Obligație de a face. Decizia 1563/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1563/ Dosar nr-

Ședința publică din 16 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 3: Daniel

Grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantulG,împotriva sentinței civile nr. 460/M din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 decembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 decembrie 2009, iar apoi pentru astăzi, 16 decembrie 2009.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față,

Constată că prin sentința civilă nr. 460/M/10.03.2009, Tribunalul Brașova admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Județeană de Pensii B, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Regia Autonomă de Transport B și Casa Națională de Pensii pentru capătul de cerere privind restituirea contribuției de asigurări sociale și excepțiile tardivității, prescripției și prematurității.

A respins cererea formulată de către reclamantul G, ca neîntemeiată,în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă de Transport B și Casa Națională de Pensii și ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii B, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul este angajat și în prezent al pârâtei Regia Autonomă de Transport B, aspect rezultat atât din cererea sa, din întâmpinarea pârâtei, cât și din înscrierile din carnetul de muncă.

La data promovării acțiunii și nici după aceasta, nu există vreo cerere de pensionare formulată de reclamant, căreia să i se dea un rezultat potrivit art. 82 și art. 84 din legea nr. 19/2000.

Cererea a fost formulată în scopul declarat de reclamant de a se stabili un mod de calcul care să fie avut în vedere la momentul formulării cererii de pensionare la data îndeplinirii condițiilor legale, respectiv 16.12.2009, cum rezultă din adresa nr. 2977/02.07.2008 emisă de pârâta Regia Autonomă de Transport

Potrivit Legii nr. 19/2000, atribuțiile privind calculul pensiei aparțin Caselor teritoriale cu condiția ca acestea să fie învestite cu asemenea cereri.

Aceste prevederi legale sunt speciale, atribuie competențe specifice acestor unități teritoriale, astfel că, abia după învestirea lor devine obligatorie activitatea de soluționare.

S-a considerat că se justifică în acest mod excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate atât față de pârâta Casa Județeană De Pensii B, cât și față de ceilalți pârâți ( Ministerul Muncii, Familiei și Egalității De Șanse, Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin B ), astfel că au fost admise.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă de Transport B nu este întemeiată, reclamantul având calitatea de angajat al acesteia cum s-a arătat mai sus, cererile sale fiind făcute în baza raporturilor de muncă, astfel că a fost respinsă.

Și excepția lipsei calității procesuale pasive aaf ost respinsă cu privire la capătul de cerere restituirea contribuției reținute, cererea dovedindu-se netemeinică, așa cum se va arăta în continuare, în raport cu dispozițiile legale și calitatea prezentă de asigurat a contestatorului.

Inadmisibilitatea cererii de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale este o apărare de fond, acest capăt de cerere dovedindu-se neîntemeiat, contestatorul fiind angajat în prezent nu poate face dovada că această contribuție nu va fi valorificată la calculul drepturilor sale de pensie, deci nu se justifică restituirea ei.

Prestațiile de asigurări sociale se derulează pe parcursul întregii perioade active a salariatului, regăsindu-se la momentul pensionării în calculul pensiei și abia atunci sunt aplicabile prevederile speciale privind eventuala prescripție a drepturilor specifice, nefiind aplicabile cele din Decretul nr. 167/1958.

Cererea reclamantului, chiar dacă se dovedește neîntemeiată, se bazează pe un serviciu deja prestat, iar în accepțiunea CEDO, aceste categorii de drepturi sunt protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ca fiind drepturi de proprietate.

Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului prin Legea 30/18.05.1994 prevederile acesteia au aplicare directă în dreptul intern conform art. 20 din Constituția României.

Drepturi reale și patrimoniale fiind, nu le sunt aplicabile prevederile art.1 al Decretului 167/1958, deoarece prin art.21 al aceluiași Decret se prevede că: " Dispozițiile Decretului de față nu se aplică dreptului la acțiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz (privind bunuri mobile și imobile ) abitațiune,servitute și superficie.

Cererea de eliberare a adeverinței cu veniturile realizate anterior anului 2001, este justificată din perspectiva art. 164 al. 3 din Legea 19/2000, pentru a se dovedi venituri, neînscrise în carnetul de muncă, ce urmează a fi valorificate la stabilirea pensiei.

Nu s-a putut reține că această cerere este tardivă, dar nici prematură, chiar dacă în prezent reclamantul este salariat, de altfel pârâta Regia Autonomă de Transport Bar ăspuns acestuia, cum se va arăta mai jos.

Pe fond, instanța a reținut că reclamantul a solicitat emiterea unei adeverințe de către pârâta Regia Autonomă de Transport B cu privire la veniturile realizate în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Cererea a fost înregistrată sub nr. 2977/02.07.2008, sub același număr răspunzând pârâta, în sensul că veniturile realizate sunt înscrise în carnetul de muncă, iar condițiile de pensionare urmează a fi îndeplinite abia la data de 16.12. 2009, în raport cu vârsta și grupa de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă principiul contributivității, art. 5 lit. e din Legea nr. 19/2000, arătând că recurentul reclamant a plătit contribuția la asigurările sociale, calculată la venitul brut lunar. Prezentul litigiu are drept scop dovedirea venitului care se ia în calcul pensiei și obligarea pârâtelor la recunoașterea acestor sume.

În ce privește pretențiile formulate în subsidiar, se precizează că acestea reprezintă diferența dintre suma plătită prin aplicarea procentului prevăzut de Decretul 389/1972 și Legea nr. 49/1992 la venitul brut lunar și suma determinată prin aplicarea aceluiași procent la venitul ce se ia în calcul la stabilirea pensiei.

Totodată, se solicită obligarea pârâtei Regia Autonomă de Transport B să elibereze reclamantului o adeverință cu veniturile brute lunare, realizate înainte de data de 1 aprilie 2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.

Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:

Recurentul reclamant are calitatea de angajat al pârâtei Regia Autonomă de Transport B și până în prezent acesta nu a investit Casa Județeană de Pensii B co soluționarea unei cereri de pensionare, conform dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit art. 86 din Legea nr. 19/2000, Casa Teritorială de Pensii are obligația de a se pronunța numai în condițiile existenței unei cereri de pensionare, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.

Nefiind investită cu o cerere de pensionare, pârâta Casa Județeană de Pensii B nu are competența de a calcula pensia ce se va cuveni reclamantului la data îndeplinirii condițiilor legale pentru ieșirea la pensie, nejustificând calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pretențiile reclamantului de obligare a pârâtelor să ia ca bază de calcul a pensiei veniturile brute totale, lunare, realizate înainte de 1 aprilie 2001 nu pot fi opuse pârâtei Regia Autonomă de Transport B, care nu are atribuții în domeniul calculului și stabilirii pensiei.

Potrivit art. 164 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anulare, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. În condițiile în care veniturile realizate nu sunt înscrise în carnetul de muncă, ele pot fi dovedite cu adeverințe eliberate de unități. Recurentul reclamant nu a susținut și demonstrat că adeverința a fost solicitată de la Regia Autonomă de Transport B pentru a dovedi venituri neînscrise în carnetul de muncă.

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, în baza materialului probator administrat, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr. 460/M/10.03.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr. 460/M/10.03.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red./18.01.2010

Tehnoredact./22.01.2010/ 9 ex.

Jud. fond,

Președinte:Maria Carmen Tică
Judecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1563/2009. Curtea de Apel Brasov