat din probatoriul administrat în cauză concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 și 2 din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă recursul declarat de reclamantul-contestator, să se admită recursul formulat de Casa Județeană de Pensii V, să se modifice în parte sentința pronunțată de prima instanță, în sensul obligării pârâtei la modificarea deciziei din 27.02.2008, astfel încât pensia de invaliditate brută lunară cuvenită reclamantului-contestator este la data de 1 iulie 2007 în cuantum de 5526 lei și la achitarea diferențelor drepturilor de pensie dintre pensia astfel stabilită și cea încasată efectiv, actualizate în raport de indicele de inflație la momentul plății.
Se vor înlătura din dispozitivul sentinței mențiunile privind majorările punctului de pensie survenite pe parcurs, la partea din pensie din sistemul public de asigurări sociale, reținerile din pensie (CASS și impozit) și pensia netă prevăzută în nota de calcul varianta a II-a- filele nr.218-219 dosar, precum și mențiunile privind obligarea pârâtei-intimate la plata daunelor materiale în sumă de 35600 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 134 lei.
Urmează a fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Casa Județeană de Pensii V împotriva sentinței civile nr.803/22.07.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta-intimată să modifice decizia din 27.02.2008, în sensul că pensia de invaliditate brută lunară cuvenită reclamantului-contestator este la data de 1 iulie 2007 în cuantum de 5526 lei.
Obligă pârâta-intimată să achite reclamantului- contestator diferențele drepturilor de pensie rezultate din aplicarea cuantumului stabilit anterior și cele încasate efectiv, actualizate în raport de indicele de inflație la momentul plății efective.
Înlătură din dispozitivul sentinței mențiunile privind majorările punctului de pensie survenite pe parcurs, la partea din pensie din sistemul public de asigurări sociale, reținerile din pensie (CASS și impozit) și pensia netă prevăzută în nota de calcul varianta a II-a- filele nr.218-219 dosar.
Înlătură din dispozitivul sentinței și mențiunile privind obligarea pârâtei-intimate la plata daunelor materiale în sumă de 35600 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 134 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de reclamantul-contestator împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 19.02.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
