Obligație de a face. Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6627/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1175/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.2812 din data de 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42669/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatulG,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.11.2008, întâmpinare din partea intimatului
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului G cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S1 biroul nr.1 la data de 12.02.2007.
Intimatul G, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul G, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2812 din data de 01.04.2008, pronunțată în dosarul nr.42669/3/AS/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului, în baza nr.OUG 4/2005, urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia, începând cu 01.07.2005, să ia în considerare veniturile evidențiate în adeverința nr. 3969/25.10.2005, eliberată de - B și în adeverința nr. 2668/21.12.2005, eliberată de Grupul Școlar Industrial.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia de pensie nr. -/29.05.2006 emisă de - Casa de pensii sector 1, au fost recalculate, în temeiul nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, stabilindu-se un punctaj mediu anual recalculat de 4,80627 puncte, mai mare decât cel aflat în plată la 01.07.2005.
Din conținutul adeverințelor eliberate de foștii angajatori, a rezultat că, în perioada 15.09.1950-9.10.1952, reclamantul a funcționat ca asistent universitar în cadrul Academiei de Studii Economice B, primind un salariu de 11600 lei și, respectiv, 580 lei, iar în perioada 01.10.1955-31.08.1960, a fost profesor la Școala Tehnică de Exploatare Auto, beneficiind de următoarele salarii: 925 lei, în perioada 01.10.1955- 31.08.1957; 1125 lei, în perioada 01.09.1957-31.08.1958; 1321 lei, în perioada 01.09.1958-31.08.1960.
S-a mai reținut că ambii angajatori au confirmat plata contribuțiilor de asigurări sociale.
Verificând anexele buletinului de calcul aferent deciziei de recalculare, prima instanță a constatat că intimata a valorificat alte sume decât cele solicitate, respectiv: pentru perioada 15.09.1950-09.10.1952 - 745 lei și 1145 lei; pentru perioada 01.07.1952-25.07.1952 - 580 lei și pentru perioada 01.10.1955-31.08.1960 - 1410 lei, 1567 lei, 1775 lei 2150 lei și 2250 lei.
Tribunalul a reținut că sumele incluse în baza de calcul a pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005 reprezintă veniturile realizate din funcția de bază (cea menționată în carnetul de muncă), în timp ce activitatea desfășurată în învățământ a fost prestată în cumul.
În raport de dispozițiile art. 5 din nr. 4161/1953 privind stabilirea contribuției pentru asigurările sociale de stat, prima instanță a reținut că actul normativ amintit nu cuprindea nici o dispoziție care să reglementeze diferit modalitatea de stabilire și plată a contribuției de asigurări sociale în cazul salariaților cu un al doilea loc de muncă. Așa fiind, Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 din nr.OUG 4/2005.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, că, prin decizia de recalculare, au fost valorificate în totalitate actele depuse de reclamant în dosarul de pensie.
În plus, a mai susținut recurenta, adeverințele emise de foștii angajatori nu îndeplinesc toate condițiile de fond și de formă prevăzute de nr.OUG 4/2005, motiv pentru care nu au putut fi valorificate de casa locală de pensii.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta nu a arătat care dintre condițiile de fond și de formă la care a făcut referire în cererea de recurs nu au fost respectate la emiterea adeverințelor emise de foștii angajatori.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, adeverințele emise de fostul angajator trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care s-a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; numărul, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din același act normativ, "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora."
În plus, ipoteza textului legal evocat se referă la adeverințele prin care se dovedesc sporuri. Or, în cauză, atât prin adeverința nr. 3969/25.10.2005, eliberată de Academia de Studii Economice B (fila 2 dosarului de fond), cât și prin adeverința nr. 2668/21.12.2005, eliberată de Grupul Școlar Industrial (fila 3 dosarului de fond) se atestă salariile de care intimatul reclamant a beneficiat pentru munca prestată în cadrul respectivelor unități de învățământ.
Prin urmare, Curtea reține că, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei pârâte la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale intimatului reclamant, cu luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverința nr. 3969/25.10.2005, eliberată de - B și în adeverința nr. 2668/21.12.2005, eliberată de Grupul Școlar Industrial, câtă vreme, pe de o parte, casa de pensii nu este abilitată prin lege să cenzureze adeverințele emise de foștii angajatori, iar pe de altă parte, aceste adeverințe nu se încadrează în ipoteza prevăzută la pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005.
Cu privire la activitatea didactică desfășurată de intimat, prima instanță a reținut că a fost prestată în cumul cu activitatea din funcția de bază, menționată în carnetul de muncă, împrejurare necontestată de recurenta pârâtă.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, câtă vreme, la stabilirea drepturilor de pensie, se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul sau angajatorii la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, pe de o parte, Casa de Pensii a Municipiului B nu a motivat în ce constau criticile care pot fi subsumate dispozițiilor acestui text legal, iar pe de altă parte, Curtea constată că interpretarea dată probelor - cu privire la care recurenta se arată nemulțumită - constituie un aspect de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.2812 din data de 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42669/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./13.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
