Obligație de a face. Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1345/R-CA

Ședința publică din 07 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase

JUDECĂTOR 3: Lică Togan

Judecător: - -

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, domiciliat în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.501 din data de 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, strada - lui, nr.157-159, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, lipsind intimata Casa Județeană de Pensii.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise, din partea recurentului-contestator.

Recurentul-contestator arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Recurentul-contestator solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar notă cu cuantumul acestora. Arată că nu a fost soluționat fondul cauzei și că intimata trebuia să fie obligată să emită decizia de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu anul 2006, potrivit cererii nr.3042/2006. Precizează că este nemulțumit de perioada luată în calcul de către intimată, apreciind că îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.42/1990 în urmă cu trei ani. Arată că la dosar sunt toatele actele necesare, însă instanța a analizat o cerere formulată în luna septembrie 2008.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2009, la Tribunalul Vâlcea, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii V, contestație împotriva soluției nr.12835/09.03.2009, dată de intimată, solicitând obligarea acesteia de a-i emite decizie de pensionare, pentru limită de vârstă, cu drepturi începând cu data de 24.01.2006, când a formulat cerere în acest sens; plata drepturilor bănești ce i se cuveneau cu titlu de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 24.01.2006 și actualizarea acestora cu indicele de inflație până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că prin cererea înregistrată la sediul intimatei sub nr.3042/24.01.2006, a solicitat trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, depunând acte prin care a probat că beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani, conform dispozițiilor Legii nr.42/1992 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, precum și răniților din 1989, respectiv: Certificatul de Luptător pentru Române din 1989, seria - nr.08643, eliberat la data de 27.11.1996, plus brevetul prin care i s-a conferit titlul de "Luptător pentru Române din 1989."

Cu toate acestea, intimata prin adresa nr.12835/09.03.2009 a procedat la respingerea cererii contestatorului, pe motiv că prin adresa nr.556/09.03.2009 aceasta a opinat că nu beneficiază de pensia solicitată decât începând din data de 01.10.2008, deoarece Legea nr.42/1990 a fost abrogată, iar de obținerea drepturilor prevăzute de această lege nu poate beneficia contestatorul decât după obținerea noului certificat eliberat în conformitate cu prevederile Legii nr.341/2004.

A susținut contestatorul că atât prin respingerea cererii sale, cât și prin modul în care se "argumentează" această soluție, s-au încălcat flagrant dispozițiile legale aplicabile în materie. Astfel, potrivit art.10 alin.1 lit.p și alin.4 din Legea nr.42/1990, posesorii titlurilor de Luptător pentru Române din 1989 - prin Fapte Deosebite beneficiază de pensionarea, cu reducerea vârstei prevăzute de lege cu 5 ani.

În temeiul art.5 alin.1 lit.m și n din Legea nr.341/2004, posesorii titlurilor de Luptător pentru Române din 1989 - prin Fapte Deosebite beneficiază de acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art.4 alin.2; pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard prevăzute de lege.

A mai susținut contestatorul că, întrucât a lucrat 7 ani și 7 luni în grupa I și 8 ani și 11 luni în grupa a II-a și, potrivit art.40 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr.341/2004, aprobate prin HG nr.1412/2004, în.art.5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004, coroborat cu alin.2 al aceluiași articol, pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard prevăzută de lege se face cumulat cu aplicarea celorlalte drepturi de care poate beneficia persoana în baza reglementărilor referitoare la sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

De asemenea, beneficiind de prevederile art.10 alin.1 și 4 din Legea nr.42/1990, contestatorul îndeplinea condițiile de ieșire la pensie pentru limită de vârstă, conform prevederilor Legii nr.19/2000, încă de la data de 11.02.2001.

Concluzionând asupra celor expuse, contestatorul a arătat că dreptul obținut în temeiul Legii nr.42/1990, respectiv pensionarea cu 5 ani înainte față de vârsta standard prevăzută de Legea nr.19/2000, a rămas valabil și în Legea nr.341/2004, în baza căreia i-a fost preschimbat certificatul de luptător seria --S nr.00353, eliberat la data de 15.09.2008; drepturile prevăzute de Legea nr.42/1990 nu au încetat la 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr.341/2004 (art.9), deoarece prin acte succesive termenul de preschimbare a vechilor certificate a fost prorogat prin nr.OUG133/2004, OUG nr.182/2005, OUG nr.132/2006, Legea nr.347/2006 și OG nr.1/2008, până la data de 30 iunie 2009.

În acest context, termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare potrivit Legii nr.341/2004 fiind prorogat, a fost prorogată și valabilitatea certificatelor și drepturilor obținute în temeiul prevederilor Legii nr.42/1990, punct de vedere comunicat și de Avocatul Poporului prin adresa nr.4714/27.06.2006 și confirmat și de Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din 1989.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, arătând că în baza cererii contestatorului, înregistrată sub nr.52483/15.09.2008, aceasta a emis decizia nr.-/19.09.2008, comunicată contestatorului cu borderoul nr.167/4.11.2008 și care, nefiind contestată în termenul prev. de art. 87 din Legea nr.19/2000, a devenit definitivă potrivit art.88 din aceeași lege.

A precizat intimata că prin contestația ce formează obiectul acestui dosar, se contestă răspunsul nr.12835/09.03.2009, considerându-se că acesta reprezintă, din punct de vedere juridic, o respingere a cererii înregistrate sub nr.3042/24.11.2006 și prin care se solicita trecerea la pensie pentru limită de vârstă.

A susținut intimata că răspunsul cu numărul de mai sus nu reprezintă o respingere a cererii, ci doar un răspuns administrativ, fiind întocmit pentru a comunica contestatorului punctul de vedere al CNPAS cu nr.556/09.03.2009, astfel încât prezenta contestație apare ca fiind inadmisibilă.

A mai învederat intimata că răspunsul la cererea nr.3042/24.01.2006 este decizia nr.-/19.06.2008, prin care data acordării drepturilor se stabilește a fi 01.10.2008.

În ședința publică din data de 08 mai 2009 instanța a pus în discuție admisibilitatea acțiunii, excepție ridicată de intimată prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr.501 din 8 mai 2009, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând următoarele:

"În baza Legii nr.42/1990, contestatorului i s-a eliberat Certificatul de Luptător pentru Române din 1989 - prin Fapte Deosebite, seria - nr.08643 din 27.11.1996, lege care recunoaște dreptul la pensionarea cu reducerea vârstei prevăzute de lege cu 5 ani pentru părinții eroilor-martiri ai, precum și pentru soții acestora (fila 12 dosar - verso).

Prin Legea nr.341/2004 s-a recunoscut și posesorilor titlurilor de Luptător pentru Române din 1989 - prin Fapte Deosebite dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare prev. de lege cu 5 ani, însă, numai după depunerea certificatului de revoluționar preschimbat, aspect ce se deduce din prevederile art.5 din menționatul act normativ, precum și din art.41din Legea nr.347/2006.

După apariția Legii nr.341/2004, contestatorul a formulat cererea înregistrată la sediul intimatei sub nr.3042/24.02.2006, prin care solicita trecerea de la pensie de invaliditate la pensie de limită de vârstă, fără să depună certificatul de revoluționar preschimbat, ci doar certificatul emis în conformitate cu Legea nr.42/2990, care nu îi dădea dreptul nici la indemnizație, nici la reducerea vârstei de pensionare.

După ce a obținut certificatul de revoluționar preschimbat, seria --S nr.00353 din 15.09.2008 (fila 10 dosar), emis în conformitate cu art.9 din Legea nr.341/2004, contestatorul a solicitat din nou trecerea de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, solicitare căreia i s-a dat curs prin emiterea deciziei nr.-/19.09.2008, decizie ce i-a fost comunicată cu borderoul nr.167/4.11.2008 (fila 37 dosar) și prin care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr.341/2004 începând cu data de 01.10.2008.

Decizia susmenționată nu a fost atacată de contestator în termenul prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000, situație în care a devenit definitivă, potrivit art.88 din același act normativ.

În această conjunctură, contestatorul a solicitat răspuns la cererea sa nr.3042/24.01.2006, răspuns care i-a fost comunicat de către CNPAS cu adresa nr.12835 din 09.03.2009 (al cărei conținut este redat la fila 5 dosar), împotriva căreia a înțeles să formuleze prezenta contestație, apreciind că aceasta reprezintă o respingere a cererii sale.

În realitate, această adresă a fost întocmită pentru a comunica reclamantului punctul de vedere al CNPAS cu privire la cererea acestuia, punct de vedere redat în adresa nr.556 (fila 6 dosar) ce poartă aceeași dată cu înscrisul contestat și prin care se aducea la cunoștința acestuia faptul că cererea nu a fost soluționată favorabil, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art.86 din Legea nr.19/2000, orice soluție asupra unei cereri de pensionare (de admitere sau de respingere) se dă printr-o decizie, emisă de casa teritorială de pensii. Raportat la aceste aspecte, se poate concluziona că soluționarea cererii nr.3042/24.01.2006 s-a făcut prin decizia nr.-/2008. Prin urmare, numai această decizie putea fi contestată la instanța judecătorească competentă în termenul prevăzut de lege, o contestația îndreptată împotriva adresei de comunicare a răspunsului (care nu este de natură a produce, prin ea însăși, consecințe juridice) fiind inadmisibilă.

Date fiind considerentele expuse, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Susținerea contestatorului, în sensul că acțiunea este admisibilă potrivit Legii nr.554/2004, care recunoaște oricărei persoane nemulțumite posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ, este lipsită de temei, întrucât textul de lege invocat de acesta în motivarea punctului său de vedere (art. 22 din Legea nr.341/2004 - fila 22 dosar) vizează o cu totul altă ipoteză decât cea din speță (fiind vorba de acțiunea formulată împotriva hotărârii pronunțate de direcția generală de muncă și protecție socială județeană asupra cererii formulate în condițiile art.19 și 20 din lege)."

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatorul, susținând că este nelegală pentru că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă pe considerentul că cererea sa cu nr.3042/2006 ar fi fost rezolvată prin decizia de pensionare nr.-/2008.

S-a mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, având ca obiect obligația de a face constând în aceea că în virtutea atribuțiilor stabilite de Legea nr.19/2000 pârâta avea obligația să soluționeze cererea prin admitere.

De asemenea, instanța de fond s-a aflat într-o confuzie considerând că prin emiterea deciziei de pensionare nr.-/2008 s-a rezolvat cererea de pensionare depusă de acesta în anul 2006, lucru nereal pentru că această decizie a fost emisă în baza cererii nr.52483 din 15 septembrie 2008, prin care acesta a solicitat trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă.

Pe fondul cauzei recurentul susține că se impunea obligarea intimatei să emită decizie de pensionare pentru limita de vârstă începând cu anul 2006, moment la care acesta îndeplinea toate condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv pensionarea se putea face cu 5 ani mai devreme față de vârsta standard prevăzută de legea pensiilor, conform prevederilor Legii nr.42/1990 și totodată beneficia și de grupele I și II de muncă.

Recurentul susține că prima instanță nu a soluționat cererea cu care a fost investită, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în conformitate cu disp. art.3041Cod procedură civilă, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Susținerile recurentului cu privire la respingerea greșită a acțiunii sale ca inadmisibilă și nepronunțarea asupra obiectului cu care a fost investită instanța sunt nejustificate în raport de considerentele reținute de către instanța de fond, care se întemeiază pe actele dosarului.

Rezultă că recurentul a formulat contestație împotriva unei adrese care constituie punctul de vedere al Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, al cărei conținut este redat la fila 5 dosar, acesta apreciind că adresa reprezintă o respingere a cererii sale pentru trecerea de la pensie de invaliditate la pensie de limită de vârstă.

Având în vedere decizia nr.- din 19 iunie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii V, comunicată recurentului la 4 noiembrie 2008, prin care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr.341/2004 începând cu 1 octombrie 2008, decizie care nu a fost atacată de contestator în termenul prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000, în mod corect prima instanță a respins contestația ca inadmisibilă.

Prin această decizie drepturile de pensie pentru limită de vârstă acordate recurentului, cu aplicarea reducerii de 5 ani, s-au acordat începând cu data de 1 octombrie 2008, întrucât certificatul de luptător, preschimbat, nr.00353 a fost emis la 15 septembrie 2008.

Admiterea sau respingerea unei cereri de pensionare se face printr-o decizie emisă de casa teritorială de pensii și nicidecum printr-o simplă comunicare a unui punct de vedere, astfel că prima instanță în mod corect a respins contestația la comunicarea nr.12835/9 martie 2009, ca inadmisibilă.

Practic, nemulțumirile recurentului-contestator sunt în legătură cu data acordării pensiei pentru limită de vârstă și anume 1 octombrie 2008 și nu începând cu anul 2006, când acesta a solicitat pensionarea cu 5 ani înainte de vârsta standard prevăzută de Legea nr.19/2000.

Cum acesta nu a contestat decizia nr.-/2008, prin care s-a stabilit data acordării pensiei pentru limită de vârstă ca fiind 1 octombrie 2008, aceasta a rămas definitivă în conformitate cu dispozițiile art.88 din Legea nr.19/2000.

Întrucât în speță se constată că motivele de recurs invocate de recurent și încadrate în art.304 pct.6 și 9 din Codul d e procedură civilă sunt nefondate, iar din oficiu nu există nici un motiv de recurs prevăzut de art.304 Cod procedură civilă care să conducă la modificarea sau casarea sentinței, urmează ca în baza art.312 (1) Cod procedură civilă să se respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.501 din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

Pl.,

Grefier,

Red.Pl.

Tehnored.

Ex.4/15.10.2009.

Jud.fond:.

.

Președinte:Maria Ploscă
Judecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Pitesti