Obligație de a face. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1479/
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței civile nr.989/4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 26 2009.
C U TEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 989/2009 a Tribunalului Brașovs -au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea civilă formulată și precizată în numele reclamantei, domiciliată în municipiul B,-,. 39,. 14, de curatorul, domiciliat în municipiul B,-,.44,. C,. 1, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în municipiul B,- A, jud. B și, în consecință:
S-a constatat dreptul reclamantei la pensie de serviciu.
A fost obligată intimata la emiterea deciziei privind acordarea pensiei de serviciu în favoarea reclamantei începând cu data de 01.05.2002.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus la data de 04.08.2008, curatorul G în numele reclamantei a chemat în judecată în calitate de pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la întocmirea dosarului de pensionare și emiterea deciziei pentru acordarea pensiei, începând cu data de 01.05.2002.
Prin precizarea acțiunii introductive, depusă la fila nr. 28 dosarului, curatorul reclamantei, a solicitat obligarea pârâtei la întocmirea dosarului pentru invaliditate profesională apărută în cursul desfășurării muncii de magistrat și emiterea deciziei începând cu data de 01.05.2002, dată de la care au încetat raporturile de muncă cu ultima instituție la care a lucrat reclamanta - Curtea de Apel Cluj.
În motivarea precizării se arată că reclamanta este îndreptățită la acordarea pensiei de invaliditate ca magistrat iar nu la pensia de serviciu deoarece invaliditatea s-a ivit în cursul desfășurării activității de magistrat, fiind necesară recalcularea modului de stabilirea a acestei pensii ținându-se seama de profesia avută în momentul apariției bolii. Drept urmare sunt incidente prevederile art. 65 alin. 1lit. d) din Legea nr. 303/2004.
Instanța a reținută că la data de 01.05.2002 raporturile de muncă între numita și Ministerul Justiției au încetat prin demisie, aceasta desfășurându-și activitatea în calitatea de magistrat începând cu data de 01.09.1991 potrivit mențiunilor din carnetul de muncă (fila nr. 72). Eliberarea din funcție a reclamantei s-a dispus prin Decretul Prezidențial nr. 604/28.06.2002, ca urmare a demisiei, conform art. 92 alin 1 lit. a) din Legea nr. - rep. (fila nr. 12).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 452/09.05.2003 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. 1979/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus punerea sub interdicție a reclamantei din prezenta cauză, motivându-se că boala de care suferă aceasta îi afectează grav discernământul (fila nr. 101).
Prin sentința civilă nr. 315/19.04.2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. 4823/2004 rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de curator decizia civilă 2545/11.12.2007 a Curții de Apel Cluj, s-a constatat nulitatea actului de demisie din funcția de judecător formulată de numita la data de 07.02.2002, reținându-se cu putere de lucru judecat faptul că, urmare a noii expertize medico legale dispuse în cauză, boala de care suferă aceasta a debutat cu cel puțin 7 - 10 zile înainte de internarea sa petrecută la data de 14.02.2002 iar la data de 09.02.2002 când și-a prezentat demisia, reclamanta avea discernământul abolit pentru faptele sale (fila nr. 55 - 62).
Prin sentința civilă nr. 33/20.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr. 18.368/2005, modificată în parte în recurs prin decizia nr. 1079/29.03.2006 pronunțată de în dos nr- s-a constatat nelegalitatea parțială a Decretului nr. 604/28.06.2002 privind încetarea și eliberarea din funcție prin demisie a reclamantei, reținându-se în considerente faptul că boala reclamantei a debutat chiar înainte de demisie, că la data actului de demisie reclamanta nu mai îndeplinea cerințele prevăzute de Legea nr. 92/1992 întrucât avea "discernământul abolit" (filele nr. 40 - 43).
Decretul nr. 604/2002 al Președintelui României a fost rectificat, menționându-se drept temei al eliberării din funcție a reclamantei pensionarea, începând cu data de 01.05.2002, rectificându-se în acest sens și art. 2 din Hotărârea Plenului nr. 13/18.01.2007 și reținându-se ca temei al eliberării din funcție art. 92 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 92/1992 - respectiv pensionare pentru limită de vârstă sau incapacitate de muncă, potrivit legii, modificându-se temeiul inițial - art. 65 alin 1 lit. b) din Legea nr. 303/2004 (filele nr. 11 și nr. 49).
Prin decizia nr. -/08.11.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii B, reclamantei i s-au stabilit drepturile de pensie de invaliditate în temeiul Legii nr. 19/2000, dreptul comun în materie, începând cu data de 17.04.2003, dată reținută ca fiind momentul apariției invalidității, potrivit deciziei asupra capacității de muncă nr. 2189/22.10.2007 (filele nr. 18 și 23).
Curatorul reclamantei susține faptul că aceasta trebuia să beneficieze de pensie de invaliditate în temeiul legii speciale nr. 303/2004 deoarece pierderea capacității de muncă a reclamantei s-a produs în timpul în care aceasta era încadrată în muncă în funcția de judecător, contrar susținerilor pârâtei prin adresa de la fila nr. 80 dosarului.
Instanța apreciază că, din considerentele avute în vedere de instanțele de judecată în hotărârile menționate mai sus, considerente care au avut la bază probe științifice, respectiv expertize medico-legale, rezultă cu certitudine că pierderea capacității de muncă, respectiv pierderea discernământului s-a produs înainte de actul demisiei din februarie 2002 (anulat ulterior și devenit act de eliberare din funcție prin pensionare), adică la momentul la care reclamanta deținea încă funcția de judecător. Aceste hotărâri judecătorești, chestiunile de drept dezlegate de acestea se bucură de putere de lucru judecat și de prezumția legală absolută de adevăr, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil. Cele dispuse nu pot fi contrazise de autorități administrative, în speță de pârâtă, care plasează pierderea capacității de muncă a reclamantei după pensionarea ei.
Drept urmare, invaliditatea nu putea interveni după pensionare. O persoană pusă sub interdicție nu are capacitate de exercițiu și nu poate fi subiectul unui raport juridic de muncă, susținerea intimatei în sensul că invaliditatea ar fi intervenit după data de 01.05.2002, adică la data de 14.03.2003 ( 80) fiind în flagrantă contradicție cu numeroasele constatări ale instanțelor de judecată și fără vreo finalitate logică.
În ceea ce privește temeiul juridic invocat de reclamantă prin curator, respectiv Legea nr. 303/2004, acesta nu este aplicabil, câtă vreme s-a reținut prin decretul prezidențial că eliberarea din funcție prin pensionare s-a produs în temeiul Legii nr. 92/1992, în vigoare în forma de la momentul pensionării.
Prevederile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 nu fac distincție între pensia de serviciu și pensia de invaliditate și nu limitează aplicarea dispozițiilor legale relative le actualizare numai la pensiile de serviciu, acestea având aceeași bază de calcul, respectiv îndemnizația de încadrare precum și orice alte sporuri sau îndemnizații cu caracter permanent, independent de faptul că pensia de invaliditate i-a fost stabilită reclamantului în temeiul art. 53 din Legea nr. 19/2000. În acest context, este chiar lipsit de relevanță faptul că starea de invaliditate a reclamantei nu ar fi survenit în timpul sau în legătură cu serviciul, prevederile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 rep. nefăcând astfel de distincții. Este adevărat că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensie de serviciu, în înțelesul în care aceasta este reglementată prin art. 103 alin. 1 și 2 din Legea nr. 92/1992, însă faptul că a avut calitatea de magistrat la data pensionării o îndreptățește la pensie de invaliditate în cuantumul stabilit prin legea specială aplicabilă magistraților iar nu în temeiul dreptului comun, drept pentru care și această pensie de invaliditate este tot o pensie de serviciu în înțelesul arătat prin prezenta hotărâre.
În prezent este în vigoare Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care la art. 27, după alineatul (2) al ordonanței a introdus un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) Dacă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a survenit din alte cauze decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), neimputabile salariatului, persoanele din categoriile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență vor beneficia pe perioada invalidității, la cerere, în condițiile prevăzute deLegea nr. 19/2000privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, de o pensie egală cu 80% din indemnizația de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidității. La data îndeplinirii condițiilor prevăzute deLegea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu."
Deși aceste prevederi legale nu retroactivează, nefiind aplicabile reclamantei, prin faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod expres în prezent drepturile de pensie ale pensionarilor aflați în situația reclamantei, se deduce faptul că reglementarea situației acesteia pe cale de interpretare în spiritul legii în vigoare la momentul pensionării acesteia, după cum s-a argumentat mai sus, este corectă.
În consecință, reclamanta are dreptul la pensie de serviciu potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992, începând cu data de 01.05.2002, data eliberării sale din funcție prin pensionare, cuantumul acesteia fiind actualizat potrivit art. 103 alin. 5 din lege iar apoi potrivit art. 21 alin. 1 din nr.HG 1275/2005, potrivit cărora prevederile legale relative la actualizarea pensiilor se aplică și celor ale căror pensie de serviciu s-a stabilit în baza Legii nr. 92/1992 rep. cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de pensii, în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
1.Susține că în mod greșit a schimbat instanța de fond data ivirii invalidității și a ignorat decizia 2189/2007 prin care i s-a stabilit gradul de invaliditate și data ivirii invalidității ca fiind 17.04.2003.
Această decizie nu a fost contestată deci nu poate fi înlăturată.
2.Se arată că în mod greșit s-a reținut că reclamantei i se cuvine pensia de serviciu. Aceasta nu îndeplinește condiția de vechime în magistratură de cel puțin 25 de ani la data pensionării.
Legea 303/2004 nu menționează în mod expres cazul pensionării pentru incapacitate de muncă, însă, potrivit art. 65 alin 1, lit. B din legea 303/2004, judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție prin pensionare, potrivit legii această formulare acoperind și cazul pensionării pentru invaliditate.
3. Instanța de fond trebuia să rețină că reclamantei i se cuvine pensia de invaliditate în baza art. 92 alin 1 lit. din legea 92/92 raportată la dispozițiile Legii 19/2000.
Dispozițiile art. 27 alin. 1 și alin 21din OUG27/2006 se aplică numai din luna aprilie 2006 și nu din 1.05.2002 cum solicită reclamanta.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este fondat în parte.
Reclamanta avea calitatea de magistrat la data pensionării, respectiv la 1.05.2002.
Prin rectificarea decretului 604/2002 emis de Președintele României s-a dispus "eliberarea din funcție reclamantei ca urmare a pensionării" și nu ca efect al demisiei acesteia din funcția de judecător din 7.02.2002.
În speță s-a stabilit prin hotărâri judecătorești anterioare, deci cu putere de lucru judecat, că reclamanta avea pierdută capacitatea de muncă la data demisiei ceea ce a făcut ca eliberarea acesteia din funcția de magistrat prin demisie să fie lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, efectele rectificării decretului 604/2002 nu trebuie ignorate.
Așadar, instanța de fond a reținut corect calitatea de magistrat a reclamantei la data pensionării, care este data de 1.05.2002.
S-a înlăturat corect efectul deciziei 2189/22.10.2007 emisă de CNP - Comisia de expertiză medicală care stabilește gr. II de invaliditate și data ivirii invalidității - 14.04.2003.
Cert este că, boala de care suferă reclamanta a fost stabilită printr-o expertiză medicală reținându-se că aceasta a debutat cu puțin înainte de data formulării demisiei de către reclamantă.
Și aceste aspecte au fost lămurite cu putere de lucru judecat prin sentința 315/2005 a Tribunalului Cluj.
Instanța de fond însă aplică greșit dispozițiile Legii 303/2004 reținând că reclamantei i se cuvine pensie de serviciu. Pentru aceste considerente recursul Casei Județene de Pensii este fondat.
La data eliberării din funcție a reclamantei era în vigoare Legea 92/92 care în baza art. 92 alin. 1 lit. b prevedea eliberarea din funcție a magistraților pentru limită de vârstă sau incapacitate de muncă.
Reclamantei i se aplică această dispoziție, respectiv pensionarea pentru incapacitate de muncă, însă nu i se aplică dispozițiile art. 103 din Legea 92/92 care reglementeazăpensia de serviciupentru magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani de magistratură.
Reclamanta are o vechime în magistratură de 14 ani, deci nu poate beneficia de pensie de serviciu nici în temeiul art. 103 legea 92/92 și nici în temeiul Legii 303/2004.
Interpretarea instanței de fond, prin care se arată că sensul Legii 92/92 pensia de invaliditate este tot o pensie de serviciu este fără suport legal atâta timp cât prin art. 103 din legea 92/92 se precizează expres în ce condiții se arată pensia de serviciu.
Tocmai în acest sens, respectiv în scopul protejării magistraților care nu îndeplinesc vechimea în magistratură pentru a putea beneficia de pensie de serviciu și care totuși se eliberează din funcția de magistrat pe motiv de incapacitate de muncă, boală psihică, a intervenit legiuitorul și a prevăzut prin art. 27 alin. 21din OUG 27/2006 așa cum a fost modificat prin Legea 45/6.03.2007 că magistraților care au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă ( așa cum este cazul reclamantei) li se acordă pe perioada invalidității, la cerere, în condițiile Legii 19/2000 o pensie egală cu 80% din indemnizația de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidității.
Aceste dispoziții i se aplică reclamantei și recurenta nu contestă acest aspect ci doar susține faptul că data acordării acestor drepturi de pensie în temeiul art. 27 alin 21OUG 27/2006 nu se pot aplica decât de la data intrării lor în vigoare.
În consecință, pensia reclamantei stabilită în baza L 19/2000 pentru invaliditate va trebui recalculată în baza dispozițiilor art. 27 alin 21din OUG 27/2006 începând cu data de 28.01.2008( data când reclamanta a formulat cerere la Casa Județeană de Pensii) - 19 dosar fond.
Art 27 alin 21din UG 27/2006 nu instituie o pensie de serviciu ci o pensie de invaliditate în baza L 19/2000, însă cu o altă bază de calcul dată de legea specială L 303/2004, respectiv 80% din indemnizația de încadrare brută lunară avută de magistrat la data survenirii invalidității, iar în speță data survenirii trebuie raportată la data de 1.05.2002 în respectarea principiului puterii lucrului judecat al sentinței civile 33/2006 a Curții de Apel Cluj și al deciziei 1079/2006 a ÎCCJ.
Pentru aceste considerente recursul Casei județene de pensii va fi admis doar în parte, în sensul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Restul criticilor din recurs cu privire la data ivirii invalidității nefiind primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile 989/2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de contestatoarea prin curator și în consecință:
Constată dreptul contestatoarei la recalcularea modului de stabilire a pensiei de invaliditate, în temeiul art. 27 alin 2 indice 1 din OUG 26/2006 aprobată prin Legea 45/6.03.2007 începând cu 28.01.2008 ( data cererii).
Obligă intimata casa Județeană de Pensii B să emită contestatoarei o nouă decizie de pensie de invaliditate ( pierdere a capacității de muncă) în condițiile art 27 alin 2 indice 1 din OUG 26/2006 având ca dată a survenirii invalidității data de 1.05.2002.
Respinge restul pretențiilor contestatoarei.
Respinge restul pretențiilor din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 26 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red 16.12.2009
Dact 8.12.2009/ 4 ex
Jud fond C /S
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
