Obligație de a face. Decizia 1051/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7042/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1051R
Ședința publică din data de 26.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6897 din data de 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.26309/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/2009, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 23.02.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței atașate la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2009, sub nr-, pe rolul Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare cu valorificarea tuturor veniturilor rezultate din adeverințele nr.18995/22.12.2008, nr.69/26.03.2009 și nr.18396/9.03.2009, obligarea pârâtei la plata retroactiva a diferențelor rezultate între pensia astfel recalculata și cea efectiv plătită începând cu data de 16.03.2009, actualizata cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.6897/14.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a fost anulată decizia -/6.05.2009 și a fost obligată pârâta să emită o noua decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârsta cuvenita reclamantului cu valorificarea tuturor veniturilor cuprinse în adeverințele nr.69/26 martie 2009 eliberata de SC "ASTRA " SA P, nr.18995/22 decembrie 2008, eliberata de SC ROMANIA SRL, nr.18396/ 9.03.2009 eliberata de SC SA, retroactiv începând cu data de 16.03.2009; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele rezultate între pensia recalculata conform prezentei hotărâri și cea efectiv plătită, începând cu data de 16.03.2009, la zi, actualizata funcție de indicele de inflație; în temeiul art. 274.pr.civ a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului, s-au născut sub imperiul Legii nr.19/2000, respectiv la 16.03.2009, astfel cum rezulta din decizia -/6.05.2009 (fila 5 dosar).
Din buletinul de calcul și înscrisurile atașate s-a constatat ca intimata nu a valorificat veniturile reprezentând prime, sporuri acord și ore suplimentare atestate de adeverințele nr.69/26 martie 2009 eliberata de SC "ASTRA " SA P, nr.18995/22 decembrie 2008, eliberata de se ROMANIA SRL și nr.18396/9.03.2009 eliberată de SC SA (fila 6-14 dosar), deși reclamantul a anexat acestei adeverințe cererii de pensionare, motivând în chiar cuprinsul deciziei de pensie că nu a avut în vedere aceste venituri dat fiind că nu sunt sporuri cu caracter permanent conform OUG nr.4/2005.
În ce privește sumele realizate pentru munca în acord global instanța de fond a reținut că această forma de retribuire presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către unitatea emitentă a adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Prin art.4 alin 2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiului contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
Tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Lege nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respecta, pentru ca soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la editarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menținute în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituita din retribuții tarifare, însă conform reglementarilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, principiul contributivității este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet."
diferite asupra chestiunii în discuite între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 1.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul s-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, acestea trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, a revenit instanței judecătorești sarcina de a hotărâ că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, văzând și dispozițiile art.155 lit. d și f din Legea nr.19/2000 a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată și în baza art.89 din aceeași lege va anula decizia -/6.05.2009 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească pensia pentru limita de vârsta ce i se cuvenea reclamantului, retroactiv, începând cu data de 1.03.2009, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.69/26 martie 2009 eliberată de SC "ASTRA " SA P, nr.18995/22 decembrie 2008, eliberata de SC ROMANIA SRL și nr.18396/9.03.2009 eliberata de SC SA.
Cum prin nevalorificarea acestor venituri cuantumul pensiei plătite a fost mai mic decât cel ce i s-ar fi cuvenit dacă aceste venituri ar fi fost avute în vedere, creându-se prin aceasta reclamantului un prejudiciu, pentru repararea acestuia instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele rezultate între pensia stabilita conform prezentei hotărâri și cea efectiv plătită, retroactiv începând cu 16.03.2009.
În temeiul art. 274.pr.civ a obligat pe pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În ce privește cuantumul acestor cheltuieli, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 274 alin 3.pr.civ conform cu care "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat"
La dosarul cauzei au fost depuse doua chitante reprezentând onorariu de avocat totalizând suma de 2800 lei.
Analizând însă complexitatea cauzei, ce are ca obiect anularea deciziei de pensie pentru nevalorificarea veniturilor suplimentare obținute, pricina ce a fost soluționată la primul termen de judecată, precum și munca îndeplinita de avocat în redactarea și susținerea acțiunii, apreciind că este nejustificată sancționarea paratei, cauza în pretenții, prin obligarea ei la plata unui onorariu disproporționat de mare față de obiectul cauzei, instanța de fond a acordat cheltuieli de judecata în limita sumei de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta precizează că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii caz de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel în motivarea hotărârii instanța de fond acordă reclamantului dreptul de a i se recalcula cuantumul pensiei cu luarea în considerare a acordului global, nerespectând principiul solidarității sociale și principiul obligativității ambele statuate de art.2 lit.c și lit.d din Legea nr.19/2000.
Dispozițiile art.26 din Legea nr.19/2000 prevăd în mod imperativ care sunt sumele cu privire la care nu se datorează contribuția de asigurări sociale și care nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.
Sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensiei sunt cele prevăzute de Lege nr.49/1992 și nr.OUG4/2005 iar potrivit art.VI din anexa nr.OUG4/2005 nu fac parte din sporurile cu caracter permanent veniturile realizate în acord global.
Asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.736/24.10.2006.
Intimatul depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiu conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale și în funcție de datele și elemente puse la dispoziție de către persoana îndreptățită, în mod întemeiat prima instanță a admis acțiunea, obligând recurenta să stabilească pensia cuvenită reclamantului cu valorificarea tuturor veniturilor cuprinse în adeverința nr.69/26.03.2009 emisă de C "ASTRA ROMÂNĂ" P, adeverința nr.18995/22.12.2008 emisă de SC ROMÂNIA. și adeverința nr.18396/09.03.2009 emisă de SC SA.
Legea nr. 3/1977, nu prevedea obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului în conformitate cu art.1 din Decretul 389/1972 potrivit căruia acesta era dator să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați,contribuție majorată la 25% prin L 49/1992.Calcularea și depunerea contribuții lor se făcea lunar în contul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a doua a salariilor potrivit art.3 din 389/1972.
Legea nr.19/2000 prin art.18 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat,denumită contribuție individuală de asigurări sociale iar la art. 23 reglementat modalitatea de stabilire a acestei contribuții individuale,respectiv prin raportare la salariile individuale brute realizate lunar,inclusiv sporurile și adaosurile.
Aceasta nu înseamnă că abia de la intrarea în vigoare a acestei legi se poate vorbi de principiul contributivității ca principiu ce stă la baza constituirii fondului de asigurări sociale.
Acest principiu a stat și la baza constituirii fondului de asigurări sociale reglementat 389/1972 și L nr.3/1977,întrucât contribuția de 15,respectiv 25 % chiar dacă era vărsată de angajator, prin modalitatea în care era stabilită,prin raportare la câștigul brut presupunea implicit și contribuția salariaților. Acest câștig brut cuprindea toate veniturile salariaților inclusiv aceste adaosuri,neexistând practic deosebiri față de modul de stabilire a contribuției individuale reglementată de art.23 din L 19/2009.
Având în vedere împrejurarea că, pentru sumele salariale primite de angajat, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii,că aceste venituri erau incluse în câștigul brut,că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, și să fie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Neluarea în considerare a unor asemenea venituri suplimentare ar contraveni însă principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte,aceste categorii de pensionari care au obținut astfel de venituri suplimentare indiferent de denumirea lor și pentru care au virat contribuția de asigurări sociale,pentru simplul fapt că acestea nu sunt enumerate printre sporurile cu caracter permanent prev.de OUG 4/2005,sunt discriminați în raport cu alte categorii de pensionari,cărora li se stabilește cuantumul pensiei pe baza aceluiași principiu în raport cu contribuția lor la fondul de asigurări sociale.
Se încalcă astfel un alt principiu instituit de 19/2000 cel al egalității,care trebuie să asigure tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari,un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
OUG nr. 4/2005, act normativ invocat de recurentă, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii.
Față de aceste precizări Curtea constată că hotărârea Tribunalului București este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 cod procedură civilă,și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B.
Având în vedere disp.art.316 și art.298 Cod pr.civilă,în baza art. 274 Cod pr. civ. recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtăCASA DE PENSII A MUNICIPIULUIîmpotriva sentinței civile nr.6897 din data de 14.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocațial redus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./24.03.2010
Tribunalul București
Jud.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Opriș Daniela Elena
