Obligație de a face. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6517/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1155/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5003 din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13529/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:" obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata,prin avocat I în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 30.12.2008 depusă la dosar-fila 12, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 07.01.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Intimata, prin avocat I, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, prin avocat I, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5003 din 17.06.2008 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de contestatoarea, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea mențiunilor evidențiate în adeverința nr.2420/09.08.2007 și anexa emisă de SA, începând cu 01.07.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că intimata a recalculat pensia contestatoarei în baza OUG nr. 4/2005, însă nu a luat în considerare cererea acesteia, înregistrată la intimată la data de 7.01.2008, prin care se solicita să se valorifice veniturile suplimentare cuprinse în adeverința nr.2420/09.08.2007 și anexa emisă de SA, reprezentând acord și prime, pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că aceste venituri urmează a fi luate în considerare potrivit principiului contributivității, reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr.19/2000 urmând a fi valorificate la calculul pensiei potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata, în baza art. 304 pct. 4, 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă cu motivarea că, în mod greșit, instanța a dispus luarea în considerare a veniturilor obținute în acord global și prime, că, procedând în acest mod, tribunalul depășit atribuțiile conferite prin legi și a interpretat greșit legea, întrucât în domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun iar normele speciale referitoare la sporuri sunt derogatorii, potrivit nr.OUG4/2005, și nu dispun a se lua în calcul formele de retribuire în acord. În acest sens, în mod greșit Tribunalul nu a făcut aplicarea normei speciale ci a normelor generale.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Intimata - contestatoare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect tribunalul a obligat intimata să includă în baza de calcul a pensiei la recalculare și sumele obținute de reclamantă în sistemul de acord global precum și alte prime și ore suplimentare pentru care a fost achitată contribuția de asigurări sociale, instanța de fond pronunțându-se în limitele investirii sale și în cadrul legal reglementat de art. 155 lit. f din Legea nr. 19/2000.
Recurenta a susținut că aceste venituri nu au un caracter permanent și nu sunt prevăzute expres de actele normative aplicabile.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate în condițiile în care acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având un caracter permanent iar pentru aceste drepturi salariale (prime, acord), care erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, angajatorul era obligat să verse o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat. De altfel, în adeverințe angajatorii au stipulat expres că pentru aceste venituri cu caracter permanent s-au achitat cotele S, conform actelor normative în vigoare la data plăților.
Față de împrejurarea că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, ele pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor având în vedere principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. "e" din Legea nr. 19/2000, pentru a nu se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
De asemenea, deși aceste venituri suplimentare nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă ci și cu adeverințele emise de angajator, conform art.164 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond ar fi aplicat cu prioritate normele generale în dauna unor norme speciale, aceasta apreciere este nefondată întrucât în mod corect au fost coroborate dispozițiile legale incidente, neputându-se aprecia că nr.OUG4/2005 derogă de la principiile generale reglementate de Legea nr.19/2000 în materia asigurărilor sociale.
În consecință, Curtea constată că recurenta nu a dovedit prin probele administrate în cauză criticile referitoare la nelegalitatea sau netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond, nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispoz.art. 274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5003 din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13529/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,25.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
