Obligație de a face. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr- (7909/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1500/

Ședința publică de la10.03.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina

JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 3: Ilie

GREFIER:

*****************************

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5844 din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17.198/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare, personal și asistată de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-contestatoare, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimata-contestatoare, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.

În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise, reținând cauza în pronunțare.

CURTEA,

Cu privire la recursul dedus judecății:

Prin sentința civilă nr.5844 din data de 23.09.2008, pronunțată în dosarul 17198/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B ().

A obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatoarei prin care, la calcularea punctajului mediu anual, să fie utilizate veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.136/ 05.03.2008 emisă de -, începând cu data de 01.12.2005.

A obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite, conform prezentei sentințe, începând cu data de 01.12.2005, la zi.

A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare, în valoare de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că petentei contestatoare i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.03.1998, conform mențiunilor din copia deciziei de recalculare depusă la dosar și că, prin urmare, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat de OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, în raport de dispozițiile HG nr.1456/2005.

Instanța de fond a mai reținut că prin decizia nr.-/12.07.2007 emisă de Casa Locală de Pensii sector 1 B, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 2,24046 puncte, în calculul căruia nu au fost valorificate veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.136/05.03.2008, emisă de -, după cum rezultă din anexele deciziei, ce conțin date privitoare la activitatea în muncă.

A mai reținut că petenta contestatoare a formulat cererea de recalculare a pensiei înregistrată sub nr.-/18.04.2008 la Casa Locală de Pensii sector 1 B pentru valorificarea veniturilor suplimentare confirmate de -, cerere în soluționarea căreia intimata a emis răspunsul nr.1113/19.09.2008, depus, în copie, la fila 20 din dosar, prin care contestatoarei i se comunică faptul că aceste venituri nu pot fi luate, în mod legal, în calcul, la stabilirea punctajului conform dispozițiilor OUG nr.4/2005.

Tribunalul a considerat că, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, veniturile evidențiate în adeverința nr.136/05.03.2008, emisă de -, trebuie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru următoarele motive:

Din copia adeverinței nr.136/05.03.2008 emisă de - a rezultat că partea contestatoare a obținut venituri suplimentare, iar cotele de asigurări sociale au fost achitate, precizând că, potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.

Astfel, tribunalul a considerat că valorificarea veniturilor suplimentare solicitate prin cererea de chemare în judecată, indicate în adeverință, este nu numai posibilă, în temeiul dispozițiilor art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, dar și că este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr.19/2000.

Conform dispozițiilor art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.

Tribunalul a avut în vedere și prevederile OUG nr. 4/2005 și ale art.2 lit. e și art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, reținând că veniturile suplimentare, menționate în adeverință, trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale, din perioada în care aceste venituri au fost realizate, diferă de cel din prezent, pentru că, altminteri, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul OUG nr.4/2005 și anume, respectarea principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie"nu ar mai fi realizabil, iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.

Pentru motivele de fapt și de drept avute în vedere, în temeiul dispozițiilor art.2 lit. e, art.78, art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, ale OUG nr.4/2005 și ale HG nr.1456/2005, tribunalul dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatoarei, prin care, la calcularea punctajului mediu anual, să fie utilizate veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 136/05.03.2008 emisă de -, începând cu data de 01.12.2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recur, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de intimata-conctestatoare, recurenta solicită respingerea acțiunii și învederează instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale -".

Consideră că această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, astfel că determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr.4/2005, trebuie să se realizeze cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.

Recurenta susține că, potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 - salariile brute.

De asemenea, învederează că însuși legiuitorul a statuat că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

Precizează, față de cele menționate mai sus, că tribunalul a apreciat că, la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.

De, asemenea, recurenta mai precizează că veniturile suplimentare, obținute de intimata-contestatoare nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor de predare a lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță de dispozițiile art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani, acordate prin raportare la retribuția tarifară.

Arată că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate înacord global,primeleocazionale șipremiilenu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, ele nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.

Recurenta susține că tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, astfel că orice interpretări extinctive contravin textului de lege.

Mai mult, susține recurenta, textul OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG Nr. 4/2005.

Concluzionând, recurenta învederează instanței de control judiciar că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul de admitere a cererii, întrucât nu au relevanță juridică în cauză, deoarece, în sistemul român de drept, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că, așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești doar aplică legea, ci nu o și crează și, în acest sens, indică decizia civilă nr.139/22.01.2007 a Curții de Apel Alba -

În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și art.3041Cod proc. civilă, precum și dispozițiile de drept substanțial ale Legii nr.49/1992 privind modificarea si completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale și ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările ulterioare.

Deși a fost legal citată și a fost și prezentă la judecata recursului, intimata-contestatoare nu a formulat întâmpinare, însă, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de recurentă în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimatul-contestator, precum și sub toate aspectele, din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.

Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".

Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.

Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".

În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-contestatoare a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.136/ 05.03.2008, eliberată de -, (aflată la filele 4 - 7 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global,cât și cu titlu deprime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.

Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimata-contestatoare la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținuteinclusiv a celor cu titlu deacord globalșiprime.

În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.

De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.

Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."

De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.

În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.

În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".

Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.

Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor ce s-au pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.

Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență -.".

Cât privește principiul egalității, invocat de către recurenta, Curtea constată că cele reținute mai sus nu contravin acestui principiu, ci, dimpotrivă, sunt în consens cu dispozițiile art. lit. e) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:

"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -

b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."

Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.

În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5844 din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17.198/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

red.P / tehnored.

2 ex. / 17.04.2009.

Jud. fond: ;


Președinte:Bodea Adela Cosmina
Judecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Bucuresti