Obligație de a face. Decizia 1567/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8455/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1567/
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.6010 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18585/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul contestator, personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul contestator, a depus la note de ședință și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei instanțe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul contestator ,personal, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 16.10.2007 sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Municipiului B solicitând instanței: obligarea Casei de Pensii Sector 4 să trimită Tribunalului Bucureștio comunicare în care să precizeze dacă SC SRL a vărsat contribuțiile obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada 19.02.1999-30.XI.1999, conform adeverinței de vechime în muncă nr.1/15.05.2006; sancționarea Casei de Pensii Sector 4 pentru dezinteres, superficialitate și refuz de a răspunde la petițiile adresate de reclamant în termenul de soluționare a petițiilor și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că s-a adresat intimatei cu numeroase petiții dar răspunsul a fost unul neclar, cu texte inaplicabile și răspunsuri deja cunoscute.
A menționat contestatorul, că dacă societatea este în posesia adeverinței de vechime în muncă nr.1/15.05.2006, certificată de sector 4 și dacă s-au vărsat aceste contribuții obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, atunci Casa de Pensii trebuia să aibă declarațiile lunare ale asiguraților, singura care confirmă legalitatea vechimii în muncă.
Prin sentința civilă nr.2193/28.11.2007, Tribunalul Bucureștia admis excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere, a respins ca neîntemeiat capătul 1 de cerere privind obligarea pârâtei de a comunica date referitoare la achitarea CAS și a respins ca inadmisibil capătul 2 de cerere privind sancționarea Casei Locale de Pensii Sector 4.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs.
Prin decizia civilă nr.1249/R/l5.04.2008, Curtea de Apel Bucureștia admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată la data de 16.05.2008 sub nr-.
Prin sentința civilă nr.6010/30.09.2008, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemiată acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.09.2008, contestatorul a depus o cerere precizatoare prin care arată că solicită: obligarea Casei de Pensii Sector 4 să trimită Tribunalului București Secția a -a, comunicare în care să precizeze dacă SC SRL a vărsat sau nu contribuțiile obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada 19.02.1999-30.11.1999, conform sentinței civile nr.4289/18.11.2003; sancționarea Casei de Pensii Sector 4 pentru nerespectarea OG nr. 27/2002; plata de daune morale în cuantum de 500 lei și daune materiale de 200 lei.
Din întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la pârâtă la 4.07.2007 sub nr.19460 petentul a solicitat să i se comunice dacă fostul angajator a depus declarațiile de plată și achitat contribuțiile de asigurări sociale aferente perioadei 19.02.1999-30.11.1999.
La 13.07.2007 pârâta a răspuns că nu poate elibera o adeverință de certificare a stagiului de cotizare deoarece pentru perioada solicitată nu există evidențe cu privire la contribuțiile de asigurări sociale, doar de la 1.04.2001 când a intrat în vigoare legea 19/2000 există o asemenea evidență.
La 29.07.2008 pârâta a răspuns adresei tribunalului din 22.07.2008 și a arătat că petentul nu figurează în baza de date privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale a.
Având în vedere că pârâta a răspuns cererii petentului din 4.07.2007 în termenul prevăzut de lege de 45 de zile, 13.07.2007, nu s-a putut reține o culpă în sarcina pârâtei cu privire la acest aspect.
Chiar dacă nu s-a răspuns în sensul dorit de reclamant nu se poate considera că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde în termen de 45 de zile cererii adresate de către petent.
Pârâta nu putea să indice dacă fostul angajator al reclamantului a achitat CAS-ul pentru perioada 19.02.1999-30.11.1999, deoarece doar de la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 există obligația de a exista o evidență pentru fiecare angajat a sumelor contributive conform Art.6 din Legea nr.19/2000 care arată că " - (1) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.I și II, denumite în continuare angajatori, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.III sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declarația se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului."
A apreciat prima instanță că petentul putea face dovada stagiului de cotizare anterior datei de 1.04.2001 cu carnetul de muncă în care sunt menționate și salariile primite de la foștii angajatori.
Tribunalul a reținut totodată, că pârâta și-a îndeplinit obligația de a răspunde cererii petentului, astfel că nu se justifică nici sancționarea pârâtei pentru refuz de a răspunde.
De asemenea, instanța de fond a reținut că nu este întemeiată nici cererea de obligare la plata de daune morale sau materiale, deoarece nu se poate reține neîndeplinirea de către pârâtă a vreunei obligații legale care să fi produs vreun prejudiciu material sau moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanță ar fi nesocotit împrejurarea că intimata nu i-a răspuns cererii sale formulată la data de 25.07.2008,în sensul achitării de fostul angajator a contribuțiilor de asigurări sociale aferente perioadei 19.02.1999-30.11.1999 și a depunerii declarațiilor de plată în acest sens.
Mai mult,nelegal s-a reținut că pârâta nu a răspuns în termenul legal de 45 de zile cererii sus menționate, în realitate acest termen fiind depășit, la cererea înregistrată sub nr.12766/07.05.2007 primind răspuns abia la data de 13.07.2007.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Cea mai mare parte a motivării recursului nu exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea sentinței, ori greșelile săvârșite de instanța de fond.
Simpla afirmație că hotărârea este nelegală are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Nu pot fi reținute nici apărările contestatorului în sensul că intimata nu ar fi răspuns cererii sale formulată la data de 25.07.2008, înregistrată sub nr.28750 la Casa de Pensii a Sectorului 4 B, întrucât acest aspect excede cadrului procesual dedus judecății, instanța de fond fiind obligată în ceea ce privește obiectul litigiului să se pronunțe doar asupra și în limitele pretențiilor inițiale deduse judecății.
Ori, prin cererea introductivă de instanță atașată la fila 2 dosar fond nr- contestatorul solicită sancționarea intimatei pentru refuzul de a răspunde la petițiile sale înregistrate în anul 2007, nefăcându-se referire și la o petiție înregistrată sub nr.28750/25.07.2008. De altfel, nici nu era posibil aceasta,întrucât petiția pretinsă a fi depusă la intimată și la care nu s-ar fi răspuns este ulterioară introducerii acțiunii.
Precizarea la acțiune realizată la rejudecarea cauzei după casare nu mai putea fi primită, instanța de rejudecare fiind ținută de limitele deciziei de casare - Decizia civilă nr.1249/R/15.04.2008 a Curții de Apel București
Drept urmare, instanța de recurs va examina doar regularitatea hotărârii cu privire la pretențiile ce au fost deduse inițial în fața judecății, conform limitelor deciziei de casare, așa cum s-a mai menționat.
Ori, sub acest aspect, legal s-a statuat că intimata a răspuns în termenul legal de 45 de zile impus de Legea nr.19/2000 - art.861(potrivit conținutului în date al adresei nr.5927/13.07.2007 anexată de recurent - fila 4 dosar fond), cererii sale de conformare sau infirmare a achitării de către fostul angajator al contestatorului a contribuțiilor de asigurări sociale aferente perioadei 19.02.1999-30.11.1999 și depunerii declarațiilor de plată în acest sens.
Nu pot fi reținute de asemenea, nici susținerile contestatorului, în sensul că o astfel de cerere s-ar fi înregistrat la data de 7 mai 2007 sub nr.12766, întrucât o astfel de petiție nu a fost anexată cauzei, deși sarcina probei, potrivit art.1169 Cod civil, revine recurentului-contestator. În consecință, o astfel de dovadă neexistând, corect s-a apreciat că la petiția nr.19760/4.07.2007 s-a răspuns în termenul legal de 45 de zile, statuat de art.861din legea nr.19/2000, respectiv la data de 13.07.2007, nejustificându-se sancționarea sa pentru refuzul de a răspunde.
Aceasta este de altfel singura critică concretă a sentinței atacate, ce nu are susținere legală pentru considerentele expuse.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.6010 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18585/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
