Obligație de a face. Decizia 1655/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr- (7916/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1655/

Ședința publică de la 17.03.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca

JUDECĂTOR 3: Bodea

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4747/10.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13332/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare înregistrată la dosar la data de 26.01.2009, după care,

Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.

În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.13332/3/AS/2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor în acord global obținute din muncă.

Prin sentința civilă nr.4747/10.06.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei în temeiul OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare și a veniturilor evidențiate în adeverința nr.439/A/01.11.2007 eliberată de SC de Construcții SA

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă de la data de 01.07.1991, în temeiul Legii nr.3/1977. După intrarea în vigoare a dispozițiilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005, drepturile sale de pensie au fost reevaluate începând cu data de 01.09.2005, prin decizia nr.-/18.09.2006, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,21456 puncte.

Ulterior, reclamanta a adresat Casei Locale de Pensii Sector 1 o cerere de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor din acord global dovedite cu adeverința nr.439/A/01.11.2007eliberată de SC de Construcții SA B care nu a fost soluționată.

Tribunalul a considerat fondată cererea reclamantei prin raportare la dispozițiile art.7 alin.1 și 3 din OUG nr.4/2005 care permit recalcularea pensiilor în măsura în care asiguratul formulează o cerere la care anexează dovezi privind obținerea veniturilor salariale sau a sporurilor cu caracter permanent.

Ori, retribuirea în acord global și plata de prime sau alte venituri suplimentare presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Totodată, rin p. art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.

S-au avut în vedere și dispozițiile art.164 din Legea nr. 19/2001 care reglementează modul de determinare a punctajelor medii anuale până la intrarea în vigoare a legii, prin utilizarea salariilor brute sau nete, după caz, înscrise în carnetul de muncă, precum și a sporurilor care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități.

În privința formelor de retribuire în acord și prin plata de prime se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

Ori, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

S-a apreciat de către prima instanță că în speță au prioritate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu în raport cu cele ce decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.

Prin urmare, pârâta trebuia, în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de foștii angajatori ai reclamantei care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat, să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

Având în vedere și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în baza OUG nr.4/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 01.09.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 29.10.2008, sub nr-.

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.3041Cod procedură civilă și pe prevederile OUG nr.4/2005, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând în fond cauza, respingerea în tot a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Susține recurenta-pârâtă că hotărârea este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legii în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare și anume, veniturile realizate în acord global.

Se arată că în adeverința prezentată de intimata reclamantă sunt prezentate câștiguri suplimentare, obținute sub formă de acord și prime care însă nu sunt câștiguri permanente în înțelesul-/2005 și a Legii nr.19/2000.

Precizează recurenta-pârâtă că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă. Ori, veniturile realizate în acord global și primele reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, nefiind înscrise în carnetul de muncă.

Consideră greșit și raționamentul instanței de fond potrivit căruia neluarea în considerare a primelor și acordului ar semnifica o încălcare a principiului contributivității statuat în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

De asemenea, instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate. Astfel, normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept, Legea nr.19/2000 reprezentând dreptul comun în materia asigurărilor sociale. Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun. În acest sens, actele normative referitoare la sporuri sunt norme cu caracter special în domeniul drepturilor de asigurări sociale.

Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare, așa cum este OUG nr.4/2005, normă juridică ce are caracter special, iar obligarea recurentei la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a unor sporuri (spor de acord), este nelegală și nefondată.

În fine, arată recurenta-pârâtă că în calculul drepturilor de pensie s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât între persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției, luându-se în calculul pensiei numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.

La data de 26.01.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.

Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Deși formal recurenta și-a întemeiat criticile pe motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, în realitate, motivele vizează greșita aplicare și interpretare a normelor juridice incidente în cauză, norme care reglementează recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, după regulile prevăzute în noua lege a pensiilor.

Analizând așadar recursul din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea are a verifica susținerea recurentei asupra modului în care tribunalul a aplicat și interpretat textele de lege incidente în cauză, respectiv OUG nr.4/2005 și Legea nr.19/2000, care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent, nesocotind regula potrivit căreia norma specială derogă de la norma generală, aplicându-se prioritar față de aceasta din urmă.

Curtea notează că OUG nr.4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, deci cele stabilite anterior datei de 1.04.2001, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000. În anexa OUG nr.4/2005, se arată că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

Având în vedere faptul că această dispoziție vine în contradicție flagrantă cu principiul contributivității prevăzut de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, dar și cu scopul ordonanței de urgență menționat în preambul, acela de a recalcula pensiile provenite din vechiul sistem public al asigurărilor sociale de stat după principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acest act normativ nu poate fi aplicat în litera lui, ci în spiritul legii generale în materia asigurărilor sociale.

Susținerea recurentei-pârâte asupra caracterului temporar și nepermanent al sporului de acord va fi înlăturată de pentru că nu ține seama de condițiile legislative în care acest spor de acord global a fost acordat, dar nici de principiile generale în care se face recalcularea pensiilor.

Astfel, în baza art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000, trebuie determinat punctajul mediu anual al asiguratului, relevant fiind salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitul lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.

Așa fiind, venitul suplimentar obținut de salariat pe baza muncii prestate în acord global în intervalul de timp cuprins între 1976-1988, va putea fi valorificat în procedura de recalculare a pensiei conform OUG nr.4/2005, dacă îndeplinește două condiții, respectiv dacă pentru acest spor salarial angajatorul era ținut de prevederile legii în vigoare la data respectivă de a deduce contribuții personale de asigurări sociale și respectiv dacă astfel de contribuții au fost achitate.

După cum a arătat și tribunalul, în temeiul Decretului nr.389/1972, angajatorii erau obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat. Din cuprinsul adeverinței eliberată sub nr.439 A/01.11.2007 de fostul angajator SC de Construcții SA B rezultă plata lunară a cotelor de asigurări sociale pentru angajat, cât și cota aferentă angajatorului. În concluzie, aceste venituri întrunesc condițiile pentru a fi luate în calculul punctajului mediu anual.

De asemenea, nu se poate reține că normele cuprinse în anexa OUG nr.4/2005, referitoare la categoriile de sporuri ce se includ în baza de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, în baza legislației vechiului sistem al asigurărilor sociale de stat, ar constitui lege specială în materie care derogă de la legea generală, adică Legea nr.19/2000. Un astfel de raționament, care nesocotește interpretarea normelor de drept, interpretarea normelor speciale vizând situații de excepție care însă nu pot fi în contradicție cu principiile generale ale materiei asigurărilor sociale, ar lipsi de conținut legea generală a pensiilor, ar duce la chiar încălcarea scopului OUG nr.4/2005, menționată anterior.

Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4747/10.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13332/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red./ tehn.

2 ex./17.04.2009

Tribunalul București

Judecători,

Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1655/2009. Curtea de Apel Bucuresti