Obligație de a face. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 6512/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1091/
Ședința publică din 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Adela
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4296 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11725/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul personal legitimat cu CI seria - nr.-, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 28.01.2009, intimatul a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4296/21.05.2008 pronunțată în dosarul nr.11725/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, în baza OUG nr. 4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.4466/04.12.2007 emisă de SC SA
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la determinarea drepturilor de pensie prin decizia nr.-/10.10.2005, pârâta nu a valorificat veniturile prevăzute în adeverința nr.4466/04.12.2007 emisă de SC SA B, care atestă veniturile suplimentare primite în perioada 1962-1974, cu titlu de acord global și prime, venituri pentru care s-au plătit lunar cotele CAS, încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Având în vedere dispozițiileart.78 din Legea nr.19/2000, care stipulează că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, numărul de puncte realizat în fiecare lună calculându-se prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Comisia Națională pentru Statistică, tribunalul a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv,începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.4466/04.12.2007 emisă de SC SA
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art.164 al.1 din Legea nr.19/2000 modificată, determinarea punctajelor anuale corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă iar pentru activitatea desfășurată după 1 aprilie 2001, numărul de puncte realizate în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau,după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Recurenta face trimitere la dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementau lucrul în "acord global", menționând că la calculul drepturilor de pensie s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut la art.2 lit.b din Legea nr.19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată cât și în situația nerealizării producției planificate, astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin carnetul de muncă.
Susține recurenta că potrivit anexei VI din OUG nr.4/2005, formele de retribuire în acord global nu reprezintă venituri cu caracter permanent prevăzute de Legea nr.49/1992, nefiind luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.736/24.10.2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Adeverința nr.4466/04.12.2007 emisă de SC SA B, atestă veniturile suplimentare realizate de intimatul-contestator, venituri ce au fost incluse în baza de calcul lunar a contribuției de asigurări sociale, conform Decretului nr.389/1972.
Chiar dacă veniturile în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, aceste sume se impun a fi valorificate, instanța de fond dând eficiență în mod corect principiului contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie și dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000.
Principiul contributivității trebuie aplicat cu prioritate iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale. Normele legale se interpretează în mod sistematic și cum dispozițiile art.2 lit.e au valoare de principiu, acestea trebuie să aibă întâietate față de celelalte norme juridice, soluția contrară ducând la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv s-ar crea o stare de discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
De altfel, chiar OUG nr.4/2005, stabilește la art.2, că recalcularea pensiilor din sistemul public stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, deci inclusiv cu respectarea principiului contributivității.
Față de cele reținute anterior, referirile recurentei-intimate la dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementau lucrul în acord global, nu justifică susținerile acesteia în sensul că veniturile obținute în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nefiind sporuri permanente. Totodată, principiul egalității la care face referire recurenta nu exclude principiul contributivității, întrucât cel dintâi nu conduce la uniformizarea drepturilor de pensie ci asigură un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, cu respectarea însă a proporționalității între contribuțiile plătite de participanții la sistemul public de pensii și drepturile cuvenite acestora.
În ceea ce privește Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, invocată de către recurentă, Curtea reține că aceasta se referă la dreptul legiuitorului, în exclusivitate, de a decide condițiile și criteriile de acordare a drepturilor pentru asigurări și asistență socială, dar, în ceea ce privește verificarea încasării contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, iar soluționarea revine în competență exclusivă a instanțelor judecătorești.
Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub toate aspectele, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4296 din data de 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11725/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR a CB.
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex. 13.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Adela
