Obligație de a face. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 110/2008

Ședința publică din 25 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu președinte C de Apel

- - -JUDECĂTOR 2: Ana Doriani

- - -președinte secție

- - -grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara la data de 15.01.2008, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cererii formulate la dosar împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-,reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii H, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să răspundă la solicitările adresate prin cererile nr.30539 și nr.43184 din 19.09.2006, respectiv 25.10.2006.

În drept, a invocat Legea nr.544/2001.

În întâmpinarea depusă, pârâta Has olicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect deoarece a răspuns solicitărilor adresate.

Prin sentința nr.167/CA/13.02.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercial și contencios administrativ, a respins cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia nr.53/CA/4.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii H și pe cale de consecință, s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Hunedoara - complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a decide în acest mod, s-a reținut în esență că prima instanță a judecat pricina cu încălcarea normelor de competență materială și că litigiul de față este de competența completului specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit art.154 din Legea nr.19/2000 modificată și completată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale sub dosar nr-.

În precizările de acțiune, depuse de reclamant la instanța de trimitere, acesta a contestat decizia de pensionare inițială, nr.-/14.11.2000, decizia de adăugare a vechimii în muncă nr.-/2.07.2001 sub aspectul punerii în plată a deciziilor, modul de aplicare a art.180 din Legea nr.19/2000 și stagiul de cotizare de 30 de ani utilizat la recalcularea drepturilor de pensie potrivit nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005.

Prin contestația formulată contestatorul a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, alin.1 din OUG nr. 4/2005.

La termenul din 15.01.2008 reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a nr.HG1550/2004, a art.180 din Legea nr.19/2000 modificată și completată și a nr.OUG4/2005 și a solicitat instanței admiterea acesteia, în principiu, și trimiterea dosarului Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra acesteia (153).

Tribunalul Hunedoara, prin încheierea pronunțată la acel termen, a apreciat ca inadmisibilă cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a nr.HG1550/2004 raportat la art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, iar referitor la celelalte acte normative, a reținut că, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi în repetate rânduri, astfel că această excepție a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul

Prin recursul declarat împotriva încheierii pronunțată la data de 15.01.2008 s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii în principiu a excepției de neconstituționalitate invocate și în consecință sesizarea Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra acesteia.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția invocată, încălcând prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, având în vedere că excepția a fost considerată inadmisibilă pentru simplul motiv că prin decizii anterioare Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005.

Curtea Constituțională prin decizii anterioare a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate în legătură cu articolul menționat, constatând constituționalitatea acestui articol. Pentru a fi inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată, ar fi trebuit ca anterior Curtea să fii constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale invocate.

În drept se invocă prevederile art. 312, 304 pct. 9 cod procedură civilă și art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Intimata CJP Had epus întâmpinare (fila 6) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate.

Analizând recursul declarat în raport de criticile aduse, Curtea constată că acesta este întemeiat și va fi admis pentru considerentele ce urmează a fi arătate:

Reclamantul a înțeles să invoce neconstituționalitatea dispozițiilor OUG nr. 4/2005, art.180 din Legea nr.19/2000 și nr.HG1550/2004 apreciind că aceste dispoziții contravin prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 47 alin. 2 din Constituția României.

Referitor la excepția vizând neconstituționalitatea nr.HG1550/2004, instanța de fond a constatat în mod corect că cererea este inadmisibilă potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, care statuează că pot fi suspuse controlului doar legile și ordonanțele de urgență, nicidecum hotărârile de guvern.

Cât privește celelalte prevederi legale, instanța fondului a apreciat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă întrucât anterior Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea acestor prevederi, ceea ce duce la concluzia că excepția a fost apreciată ca inadmisibilă în raport de prevederile alin. 3 ale art. 29, prima instanță neindicând nici un text de lege în susținerea soluției de respingere a excepției.

Se constată astfel că prima instanță a pronunțat încheierea atacată ca urmarea a aplicării greșite a prevederilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 ceea ce atrage incidența prev. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, în sensul că nu a luat în considerare că potrivit dispozițiilor menționate " nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin urmare o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă numai în situația în care anterior Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea unei dispoziții legale, prin admiterea excepției, nu și în situația în care Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că prevederile legale sunt constituționale.

Fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea pe fond a excepției de neconstituționalitate invocată de contestator, Curtea va dispune admiterea recursului și casarea încheierii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea excepției, sub aspectul admisibilității și sesizării Curții Constituționale, la aceeași instanță de fond.

În rejudecare, tribunalul - completul specializat în asigurări sociale va face aplicarea prevederilor art. 29 alin. 4 și 5 din Legea nr. 47/1992 în sensul că sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.180 din Legea nr.19/2000 și a nr.OUG4/2005, se dispune de către instanța în fata căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei fiind suspendată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Hunedoara la data de 15.01.2008 în dosar nr- și în consecință:

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.

PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu

- -

JUDECĂTOR 2: Ana Doriani

- -

JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica

- -

Grefier,

- -

Red.SM

Tehnored.TM/ 2 ex

Jud.

Președinte:Adriana Petrașcu
Judecători:Adriana Petrașcu, Ana Doriani, Manuela Stoica

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Alba Iulia